Lucrez în IT, în software outsourcing, de mai bine de zece ani, și am urmărit dezvoltarea acestei industrii dinăuntrul ei. Criza financiară și focusul pe eficientizarea costurilor au îndemnat tot mai multe companii să apeleze la outsourcing, trend ce i-a favorizat dezvoltarea. Cu ce urmări? În primul rând a creat un glob de cristal protector în jurul acestui segment care a continuat să crească organic în ciuda crizei financiare și a înflorit tocmai într-o perioadă în care alte industrii își restrângeau activitatea sau dispăreau din peisaj. În al doilea rând, a fost acompaniată de o ofertă de muncă mai largă, salarii bune și un mediu de lucru la nivel occidental. Creșterea costurilor face însă ca marja de profit în cazul outsourcing-ului să nu mai fie la fel de mare cum era cu 7-10 ani în urmă și să facă loc astfel concurenței puternice pe cost venite dinspre India sau China.
Ca să putem răspunde la această întrebare ar trebui să ne uităm la principalii factori care influențează alegerea unui furnizor de servicii software:
Oare care dintre ei poate face diferența? Cu siguranță unii factori nu pot face diferența - cum ar fi prețul. Nu putem concura pe preț tot timpul pentru că va influența resursele și sustenabilitatea pe termen lung. În ceea ce privește resursele ( profesioniștii de care avem nevoie) ar fi extrem de greu de concurat la nivel cantitativ cu India sau China doar uitându-ne la diferenta de populație. Și, totuși, există o serie de arii cheie în care nu doar că putem face diferența, dar am putea chiar excela.
Commitmentul pe calitate: este mai mult decât a livra produse de calitate, cu cod bine scris. Presupune garanție oferită clienților încă de dinainte de începerea proiectelor. "Commitment pe calitate" se leagă de gradul de maturitate al unei companii și înseamnă asumarea calității, a termenelor și a tuturor condițiilor convenite.
Predictibilitatea: înseamnă capacitatea unei companii de a înțelege clientul, de a fi în măsură să îi creioneze un roadmap viabil, sustenabil și care să îi asigure succesul într-un mod convingător.
Customer intimacy: se referă la a înțelege nevoile și afacerea clienților, piața și clienții și la a încerca, prin idei inovative, să livrezi cele mai bune soluții. Cum îți dai seama dacă faci o treabă bună? Atunci când clientul te percepe ca pe un consultant de încredere și nu doar ca pe un prestator de servicii, scopul este atins în mare parte.
Este de necontestat necesitatea unei echipe de proiect valoroase pentru obținerea ambițiilor de mai sus, dar din această echipă se disting două roluri cheie care pot face diferența, în special prin valoarea adăugată. Acestea sunt rolurile de Project Manager și de Business Analyst. Dacă un Project Manager profesionist asigură predictibilitatea, un Business Analyst face legătura între problemele clientului și echipa de dezvoltare și contribuie în mod hotărâtor la obținerea poziției de "trusted advisor" menționat anterior.
Dacă acum câțiva ani companiile căutau Project Manageri cu cunoștinte aprofundate pe domeniul proiectului, suplinind astfel și rolul de BA, schimbările din ultimii ani și profesionalizarea sectorului au determinat specializarea rolurilor și necesitatea unei poziții de sine stătătoare pe domeniul analizei de business. Mai mult, faptul că metodologiile agile pun focus pe rolul de BA (sau pe specialistul de produs), rolul de Project Manager a evoluat spre a fi un integrator de echipe, un rol care lucrează cu echipe distribuite pentru a atinge scopul proiectul și în a ține costurile sub control.
Sigur, există voci care spun că există un puternic conflict între cele două roluri, cel de PM și cel de BA. La prima vedere acest conflict este real, deoarece PM-ul gestionează bugetul/scopul și resursele, iar BA-ul se ocupă mai mult de detaliile esențiale rezolvării și optimizarii proceselor de business, care pun presiune pe buget și scop.
Și, totuși, dacă nu există o colaborare strânsă între cele două roluri sau dacă unul dintre ele este mai slab există o mare probabilitate să nu fie obținut succesul proiectului. Mai mult, pentru că cele doua roluri au anumite responsabilități comune există nevoia unui framework de colaborare.
Există doi mari jucători în stabilirea direcțiilor pentru cele două roluri: Project Management Institute (PMI) și International Institute of Business Analysis (IIBA), care au creionat un astfel de model de colaborare.
Dacă luăm principalele faze din proiect definite de cele două institute de profil, avem următoarea implicare a celor doua roluri:
Unul dintre modurile prin care România se poate remarca pe piața de IT nu este axat pe criterii de cost scăzut, ci prin crearea de valoare adăugată pentru clienți, proces în care cele două roluri descrise mai sus au un aport semnficativ. Project Managerii și Business Analiștii trebuie să colaboreze pentru un țel comun și anume spre obținerea de soluții inovative care rezolvă problemele de business ale clienților.
de Ovidiu Mățan
