Mulți dintre dumneavoastră ați visat să fiți antreprenori. Și poate, într-o zi, ați avut o idee grozavă pentru o afacere. Așa că ați făcut un parteneriat cu unul sau mai mulți amici pricepuți în domeniul respectiv și … ați creat un start-up.
Antreprenor și start-up sunt două cuvinte în vogă. Se folosesc insistent la mai toate conferințele și întâlnirile de profil, unde se subliniază că orice start-up trebuie gândit în detaliu şi în perspectivă - de la concept, modele de afaceri, finanţare, dezvoltare și până la cum să folosiți SEO și social media - totul, în scopul obţinerii succesului. Dar mult prea rar se pune accent pe importanța unei componente juridice solide a strategiei inițiale a start-up-ului - începând cu alegerea formei legale potrivite, cu înregistrarea, protejarea și exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală și continuând cu asistența specializată pe zona contractuală, etc. .
Poate nu știți, dar orice afacere deține (sau ar trebui să dețină, pentru a fi viabilă) un portofoliu cu măcar câteva elemente minime de proprietate intelectuală, dintre care enumerăm : un nume de domeniu www, un nume comercial, un logo, o marcă (poate chiar una neînregistrată), know-how-ul, secretele comerciale ce îi conferă un avantaj competitiv. În plus, în funcție de tipul activității desfășurate, proprietatea intelectuală poate avea elemente din ce în ce mai sofisticate: drepturi de autor pentru programe de calculator, aplicații mobile, grafică sau pentru jocuri video, drepturi asupra unor baze de date, licențe, brevete de invenții, etc. .
Luate în ansamblu lor, toate aceste instrumente reprezintă unul dintre bunurile cele mai de preț ale start-up-ului și nu trebuie deloc neglijate; ba, dimpotrivă, trebuie protejate, sporindu-li-se în acest fel valoarea. Afacerea dvs. capată un potențial mai ridicat de succes atunci când portofoliul de proprietate intelectuală este unul valoros. Iar valoarea acestuia - atât pentru investitorii cărora le prezentați ideea pe care intenționați să o implementați, cât și pentru potențialii parteneri comerciali - este dată inclusiv de modul în care elementele portofoliului sunt protejate.
Așadar, apare întrebarea legitimă: ce măsuri pot lua antreprenorii pentru a-și proteja ideea de afaceri și portofoliul de proprietate intelectuală, atunci când încep demersurile pentru obținerea unor surse de finanțare, având în vedere că ideile de afaceri în sine nu sunt protejate de lege prin drept de autor (așa cum se crede uneori, în mod greșit)?
De cele mai multe ori, în cadrul unui pitch, se are în vedere începerea unor discuții pentru a stabili toate aspectele unui eventual parteneriat (finanțare de la un business angel, joint-venture, etc.). Implicit, va fi necesară o dezvăluire de informaţii privind ideea de afacere în sine, eventuale elemente-cheie de proprietate intelectuală ce stau la baza respectivei afaceri, etc. - informații care ar trebui să rămână confidențiale și care nu ar trebui să fie folosite fără acord.
În scenariul optimist, după aceasta etapă de "pețire", puteți avea un "mariaj" de succes concretizat într-un contract în care se vor detalia, printre altele, implementarea proiectului, aspectele financiare (inclusiv pretențiile financiare ale investitorului sau ale partenerului comercial) și cele privind exploatarea proprietății intelectuale. Dar, pentru scenariul pesimist în care respectivul parteneriat nu se materializează, este recomandabil să vă luați măsurile potrivite ca să vă protejați informațiile pe care le dezvăluiți.
Puteți face acest lucru, printre altele, prin încheierea unui acord de confidenţialitate (în engleză, Non-Disclosure Agreement - NDA) înainte de începerea discuțiilor. Din punctul de vedere al imaginii, un NDA poate trimite un semnal pozitiv de încredere în propriile idei, privind faptul că luați în serios afacerea și planul de afaceri.
Un NDA ar trebui să prevadă - cât mai exact - care sunt datele, informaţiile şi documentele confidenţiale pe care le dezvăluiți, cât și obligațiile destinatarului și răspunderea sa contractuală în cazul în care se încalcă obligația de confidențialitate, etc.
Desigur, trebuie găsită justa cale de mijloc între dorința legitimă de a vă proteja ideea de afaceri și disponibilitatea investitorului de a semna un NDA; există cazuri frecvente în care potențialii investitori sau parteneri comerciali refuză să semneze un NDA (din diverse motive). Unii dintre ei și-au stabilit ca principiu să nu semneze un NDA, iar alții acceptă să semneze doar atunci când se înaintează în discuții și doar dacă sunt interesați să accepte parteneriatul sau să vă acorde finanțarea.
Principiul de care trebuie să țineți seama este că oricât de atractivă poate fi perspectiva colaborării cu un finanțator, întotdeauna lucrurile pot lua o turnură nedorită. De aceea, ar trebui să luați în considerare, în special în etapa negocierilor, semnarea unui NDA, chiar dacă uneori acest lucru poate părea nerealist din punctul de vedere al investitorului sau al partenerului comercial.
Iar când acest principiu nu poate fi pus în practică, gândiți-vă la cât de generoși ar trebui să fiți cu informația ce vi se solicită - informația este bunul dvs. cel mai de preț și, odată dezvăluită, s-ar putea să vă pierdeți avantajul competitiv. Și în acest caz, abilitatea dvs. și a consultantului dvs. de a pune corect problema în fața investitorului, poate fi soluția de ieșire din impas.
Un business solid nu se poate clădi în lipsa unor instrumente legale folosite corect și eficient - cu ajutorul potrivit atunci când este nevoie, de exemplu, prin pregătirea unui NDA acoperitor. Așadar, nu tratați cu ușurință acest aspect pentru că vă poate costa doar … o (idee de) afacere.
de Larisa Goța
de Alpar Torok
