Mihai Varga

Domeniul automotive face parte din industriile care dezvoltă un număr semnificativ de inovații tehnologice cu impact direct asupra vieții oamenilor. Tehnologiile noi precum display-urile active, monitorizarea sănătății, accesul de la distanță și sistemele biometrice fac deja parte din proiectele marilor producători. În toate aceste inovații, componenta software este esențială. Tehnologiile self-driving și connected cars vor revoluționa într-un mod radical industria auto, dar hărțile de navigație vor rămâne la fel de relevante ca și în ziua de azi.

Aventura de a crea un produs digital este o experiență ce dezvoltă fondatorii atât ca indivizi cât și ca profesioniști. Există diferențe majore între fondatorii experimentați și cei care sunt la primul startup tech. Din experiența de a colabora pe foarte multe astfel de proiecte ca designer, împărtășesc unele observații ce vor ajuta fondatorii novici să își depășească limitele. Ca psiholog, voi prezenta aceste observații din perspectiva biasurilor cognitive. Acestea sunt deviații sistematice de la gândirea rațională, ce se întâmplă fără să ne dăm seama. Toți oamenii suferă de astfel de biasuri. Cele de mai jos sunt cele mai frecvente și neproductive biasuri care îi afectează pe fondatorii novici. Ne concentrăm pe sfera dezvoltării de produs care, chiar dacă este doar o dimensiune a antreprenoriatului, este cea în care am cea mai multă experiență.

Deși ne place să credem că pentru design sunt suficiente talentul și creativitatea, organizarea procesului de design este un factor critic pentru succesul unui proiect. În cele ce urmează, descriem câteva idei care ajută la structurarea unei strategii de design, mai ales pentru proiectele de design de interfețe pentru software.

Este de necontestat azi faptul că proiectele de IT - fie că vorbim despre start-ups sau enterprise – influențează în mod pozitiv diferite industrii. Schimbările se pot face fie printr-un proces incremental, fie în mod radical. De obicei, dezvoltatorii și designerii sunt integrați doar în procesul incremental, dar ei pot să contribuie și prin inovație radicală - dacă procesul de lucru este structurat corespunzător. Propunerile designerilor modelează un produs digital, dar de cele mai multe ori doar la nivel de detaliu. Modul în care este structurată colaborarea cu product ownerul trasează un cadru invizibil în afara căruia ideile designerilor nu vor fi luate în seamă. Problema nu este că ideile nu sunt bune, ci că pun sub semnul întrebării concepte prea profunde din viziune. Procesul de concept design vine tocmai pentru a rezolva această problemă.

Modul în care se raportează oamenii la design complică uneori procesul prin care actori bine intenționați încearcă să creeze un produs digital. Designul pare ceva ezoteric și subiectiv. În plus, există mitul că simplul fapt de a fi văzut multe site-uri web conferă expertiză. În realitate există principii empirice, pragmatice și logice care stau la baza unui design reușit. Încă este utopic să ne dorim ca toți actorii implicați în procesul de design să se raporteze la criterii clare când evaluează un design - domeniul nu este suficient de matur. Totuși, există principii care odată cunoscute de mai mulți actori, procesul de design are rezultate mai bune. Chiar dacă numai designerul recurge la ele, livrabilele ajung la o calitate superioară, iar el va putea argumenta deciziile luate. Dacă și *project managerul* își însușește acest mod de a evalua un design, va putea să explice mai inteligibil clientului livrabilele și va putea să îl consilieze într-un mod prin care îi va câștiga respectul. În final, dacă și clientul va înțelege acest mod de gândire, discuțiile vor putea să fie pline de substanță și atenția se va îndrepta spre acele aspecte care îmbunătățesc cu adevărat produsul digital.