Nu îmi doresc o carieră liniară,” „Și nici măcar un portfolio career. Îmi doresc un portfolio life.” V-a trecut vreodată prin gând? Autoarei Christina Wallace, în The Portfolio Life: How to Future-Proof Your Career, Avoid Burnout, and Build a Life Bigger than Your Own cu siguranță.
Lev Tolstoi a spus în prima frază din Anna Karenina: „Familiile fericite se aseamănă între ele; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. Același lucru se poate spune despre echipe și Product Owner-ii lor: când o echipă reușește, este pentru că Product Owner-ul se comportă într-un anumit fel și are setul de abilități necesare. Acești Product Owner-i sunt ca niște super-eroi; din păcate, însă, există multe moduri în care Product Owner-ii pot greși în relația cu echipele și produsele lor, devenind astfel anti-eroi (chiar răufăcători).
Proiectele sunt parte din viața noastră profesională. Și pentru că au devenit atât de obișnuite, cât de des apare întrebarea: “Care este scopul unui proiect livrat?” Execuția și apoi livrarea sunt părți ale unei povești. Marea întrebare este: care-i povestea? Livrarea unui proiect este similară cu scrierea unei pagini sau a unui capitol. La ce contribuie aceste pagini și capitole?
Astăzi, în mediul de afaceri, colaborarea nu mai este opțională— este un avantaj competitiv și factor critic pentru inovare. Cu toate acestea, multe organizații se confruntă cu o abordare compartimentată/izolată (mentalitate de solz), în care departamentele sau echipele operează izolat, nereușind să împărtășească informații, să se alinieze la obiective sau să colaboreze eficient.
Liniște. Se aud doar tastele apăsate. Oamenii în birou lucrează. E dimineață, a trecut ora de cafea, toată lumea e conectată.
Se aude o voce. E Vlad, care tocmai iese dintr-o sală de ședințe: "Ați auzit? Trecem la Agile, începem de pe 1 octombrie."
Andrei întreabă: "Ce presupune asta? O să fim mutați din echipele din care suntem?"
Lumea începe să discute din ce în ce mai interesată de subiect.
În ultimii șase ani am aplicat Design Thinking în diferite contexte, de la proiecte greenfield pornite de la zero, la modernizări de soluții existente sau în procesul de inovație. Ne-am lovit de multe piedici și priviri întrebătoare, dar am avut colegi și clienți care ne-au spus “Aha, acum înțeleg de ce ați procedat așa.” Poate cel mai important lucru pe care l-am demonstrat aplicând aceste principii și instrumente se referă la faptul că este mult mai valoros să începi să testezi ceva imperfect cu utilizatori reali și să afli cât mai repede ce nu funcționează - principiul agil de a eșua rapid (fail fast). Odată cu democratizarea instrumentelor AI, acest lucru a devenit mult mai rapid și mai simplu, iar validarea ideilor se face acum mult mai rapid.
În timp ce design thinking a câștigat apreciere pe scară largă ca o abordare puternică, inovatoare, centrată pe utilizator, popularitatea sa a condus și la o dependență excesivă care poate, uneori, să împiedice mai degrabă decât să ajute procesul de dezvoltare a produsului. Promovată ca o metodologie accesibilă și aplicabilă universal, design thinking dă adesea impresia că oricine o poate implementa eficient și că rezultatele vor fi mereu de înaltă calitate.
În cadrul metodologiei Agile, și mai ales în Scrum, Scrum Master-ul are un rol cheie în buna funcționare a echipei. Nu este doar un facilitator al proceselor, ci un lider servant care inspiră, sprijină și ajută echipa să-și atingă obiectivele. Cu toate acestea, opiniile despre acest rol sunt diverse: unii îl văd ca pe un aliat de încredere, mereu gata să dea o mână de ajutor, în timp ce alții îl percep ca pe o provocare suplimentară sau o piedică administrativă.
Oboiul și locurile sale limitate în orchestre sunt exemplu folosit pentru a ilustra o situație în care există mai mulți oameni calificați decât oportunități disponibile într-un anumit domeniu sau loc de muncă. În acest context, exemplul se referă la dificultatea pe care o au muzicienii de a-și găsi un loc într-o orchestră, deoarece există foarte puține poziții disponibile pentru fiecare instrument în comparație cu numărul mare de muzicieni talentați. Soluțiile propuse pentru astfel de situații se concentrează pe extinderea oportunităților și pe diversificarea rolurilor. În cazul orchestrelor, aceasta ar putea include crearea de noi ansambluri muzicale, promovarea educației muzicale pentru a dezvolta abilități complementare sau explorarea unor cariere alternative legate de muzică, cum ar fi predatul sau compoziția. În general, soluțiile se bazează pe adaptarea la contextul limitat al locurilor disponibile și pe găsirea unor alternative care să permită valorificarea talentelor în alte moduri.
În ultimul timp, vorbim tot mai des despre schimbări și incertitudini, nu doar în industria IT, ci în multe alte domenii. Deși traversăm o perioadă dificilă la nivel global și local, este important să conștientizăm că, în funcție de anumite caracteristici, astfel de momente pot trece mai ușor sau chiar pot deveni oportunități de creștere și dezvoltare.