Nu îmi doresc o carieră liniară," "Și nici măcar un portfolio career. Îmi doresc un portfolio life." V-a trecut vreodată prin gând? Autoarei Christina Wallace, în The Portfolio Life: How to Future-Proof Your Career, Avoid Burnout, and Build a Life Bigger than Your Own cu siguranță.
După o introducere scurtă, autoarea afirmă că, deși suntem mai educați decât părinții noștri, milenialii sunt prima generație din istoria Americii care stă mai prost din punct de vedere economic. Aș îndrăzni să extind această observație la o geografie mai amplă, căci unele dintre motivele menționate de autoare sunt poate valabile și în alte locuri. De ce? Pentru că veniturile au stagnat (sau au decelerat, în a crește, aș zice), industriile s-au prăbușit, costurile locuințelor, ale asistenței medicale și ale educației au explodat, iar "inovațiile" precum trecerea angajaților pe contracte temporare și freelance fără beneficii sau perspective au devenit norma pentru multe dintre cele mai mari companii. Wallace o citează pe Anne Helen Petersen, care vorbea despre mileniali în context de "Burnout Generation". Am ales să extrag această introducere, în calitate de milenial, sau mai exact ca un "xennial" (da, există și această mica categorie a celor născuți între 1977 și 1983).
Personal, am rămas cu gura căscată când am citit auto-descrierea autoarei: "Adesea m-am descris ca fiind fluentă în trei limbi: engleză, matematică și muzică." Ei bine, iată descrierea mea: iubitoare de corporate și business, simpatizant al mediului academic, fostă violoncelistă și devoratoare de muzică. Mi s-a părut deosebit de familiar punctul de vedere al Christinei, care spune că, asemenea artelor, start-upurile tehnologice sunt un loc unde incertitudinea, creativitatea și oportunitatea merg mână în mână. A construi ceva din nimic poate fi înfricoșător, dar îți oferă și spațiu să gândești dincolo de status quo și să îți imaginezi ceva mai mare, ceva mai bun.
O introducere grea, dar poate iată și o posibilă rezolvare: puterea (vieții) de portofoliu. Este la fel de dinamic pe cât ești tu, asigurându-te că ai ceea ce îți trebuie pentru fiecare etapă a vieții fără să îți iei ochii de la obiective. Pentru că, desigur, suntem mai mult decât muncă. Suntem diversitate. Sunt sigură că mulți dintre noi, citind această recenzie, și cu mine în frunte, ne iubim munca. Dar permite-mi să adaug un "ile." Probabil că iubim de fapt muncile noastre! Așa cum iubim idei, prietenii, vecinii, copiii, colegii și toate acele categorii nenumărate, la plural.
Identitate. Opționalitate. Diversificare. Flexibilitate. Aceștia sunt pilonii vieții de portofoliu, despre care Christina Wallace detaliază în carte. Viața de portofoliu nu este despre viitorul muncii: este despre prezentul muncii. Acest model de a separa munca de identitate, de a îmbrățișa opționalitatea, de a reduce riscurile prin diversificare și de a obține flexibilitate poate fi adoptat de oricine, din orice generație. Termenul de viață de portofoliu a fost folosit pentru prima dată de Charles Handy în cartea sa The Age of Unreason. El respingea ideea că munca vieții noastre ar trebui să fie un singur job bine definit și argumenta în schimb că ar putea fi o colecție de pasiuni, interese și hobby-uri.
Apoi, autoarea introduce o altă referință fantastică. La începutul anilor 2000, profesorii Jeffrey Dyer, Hal Gregerson și Clay Christensen au realizat un studiu de șase ani pentru a descoperi originile creativității, în special în companiile inovatoare. Ei au studiat obiceiurile antreprenorilor inovatori și au intervievat peste 5.000 de executivi și 10.000 de persoane care au fondat companii sau au inventat produse. Au descoperit cinci "abilități de descoperire" care disting persoanele creative în afaceri: asocierea, întrebarea, observarea, experimentarea și networkingul. Abilitatea de bază - "coloana vertebrală" - este asocierea, care ancorează celelalte patru abilități precum dubla spirală a ADN-ului. "Asocierea sau capacitatea de a conecta cu succes întrebări, probleme sau idei aparent fără legătură din diferite domenii este centrală în ADN-ul inovatorului," - recomand articolul lor din Harvard Business Review.
Sunt de acord cu afirmația că a face un singur lucru este cea mai riscantă mișcare de carieră pe care o putem face. Probabil că oricine își vede cariera ca pe un singur job sau o cale profesională singulară trebuie să înfrunte alegerea binară între "muncă" sau "nu muncă" în astfel de momente. Dacă ne permitem ca identitatea să fie mai mult decât un titlu de job și profităm de opționalitate și diversificare, putem găsi flexibilitate când avem cea mai mare nevoie de ea.
Vom avea multe vieți într-o singură viață. Da, mai citește o dată. Nu-i așa, că este o revelație? Acum, permite-mi să propun câteva scenarii descrise de autoare, în câteva cuvinte, privind tipurile potențiale de vieți de portofoliu:
Moonlighters. Au o responsabilitate principală, adesea full-time, și unul sau mai multe proiecte secundare pe care le gestionează în perioadele de relaxare, cum ar fi serile și weekendurile. Jobul tradițional asigură stabilitatea financiară, în timp ce proiectele secundare pot aduce creativitate, comunitate, creștere și/sau diversificarea veniturilor.
Zigzaggers. Reprezintă un model de salturi interdisciplinare și mișcări diagonale între industrii și funcții aparent fără legătură. Zigzagarul poate investi mult timp, efort și bani pentru a schimba o cale profesională și necesită atât curajul de a renunța la prima cale, cât și investiția într-una nouă.
Multihyphenates: În timp ce zigzagarii își concentrează energia într-o singură direcție, această categorie își dezvoltă simultan mai multe domenii, fie urmând diverse linii de muncă în același timp, fie combinând mai multe domenii într-un nou domeniu de activitate. Aceștia vor spune că munca lor le oferă o împlinire profundă.
"I knew who I was this morning, but I've changed a few times since then" - Alice în Țara Minunilor. Vă las cu acest citat din carte și câteva fraze finale, în speranța că vor fi constitui o invitație pentru a citi întreaga carte, plină de instrumente bune de vizualizat, testat, încercat sau chiar practicat și implementat.
Așadar, probabil există multe moduri de a crea un portfolio life. Strategic vorbind, scopul este să proiectăm o combinație de muncă, comunitate, hobby-uri, voluntariat și timp personal (inclusiv odihnă!) care să ne îndeplinească nevoile, folosind abilitățile, rețelele și interesele noastre. Nu putem face totul deodată, dar ar trebui să putem progresa cu prioritățile noastre ca cele mai importante. Iar când prioritățile se schimbă sau nevoile se transformă, să ne putem reechilibra sau reconstrui întreg portofoliul.
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Vlad Ionescu
