În contextul tehnic actual, produsele software sunt rezultatul unui ecosistem intern de echipe, fiecare echipă deținând o piesă din puzzle, fiecare fiind nevoită să potrivească marginile propriei piese cu cele deja așezate, în aceleași culori, cu aceeași orientare și în aceeași ramă, pentru a obține imaginea de ansamblu.

Publicat în Numărul 163 Citeşte mai mult

Mi-am petrecut cea mai mare parte a carierei respectând pilonii clasici ai ingineriei software: sintaxa, compilatoarele complexe și orele epuizante petrecute pentru a depana un punct și virgulă rătăcit. Însă, recent, am început să fac ceva ce acum doi ani ar fi fost considerat pur și simplu imposibil.

Revista, IT Days, The Developers și StreamEvent sunt principalele noastre proiecte, un mic ecosistem care ne ajută să facem ceea ce ne place mai mult: să promovăm tot ceea ce înseamnă programare, să formăm o comunitate și să îi punem pe cei mai buni pe scenă.

Când modifici un singur câmp într-un formular complex, de ce frameworkul trebuie să verifice întreg component tree-ul pentru a detecta ce s-a schimbat? Pentru că așa a fost proiectat în mod implicit. Fie că vorbim de Reactivity system (Vue), Reconciliation (React) sau Change Detection (Angular), tehnologiile de front-end au încercat să răspundă la aceeași întrebare fundamentală: cum știm când state-ul s-a schimbat și ce parte din UI trebuie actualizată? Răspunsul tradițional a fost conservator - când nu ești sigur ce s-a schimbat, verifici tot. Asta funcționează, dar costă.

Publicat în Numărul 163 Citeşte mai mult

Ne face plăcere să prezentăm și să premiem (virtual) cele mai citite cinci articole din 2025 de pe www.todaysoftmag.ro:

Publicat în Numărul 163 Citeşte mai mult

Inteligența artificială a intrat firesc în conversațiile de zi cu zi, de la sălile de ședință până la discuțiile târzii din grupurile de prieteni. Dar în cursa globală de a construi „următorul model revoluționar”, sărim adesea peste întrebarea mai importantă: construim sistemele potrivite pentru clienții noștri sau doar pe cele care sună impresionant?

Inteligența artificială se poate folosi în colectarea și interpretarea datelor aplicațiilor. Se generează, astfel, fluxuri ale utilizatorilor bazându-se pe secvențele tipice de navigare, obținute din capturile de jurnale de aplicație, telemetrie și datele de sesiune ale utilizatorilor.

În companii, menținerea calității codului între proiecte și echipe reprezintă o provocare fundamentală care necesită un efort semnificativ. Costul tiparelor inconsistente, al erorilor subtile, al codului inutil și al stilurilor arhitecturale divergente crește rapid. Deși documentația, revizuirile de cod și respectarea „celor mai bune practici” ajută la atenuarea acestor probleme, ele se bazează în mare măsură pe atenția umană și sunt adesea primele care se erodează sub presiunea livrării.

La sfârșitul anului 2025, mai multe incidente de securitate la nivelul aplicațiilor au evidențiat modul în care slăbiciunile de proiectare pot duce la breșe care implică riscuri mari. De la un bug de execuție de cod la distanță într-un framework web popular, până la un vierme de tip supply chain cu auto-răspândire, fiecare incident a scos în evidență o categorie distinctă de vulnerabilitate software. Acest articol analizează trei cazuri notabile din noiembrie și decembrie 2025 – React2Shell, viermele npm „Shai-Hulud” și o vulnerabilitate XXE în Apache Tika – rezumând ceea ce s-a întâmplat, ce slăbiciune a fost exploatată și cum o arhitectură sau un design mai bune ar fi putut preveni sau limita problema. În final, extragem principii comune și practici de dezvoltare securizată adresate arhitecților, dezvoltatorilor și inginerilor de securitate.