Gogu și Bătrânu’ lui Mișu
- No, mii de buciume și bâte să le zîcă de dor! răbufni Mișu cu ciudă. Cu ciudă numai pentru cei care-l cunoșteau foarte bine, altfel - pentru un străin – ar fi părut o simplă constatare, împărtășită calm dar apăsat, cu vocea în surdină. Evident, nu era cazul lui Gogu, care privi stupefiat spre Mișu, nevenindu-i să creadă că a reușit cineva să-l scoată - pe Mișu! - din starea lui de molcomă înțelegere și totală detașare de vâltoarea lumii din jurul lui. Se pare însă că, într-un final, imposibilul se produse, și vâltoarea reușise să-l agațe și pe el , își zise Gogu, oarecum înciudat.


























