Anii "90 au fost dominați în Europa de efectul căderii cortinei de fier. Piețele est-europene marcate de principiile economiei planificate au fost deschise către capitalism. A urmat o creștere haotică ce nu a lăsat nicio industrie neatinsă. Dacă unii mamuți precum metalurgia, siderurgia și mineritul intră la categoria perdanți, o nouă specie a luat amploare, distingându-se printre câștigători: tehnologia informației, în general, și dezvoltarea software în particular.
În 1993 un programator din Cluj-Napoca câștiga aproximativ 50 mărci germane, echivalentul a 25 euro. Astăzi, cei mai buni profesioniști au așteptări ce depășesc 2.000 euro, o creștere de aproape 1.000% în mai puțin de 20 de ani. Este probabil cea mai spectaculoasă creștere salarială din economia românească modernă.
În același timp, în Europa de Vest salariul net al unui programator se află în vecinătatea sumelor vehiculate în România, iar în cazul în care trendul de creștere se păstrează, în câțiva ani avantajul competitiv bazat pe costul redus și poziționarea geografică convenabilă (i.e. nearshoring) vor păli în fața unor destinații precum Ucraina, Serbia, Rusia sau tradiționala India.
Acest context de forțe obligă companiile de outsourcing din România să gândească diferit când vine vorba de strategia lor și să-și diversifice portofoliul de servicii pentru a justifica prețul semnificativ mai ridicat decât în urmă cu 10 ani. Cu alte cuvinte, companiile de outsourcing trebuie să se reinventeze, să inoveze pentru a rămâne competitive într-o piață globalizată, într-o lume plată, cum o numea Thomas L. Friedman în The World is Flat.
Aș vrea să disting între două mari categorii software: proiecte și produse. Când vorbim despre produse mă refer la Microsoft Office, Google Search, Salesforce.com, Skype, Evernote sau Dropbox. Acestea reprezintă elementul central din strategia companiilor care le produc, au impact pe scară largă și sunt folosite de mii, milioane și uneori chiar miliarde de utilizatori.
Proiectele software, pe de altă parte, reprezintă eforturi de optimizare a unor procese de business prin software, secundare din perspectiva strategiei companiilor ce le finanțează și le regăsim de cele mai multe ori sub forma unor inițiative interne, punctuale ale unor departamente care-și proiectează propriul sistem software pentru a-și face munca mai ușoară (e.g. sistem intern de gestiune a rezervărilor unui tur-operator) sau ale unor site-uri web de prezentare.
Această distincție este importantă, deoarece, dacă obiectivul este creșterea valorii pe care România o aduce prin outsourcing, atunci efortul trebuie concentrat pe zona în care impactul este cel mai mare, iar din acest punct de vedere pariul trebuie făcut pe produsele software și felul în care outsourcing-ul românesc poate crea valoare în această zonă. "Proiectele", așa cum sunt introduse mai sus, sunt prin definiție de impact redus și, prin urmare, dispuse la outsourcing bazat pe cost redus, zonă în care companiile de outsourcing din România intră în competiție cu destinații mai ieftine, erodându-și astfel potențialul de avantaj competitiv.
Valoarea este dată de adresarea unor nevoi, iar dacă impactul cel mai mare pe care companiile de outsourcing îl pot crea se află în sfera companiilor de produse software atunci înțelegerea nevoilor acestora este primul pas ce trebuie făcut. În esență, din această perspectivă putem discuta de două mari nevoi: nevoia de adaptare la schimbare și nevoie de predictibilitate în livrare.
Nevoie de adaptare la schimbare se referă la faptul că trăim într-o lume în care singura constantă e schimbarea. Cerințele din piață se schimbă, concurențala fel și nu în ultimul rând tehnologia se schimbă într-un ritm tot mai alert. Iar dacă privim tehnologia în particular putem observa cum pentru o companie de produs pierderea unui ciclu de inovație (unde prin inovație înțeleg adaptarea la noi tehnologii și tendințe tehnologice) poate destabiliza decisiv poziția sa pe piață. O companie de produs medie nu-și permite să investească prea mult în inovație, motiv pentru care riscul din această perspectivă și prin urmare nevoia sunt ridicate.
Nevoie de predictibilitate în livrare ține de profesionalism. Vorbim de livrarea la timp, conform standardelor de calitate agreate și în bugetul stabilit. Este un domeniu vast în care inițiative precum Capability Maturity Model Integrated (CMMI), un model dezvoltat de Software Engineering Institute (Carnegie Mellon University), caută să descifreze o problemă complexă. Lipsa de predictibilitate în livrare este, din nou, un factor de risc ce, nu o dată, a scos din joc companii de produs (e.g. Netscape).
Schimbarea pornește de la viziune, însă viziunea în sine nu produce schimbare. Schimbarea are nevoie de modele, rezultate și dovezi. Viziunea descrisă mai sus a fost pusă în aplicare în Yonder și, de aproape 2 ani, putem vorbi de un model funcțional în care observăm cum adresarea nevoii de schimbare și predictibilitate în piața europeană a companiilor de produse software generează valoare ce ne diferențiează și oferă perspective complet noi de dezvoltare față de modelul tradițional de outsourcing bazat pe costuri mici și valoare adăugată scăzută.
Dincolo de eforturile pentru adresarea nevoii de predictibilitate concretizate prin certificări precum CMMI și schimbarea structurii organizaționale, evenimente ce au avut loc în 2012, anul acesta am marcat un nou moment prin lansarea unui material ce concentrează viziunea noastră asupra nevoii de adaptare la schimbare a companiilor de produse software. Intitulată "The Innovation Roadmap of Successful Software Product Companies", lucrarea prezintă un model de inovație pe care companiile de produse software trebuie să-l adopte pentru a rămâne relevante în piață pe termen lung și descrie pe larg patru tendințe pe care credem că acestea trebuie să le considere în momentul în care-și definesc planurile de dezvoltare a produselor sale. Cele patru tendințe identificate sunt:
Este un moment ce marchează nu doar trecerea de la o atitudinea reactivă către una proactivă în outsourcing-ul autohton, ci și o implementare a unei viziuni ce prezintă o alternativă clară și funcțională la modelul actual în spatele căreia se găsesc deja o serie de studii de caz de succes.
Pe 11 noiembrie 1843 Hans Christian Andersen publica o poveste despre transformarea în bine, încredere și perserverență. România, ca destinație de outsourcing, se aseamănă cu povestea semnată de autorul danez însă spre deosebire de rățușca din narațiune, care a beneficiat de pe urma moștenirii genetice asistând la un proces de transformare fatalist, outsourcing-ul românesc trebuie să-și determine propriul fenotip pentru a trece la următorul nivel de maturitate.
La fel cum companiile de produse software au nevoie de inovație pentru a rămâne relevante pe termen lung, în aceeași măsură putem vorbi și de companiile de outsourcing autohtone unde adoptarea unei viziuni și a unei strategii bazate pe valoare adăugată va face diferența à la longue.
de Dan Suciu
de Ovidiu Mățan
