Am ales două nume din istorie, pentru a încerca să ofer o soluție unei probleme foarte actuale în IT-ul clujean. Problema discrepanței între cererea mare și oferta scăzută de resurse umane.
Începem cu Henry Ford, responsabil de invenția linei de asamblare, dar mai ales a câtorva politici de HR revoluționare pentru perioada în care au apărut. Practic, ca orice om de afaceri, a încercat să crească productivitatea apelând la îmbunătățiri, în primul rând la procesul de fabricație. Într-o industrie nouă (Ford a înființat compania în 1906, la 17 ani de la patentarea motorului pe benzină de către Karl Benz), Ford a optimizat timpul de producere a unei mașini de la 12 ore jumătate la o oră și 33 de minute, prin invenția liniei de asamblare mobilă și a conceptului de producție de masă.
Deși aceste inovații i-au permis să crească de la o producție anuală de 18.000 unități, la peste un milion, în doar 10 ani, efectul asupra angajaților a fost unul dezastruos, rata de demisii fiind foarte mare. Accelerată și de creșterea ponderii proceselor automate, care scădeau și mai mult cererea de personal. Demisiile constante au crescut foarte mult costurile de angajare, au introdus întârzieri cauzate de cursuri de pregătire și au atins limita de resurse umane a pieței destul de repede.
Soluția a fost simplă, în 1914, Ford a dublat salariul de la 2,5$ la 5$ pe zi, a scăzut cu o oră ziua de lucru la 8 ore și a introdus conceptul de profit-sharing, prin care angajații puteau să își cumpere propria mașină în 4 luni de muncă. În același timp a modificat radical strategiile de angajare, concentrându-se pe achiziția de talente, noile salarii i-au permis să aleagă cei mai buni mecanici din piață. Deși opinia publică internațională, de la sindicate la aristocrația europeană, a fost șocată de această abordare și au inventat termenul de "fordism" pentru a descrie strategia de producție de masă, motivată de consumerism și salarii mult peste media din piață, strategia a dat roade și demisiile au scăzut, productivitatea a crescut, iar costul per mașină a scăzut la nivelul la care cei ce produceau mașinile au devenit și piața țintă. În scurt timp Ford producea 50% din automobilele din SUA, 40% din UK și din 200 de competitori, doar 17 au făcut față strategiei lui Ford.
Acest model de succes bazat pe optimizarea eficienței și loializarea talentelor printr-un pachet salarial atractiv, a fost considerat responsabil pentru crearea unei noi clase sociale și a transformat industria auto dintr-o nișă specializată într-una de masă. Problema este că pe termen lung a dus la falimentul celor care nu au adoptat modelul, și la o segregare mai mare a claselor sociale în raport cu veniturile. Prin urmare, să arunci cu bani în angajați este o soluție de moment și limitată ca eficiență pe termen lung. Acest lucru poate fi observat și în piața IT locală.
Gheorghe Șincai a ales o altă abordare. Reprezentant al Scolii Ardelene, se confrunta cu problema recunoașterii drepturilor poporului român în Transilvania și a fost unul dintre responsabilii emancipării naționale prin înființarea învățământului românesc. Practic burghezia română transilvăneană încearcă la 1791 să capitalizeze pe ultimul deceniu, în care a obținut acces la educație, atât înaltă (Roma și Viena), cât și înființarea de școli locale, prin mișcări politice (vezi eforturile lui Ioan Bob și Inocențiu Micu-Klein, de obținere a drepturilor în schimbul unirii bisericilor cu Roma) sau revolte (vezi efectele răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan), și să obțină drepturi egale cu celelalte trei națiuni, prin memoriul Supplex Libellus Valachorum.
Citând din Wikipedia: " izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea slabă economic și politic pentru a iniția o mișcare revoluționară, burghezia română se concentrează într-o mișcare de emancipare națională pe plan cultural. Se înființează numeroase școli cu predare în limba română ( Gheorghe Șincai înființează 300 de școli ), se tipăresc calendare, catehisme, manuale, cărți de popularizare a științei, cărți populare pentru pătrunderea informației în masele populare largi;"
Așadar, Șincai a ales emanciparea prin educația de masă. A luat ceva ce era apanajul burgheziei și l-a formalizat într-o formă accesibilă maselor, prin elaborarea de manuale fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul. Această mișcare iluministă va avea ca efect acumularea unei mase critice de intelectuali români ce vor contribui activ la Revoluția de la 1848 și la drumul spre independența românilor din Transilvania.
Eu prefer această abordare, datorită efectelor pozitive pe termen lung asupra întregii populații și privesc admirativ o mână de oameni care au reușit, în condițiile cele mai aspre, să înființeze 300 de școli și să educe un popor întreg. IT-ul clujean are atât resursele, cât și condiții infinit mai propice de a se implica în schimbarea calității educației la nivel de masă și să își rezolve pe termen mediu și lung problema resurselor umane.
de Ovidiu Mățan
