Dennis, echipa locală a crescut foarte mult de când ai venit pentru prima oară la Cluj: s-au schimbat multe - ați construit birouri noi și, de asemenea, aveți în plus multe proiecte noi. Spune-ne câte ceva despre experiența ta de aici și de ce este aceasta atât de specială.

Dennis Raabe: A fost într-adevăr o experiență specială. Pe lângă proiectele livrate cu succes și pe lângă creșterea echipei de la circa 40 la 800 de persoane, m-au impresionat pasiunea și angajamentul acestei echipe tinere.

O dată cu șocul pandemiei de Covid19, cei mai mulți români din profesiile și sectoarele economice care sunt compatibile cu activitățile profesionale intermediate de telecomunicații au descoperit munca de acasă. Mai întâi ca binecuvântare și sursă de confort personal, apoi ca sursă de uriaș disconfort și într-un final ca rutină de care, nu-i așa, ne plictisim repede și am vrea să o condimentăm cu cât mai multă diversitate și interacțiune.

Publicat în Numărul 96 Citeşte mai mult

În anul 2000 a început revoluția tehnologică a device-urilor mobile, iar în acel moment Generația Y (a celor născuți între anii 1977-1994) a adoptat aceste tehnologii integrându-le în viața lor cu multă ușurință. Explicația științifică este însă una mai simplă: creierul nostru este organul care consumă cea mai mare cantitate de energie (aproximativ 20%, inima consumă doar 5-7%) din totalul de energie disponibilă în corpul uman.

Publicat în Numărul 96 Citeşte mai mult

Tema evenimentului de lansare al numărului 95 / mai 2020 a fost Re-Start iar în acest context am discutat despre criza actuală, startup-uri și companii. Invitații noștri au fost:

• Mihai Frenţiu - Startups Incubator Coordinator @ METRO SYSTEMS Romania
• Andrei Kelemen - Director Executiv @ Cluj IT Cluster
• Mircea Vădan - Fondator @ Cluj Startups

Publicat în Numărul 96 Citeşte mai mult

Articolul descrie rezultate obținute prin elaborarea proiectului național ROINFO 2018-2020 „Romanian Informatics”. Prin studiile și activitățile de cercetare s-au adus numeroase argumente în „descifrarea” fenomenului informaticii românești. Unele aspecte se știau, altele nu, iar cele care se știau erau cunoscute de foarte puțini oameni, cu atât mai puțin studenții și elevii. Rezultate cu care România trebuie să se mândrească: 1. În perioada 1953-1954, România ocupa locul III în lume, după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind “Teoria circuitelor de comutație” – după numărul de articole, aplicațiile logicii matematice în tehnică (Grigore C. Moisil, Activitatea CCUB, revista AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970); 2. În perioada 1955-1957, România a proiectat și construit primul său calculator electronic numeric (anul 1957, calculatorul CIFA 1), de către un colectiv condus de ing. Victor Toma, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) – Măgurele București; 3. România a fost a 8-a țară din lume ce a proiectat și a construit un calculator electronic (1957) și cea de-a 11-a țară din lume, care a construit un calculator electronic cu tranzistoare (1963).

În calitate de profesionişti în testarea produselor software avem, adesea, oportunitatea de a testa produse cu grade diferite de complexitate. Cu cât gradul de complexitate al aplicaţiei, care urmează a fi supusă testelor noastre, este mai ridicat, cu atât mai atent trebuie să planificăm activităţile de testare. Iar pentru o testare cât mai de calitate, este necesară o planificare cât mai riguroasă. În mod ideal, testerul este implicat în procesul de dezvoltare al produsului software încă din stadiile incipiente ale acestuia. Asftel că, pe măsură ce se conturează definiţiile modulelor, entităţilor de date, obiectelor, claselor, funcţiilor, etc. testerul are posibilitatea să înceapă definirea scenariilor de testare ale acestora.

Recunoașterea facială este din ce în ce mai folosită în zilele noastre: aplicații de securitate, control acces, supraveghere, carduri inteligente și altele. De-a lungul anilor au fost întreprinse multe cercetări în acest domeniu. În ultimul deceniu, evoluția arhitecturilor și algoritmilor de deep learning a făcut posibilă creșterea performanțelor de recunoaștere facială de către calculator, depășind în anumite scenarii capabilitățile umane.

Toată această perioadă ne-a găsit într-un moment în care rolurile noastre trebuie să se regăsească într-un singur spațiu. În camera de zi sau chiar în dormitor, ajungem să fim atât angajați, soț/soție, visători aventuroși, bucătari și într-un final… noi înșine. Creierul nostru trebuie să înțeleagă că acei stimuli, care până acum îl pregăteau să intre și să iasă dintr-un rol, nu mai există. Dacă până acum ușa de la birou închisă în spatele nostru putea să fie un semnal în care ziua de muncă e gata, contextul actual de pandemie ne-a făcut să fim nevoiți să ne adaptăm la noi semnale; iar aceasta presupune un efort mental semnificativ.

Improvizația sau teatrul de improvizație este o ramură a teatrului ce presupune jocul cu necunoscutul, asumarea ridicolului și conectarea cu ceea ce se întâmplă aici și acum. În ultimii ani, aceasta s-a bucurat de o tendință ascendentă a popularității în diverse părți ale societății noastre din orașele mai mari din România. Din ce în ce mai multe școli, companii și ONG-uri organizează ateliere sau team buildinguri de improvizație în care participanții ies din zona de confort pentru a intra în pielea personajelor interesante ascunse în interiorul lor.

Sunt o persoană entuziastă, dornică să pună sub semnul întrebării orice “status quo” ori de câte ori este necesar. Acum doi ani, am devenit Scrum Master într-o corporație, iar acum sunt Agile Master la Metro Systems. În acest context, titlul poate induce în eroare, la prima vedere, și vă determină, poate, să vă întrebați cum pot să pretind că înțeleg cum e să dezvolți un start-up când eu, de fapt, lucrez la o companie mare, de succes.

Publicat în Numărul 95 Citeşte mai mult