Este wellbeingul un subiect aflat în responsabilitatea companiilor în care lucrăm? Personal, cred că nu se regăsește doar în responsabilitatea lor ci și într-a noastră, ca indivizi. Totodată, consider că este extrem de valoroasă conștientizarea adusă de companii pe această temă, ca și programele aplicate de acestea pentru a obține starea de bine.
Nu cu foarte mult timp în urmă, discutam cu o colegă pe care o apreciez ca pe o sursă fantastică de inspirație, despre mai multe subiecte de HR. Printre altele, vorbeam despre compensații și beneficii. Cum, de multe ori, wellbeingul este gestionat de experți în compensații și beneficii, m-am trezit gândindu-mă că acesta nu poate fi (doar) un beneficiu. Analizând cu acea colegă diversitatea de avantaje oferite de organizația noastră globală, ea mi-a concluzionat că viața – atinsesem secțiunea asigurărilor de viață- nu este discutabilă. La rândul meu, am completat: nici wellbeingul. Realizând că petrecem în medie mai mult timp la o companie decât au făcut-o părinții noștri, wellbeingul ia forma unui fir roșu cu un impact masiv, indiferent la ce companie lucrăm. În cazul în care reflectorul de conștientizare precum și rezultatele sunt aduse de către companii sub forma unor inițiative de wellbeing, este excelent. Dacă este “doar” preocuparea noastră ca indivizi, este, de asemenea, excelent. Atunci când cele două se întâlnesc, tind să cred că ar putea fi un lucru cu un efect vital, poate chiar incomensurabil, asupra înseși vieților noastre.
În articolul de față aș dori să prezint câteva definiții contemporane ale wellbeingului și, de asemenea, să fac trimitere la câteva idei dintr-o carte care abordează acest subiect: Outlive de Peter Attia.
Într-un context corporatist, starea de bine înseamnă organizarea și promovarea bunăstării angajaților prin crearea unui mediu de lucru pozitiv care să susțină sănătatea fizică și mentală a angajaților, să ofere oportunități de creștere profesională și personală și să stimuleze un sentiment de comunitate și conexiune între angajați. Acest lucru poate fi realizat prin inițiative precum programe de wellness, programe flexibile de lucru, activități de implicare a angajaților și oportunități de formare și dezvoltare. Unele dintre obiectivele programelor de wellbeing sunt creșterea productivității, o mai bună implicare și retenție a angajaților, reducerea absenteismului și îmbunătățirea performanței generale a afacerii. Demersurile legate de atingerea stării de bine depășesc compensațiile și beneficiile tradiționale, deoarece vizează îmbunătățirea sănătății fizice și mentale a angajaților, a satisfacției la locul de muncă și a calității generale a vieții.
În ultimele decenii, programele de wellbeing în companii au evoluat considerabil. Dacă, inițial, programele de bunăstare au fost adesea limitate la proiecții simple de sănătate sau abonamente la sala de gimnastică, odată cu recunoașterea tot mai mare a importanței bunăstării angajaților, companiile și-au extins programele de wellbeing pentru a cuprinde o serie mai largă de inițiative. O schimbare semnificativă a fost o mutare către o abordare mai holistică a bunăstării. În loc să se concentreze exclusiv pe sănătatea fizică, companiile recunosc acum că sănătatea mentală, emoțională și socială a angajaților este la fel de necesară. Acest lucru a dus la dezvoltarea de programe care se concentrează pe managementul stresului, sprijinul pentru sănătatea mintală, bunăstarea financiară și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, printre altele. De asemenea, o altă tendință manifestată a fost utilizarea tehnologiei pentru a acorda programe de wellbeing. Varietatea platformelor și aplicațiilor digitale oferă acum angajaților acces la o gamă largă de resurse și instrumente de bunăstare. În cele din urmă, s-a evidențiat o recunoaștere din ce în ce mai mare a rolului pe care cultura și mediul de la locul de muncă îl joacă în bunăstarea angajaților. La momentul actual, companiile dau o prioritate din ce în ce mai mare inițiativelor care promovează un mediu de lucru favorabil incluziunii, incluziv și antrenant.
E de subliniat că programele de wellbeing pot fi măsurate și corelate cu indicatorii de business. Companiile trebuie să evalueze eficacitatea programelor lor de bunăstare pentru a se asigura că își ating obiectivele propuse și oferă o rentabilitate pozitivă a investițiilor. Determinarea impactului programelor de wellbeing poate implica atât metode cantitative, cât și calitative. Cele cantitative ar putea include urmărirea indicatorilor, cum ar fi ratele de absenteism ale angajaților, nivelurile de productivitate și costurile de asistență medicală înainte și după punerea în aplicare a unui program de bunăstare. Iar cele calitative ar putea implica sondaje sau focus grupuri pentru a evalua percepțiile angajaților asupra programului și efectul acestuia asupra bunăstării lor. În ceea ce privește corelarea programelor de bunăstare cu indicatorii de afaceri, există tot mai multe dovezi că bunăstarea angajaților este legată de o serie de rezultate pozitive în afaceri. De exemplu, studiile au descoperit că acele companii cu niveluri mai ridicate de bunăstare a angajaților tind să aibă niveluri mai scăzute de absenteism, niveluri mai ridicate de implicare și productivitate a angajaților, precum și performanțe financiare mai bune în general. În plus, unele companii au început să includă indicatori de bunăstare în indicatorii lor mai largi de performanță a afacerii. De pildă, inițiativa de raportare globală (GRI) include acum un indicator privind bunăstarea angajaților ca parte a cadrului său de raportare privind sustenabilitatea, semnalând recunoașterea tot mai mare a importanței bunăstării angajaților pentru succesul general al afacerii. În timp ce programele de bunăstare și prevenire medicală sunt inițiative distincte, ele sunt adesea complementare. De exemplu, o companie ar putea oferi un program de wellness care include resurse pentru managementul stresului, exerciții fizice și alimentație sănătoasă, ca și un program de prevenire medicală care include screeninguri regulate de sănătate. Prin combinarea acestor tipuri de programe, companiile pot ajuta angajații să mențină o stare bună de sănătate și să prevină dezvoltarea unor afecțiuni grave de sănătate.
În cartea sa, Outlive, Peter Attia afirmă că, în 1900, speranța de viață oscila undeva la vârsta de cincizeci de ani, iar majoritatea oamenilor au fost susceptibili să moară din cauze «rapide»: accidente, răniri și boli infecțioase de diferite tipuri. De atunci, moartea lentă a înlocuit moartea rapidă. De altfel, acum media este undeva la peste 70 de ani, conform UN DESA Policy Brief No. 145: On the importance of monitoring inequality in life expectancy | Department of Economic and Social Affairs. Pentru a atinge longevitatea – pentru a trăi mai mult și a trăi mai bine mai mult – trebuie să înțelegem și să ne confruntăm cu aceste cauze ale morții lente. El subliniază faptul că ar trebui să fim proactivi în loc să fim reactivi în abordarea noastră. La prima vedere, unele dintre tacticile noastre ar putea părea destul de evidente. Exerciții. Nutriție. Somn. Sănătate emoțională. Desigur. Dar diavolul este în detalii. În ce fel(uri) ar trebui să ne facem exercițiile? Cum ne vom îmbunătăți alimentația? Cum putem dormi mai mult și mai bine? În capitolul său despre mișcare, autorul începe cu un citat a lui Muhammad Ali: ,,Nu am câștigat niciodată o luptă în ring; Întotdeauna am câștigat în pregătire.” Deopotrivă, Attia consideră puterea de a face mișcare ca o formă de economisire, de pensionare. Așa cum vrem să ne retragem la pensie cu suficienți bani economisiți pentru a ne susține pentru tot restul vieții, vrem să ajungem la o vârstă mai înaintată cu suficiente “rezerve” de mușchi (și densitate osoasă) pentru a ne proteja de accidentări și pentru a ne permite să continuăm activitățile de care ne bucurăm. Discutând despre alimentație, Attia spune că nutriția este relativ simplă, de fapt. Se reduce la câteva reguli de bază, spunând: nu mâncați prea multe calorii și nici prea puține; consumați suficiente proteine și grăsimi esențiale; obțineți vitaminele și mineralele de care aveți nevoie; și evitați agenții patogeni. Dincolo de asta, știm relativ puțin cu certitudine totală. “Cred că oamenii îmbătrânesc când nu se mai gândesc la viitor”, citează Attia de la un bun prieten al lui, continuând: “Dacă doriți să înțelegeți vârsta adevărată a cuiva, ascultați. Dacă vorbește despre trecut și despre toate lucrurile care s-au întâmplat și pe care le-a făcut, a îmbătrânit. Dacă se gândește la vise, la aspirații, la ceea ce încă așteaptă cu nerăbdare – este tânăr.”
Eu aș vrea să fac parte din această categorie, a celor care se proiectează în viitor. ,, Aș vrea să fiu acea persoană!” -iată contextul care a dat titlul articolului meu. În final, aleg totuși o urare ca din bătrâni.
Vă și ne doresc tuturor: Sănătate! De toate felurile.
de Bogdan Maxim
de Mihai Șerban
de Ovidiu Mățan
