Frecvența cu care auzim despre AI în sfera resurselor umane este direct proporțională cu impactul pe care aceasta urmează să îl aibă. Să creăm condiții pentru colaborarea dintre artificial și uman devine ceva normal. Mai jos descoperiți câteva motive pentru care se întâmplă acest lucru.

Septembrie 2020. De mai bine de șase luni, mediul de afaceri din România se schimbă în fiecare zi. Impactul pe care pandemia cu SARS-CoV-2 îl are asupra noastră se vede în modul în care comunicăm, interacționăm și muncim. Școala informală de IT vine cu o soluție practică pentru a facilita conversia profesională și a ajuta în procesul de digitalizare al companiilor, acolo unde skillurile tehnice și digitale vor fi la mare căutare în procesul de angajare.

Nu știu alții cum sunt, dar eu mereu am atras cumva proiectele care fac diferența prin impact iar viziere.ro a fost, cu siguranță, unul dintre ele. Îmi aduc aminte bine de momentul în care numărul de persoane infectate cu SARS-CoV-2 era deja în creștere și se discuta despre închiderea școlilor și a spațiilor de lucru. Simțeam deja panica din jurul meu și țin minte că mă uitam pe canalele de social media unde "se citea" starea de tensiune și neliniște - cumva similară cu ceea ce se întâmplă chiar și acum.

Am trecut de jumătatea anului 2020, o perioadă care va rămâne cu siguranță în memoria colectivă mult timp de acum înainte. Schimbările majore la nivel mental, în structura și mai ales în comportamentul social, se vor putea observa mai concret abia peste ceva timp, însă vântul schimbării își face simțită prezența.

Publicat în Numărul 98 Citeşte mai mult

Valoarea unei opere științifice se judecă după influența pe care o exercită asupra evoluției științei. Mai există în știință și drumuri care se înfundă, râuri care în loc să se verse în fluvii și, prin acestea, în mări și oceane, eșuează într-un mic lac sau pur și simplu într-o băltoacă.
- Solomon Marcus, Din gândirea matematică românească, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975.

Sunt un perfecționist! O etichetă pe care o purtăm cu mândrie, simbolizând, pentru majoritatea dintre noi, faptul că muncim cu spor, dorim ca munca noastră să fie de calitate și nu fugim de obstacole. Însă, pe tărâmul psihologiei, această etichetă are un înțeles complet diferit. Perfecționismul nu este nimic altceva decât o formă de coping cu frica de a nu fi judecat. Pentru că, dacă sunt perfect, cine mă mai poate judeca, așa-i?

Citeam zilele trecute o glumă postată pe rețelele sociale de o amică HR Manager, în care se expunea o ierarhie a locurilor de muncă cele mai puțin necesare. Gluma era că jobul de HR Manager era pe locul 5 al acestui top. Chiar a fost amuzant, pentru câteva secunde. După aceea, inevitabil, au început gândurile cu privire la propria „carieră” – oare jobul nostru pe ce loc ar fi? Ce bine că nu îl vedem aici, că ne-ar fi pierit tot cheful de haz.

Publicat în Numărul 97 Citeşte mai mult

O dată cu șocul pandemiei de Covid19, cei mai mulți români din profesiile și sectoarele economice care sunt compatibile cu activitățile profesionale intermediate de telecomunicații au descoperit munca de acasă. Mai întâi ca binecuvântare și sursă de confort personal, apoi ca sursă de uriaș disconfort și într-un final ca rutină de care, nu-i așa, ne plictisim repede și am vrea să o condimentăm cu cât mai multă diversitate și interacțiune.

Publicat în Numărul 96 Citeşte mai mult