Fie că începem să vorbim despre concepte abstracte, precum algoritmii optimi pentru traversarea unui graf sau sortarea unei liste, fie că explorăm situații concrete, cum ar fi soluții software pentru gestionarea tranzacțiilor bancare sau implementarea unei platforme de e-commerce, care să permită plasarea fără cusur a comenzilor online, certitudinea este că ne confruntăm cu o provocare omniprezentă în lumea noastră, a programatorilor: performanța. În rândul aplicațiilor web și a sistemelor distribuite există nenumărate tehnici de sporire a performanței, precum adăugarea redundanței în rândul serviciilor noastre prin scalare orizontală, paralelizare și procesare distribuită, monitorizare sau trasare a execuției apelurilor primite.

Publicat în Numărul 137 Citeşte mai mult

Continuăm seria de articole Java cu clasele Inner. Acestea sunt puțin folosite față de reprezentarea lambda a acestora. Avantajul principal constă în separarea contextelor și în accesul claselor Inner la variabilele private din clasa de bază.

Tendințele tehnologice din ultimii ani s-au îndreptat tot mai mult înspre dezvoltarea unor servicii cât mai mici, cât mai rapide și care să consume cât mai puține resurse. Astfel, s-a ajuns la „spargerea” aplicațiilor vechi, greoaie, de tip monolit, în bucățele numite microservicii, care deservesc o singură funcționalitate a unei platforme. Ne-am întors, așadar, la filozofia de tip divide et impera.

Într-o eră în care tehnologia evoluează rapid, dezvoltarea unui produs digital de succes nu mai este doar un simplu proces de codare. Este o călătorie complexă care începe cu o înțelegere profundă a utilizatorilor și a contextului lor. Această înțelegere se concretizează în faza de „Discovery” (prima secvență din procesul de Human-Centered Design) care este punctul de plecare crucial pentru a construi produse care să aducă valoare reală utilizatorilor și implicit businessului.

Publicat în Numărul 137 Citeşte mai mult

Într-un scenariu ideal, procesele de M&A (Merger and Acquisition) s-ar desfășura fără probleme și ar avea ca rezultat o integrare armonioasă a două sau mai multe companii. Recent, la ultima lansare de revistă TSM, am primit întrebarea: care a fost cel mai dificil lucru experimentat într-un asemenea proces? Mi-am amintit cum într-un asemenea context, în mijlocul unor termene decalate și diverse escalări, unul dintre manageri a întrebat: de ce nu v-ați gândit la ce nu v-ați gândit? Într-o lume ideală, ne-am fi gândit. Undeva între ideal și utopic, cu un pic de sare de exagerare și un pic de piper de imaginație, vă propun o colecție de situații utopice la care am putea să ne gândim înainte de a nu ne fi gândit la ele.

Am avut parte de o discuție plină de observații interesante și clarificări despre Agile Leadership. Alături de noi au fost:

• Dan Suciu - Partner @ Colors in Projects,

• Bogdan Mureșan - VP of Technology @ Connatix,

• Ioana Barboș - Founder & Data Scientist @ Giraffa Analytics,

• Ciprian Sorlea - CTO @ Nordlogic,

• Ovidiu Mățan - Fondator @ Today Software Magazine (moderator)

Publicat în Numărul 137 Citeşte mai mult

Termenul de „cârcoteli” din titlul l-am împrumutat de la unul dintre clienții mei care, anul trecut, într-unul din proiectele noastre de consultanță pentru implementare Agile în organizație, mi-a spus: „Avem nevoie să stați de vorbă cu oamenii noștri, să vedeți de ce cârcotesc și să rezolvați, o dată pentru totdeauna, aceste cârcoteli.” Și da, e corect înțeleg foarte bine că aceste „cârcoteli” trebuie clarificate, că trebuie să răspundem la ele, dar oare e necesar să le rezolvăm „pentru totdeauna”? Sau mai degrabă am vrea ca oamenii să continue să aibă întrebări, să dezbată și să comenteze, în timp ce experimentează în spiritul Agile? Pentru că unul dintre beneficiile Agile mai puțin vizibile și mai puțin bine primite în organizații este crearea transparenței: permite identificarea elefantului din cameră, analizarea respectivului elefant și, în final, eliminarea dumnealui (adică, a ditai elefantului). Totul necesită însă discuții și, bineînțeles, un anumit nivel de asertivitate, sau, mai bine spus acel nivel de încredere în echipă care ne spune că „da, putem vorbi liber, nimeni nu ne îndeasă pumnul în gură și problemele ridicate le rezolvăm împreună.”

Publicat în Numărul 136 Citeşte mai mult

Îngrijitorii o numiseră Ina. Un nume scurt, parcă la fel de neîncăpător pentru personalitatea ursoaicei precum era și cușca aceea din grădina zoologică în care își petrecuse primii 20 de ani din viață. La insistențele unor activiști pentru drepturile animalelor, Ina a fost transmutată de la Zoo Piatra Neamț în Sanctuarul de Urși de la Zărnești. Însă, spre stupoarea tuturor, deși avea libertatea de a hoinări nestingherită într-un habitat generos și vast, așa cum nu mai văzuse ea niciodată și așa cum era, de altfel, natural și normal pentru un urs, Ina își păstra cu loialitate traseul în cerc, cu care era obișnuită la Zoo. Imaginea ursoaicei libere în inima pădurii, captivă însă în propria minte a ajuns subiect de știre la televiziunile naționale. Era de așteptat ca povestea ei să emoționeze, ca oamenii să fie mișcați de dovada vie a puterii pe care o are mintea noastră de a ne dicta realitatea și, deseori, de a o suprascrie chiar.

Publicat în Numărul 136 Citeşte mai mult

În era tehnologiei și a inovației, apare automat nevoia de a fi predictibili și de a măsura cât mai precis performanța, totul cu scopul de a deveni mai buni și competitivi într-o piață care este în continuă schimbare și în care dezvoltarea de produse software trebuie să fie agilă și adaptabilă. În cadrul multor proiecte identificăm nevoia de a crea o nouă echipă, care să dezvolte proiectul și să-l livreze cu succes. Astfel, ajungem la întrebarea: ”Când putem să livrăm proiectul?”. Pentru echipele nou formate, care încep să lucreze într-un cadru Agile Scrum, a avea o predictibilitate în procesul de dezvoltare este crucial pentru succesul acestora.