Gogu îl văzu pe Șefu" intrând în birou și își înghiți replica. Mișu, cu spatele la ușă, nu remarcă mișcarea și în lipsa oricărui comentariu al lui Gogu, conchise:
- Va să zică, gândești tu că i s-a urcat șefia la cap?!
- Cui i s-a urcat șefia la cap?! întrebă Șefu". Alo, Șefu" către Mișu, recepție! Insistă el către un Mișu care înțepenise, doar ochii mijiți către Gogu țipau tăcut a ajutor. Gogu îl ignoră însă și uitându-se la Șefu" mai puse un lemn pe foc:
- Hai Mișule, nu sta ca ciobanu" la oi, te-a întrebat Șefu" ceva! Zâmbi cu drag pe sub mustață, Mișu era incredibil de simpatic în inocența lui și nu se putea abține să nu-l zgândăre. Ochii mijiți ai lui Mișu trecură de la ruga tăcută la reproș mut, iar Gogu izbucni de-a binelea în râs:
-Înainte să îți spunem, Șefu", despre ce e vorba, poate ne lămurești matale puțin și pe noi. Ochii lui Mișu trecură acum la spaimă. "Hi-hi, pluralul "noi" nu îi sună bine deloc", gândi Gogu și continuă:
- De două săptămâni ne ții numai în exerciții de alarmare, de zici că suntem celulă de urgență. Visăm deja cine răspunde dacă apare o cerere de ofertă, cine și cui solicită clarificări pentru detalii, cine sare la o revendicare pe contractele în derulare, cine la ce întâlnire merge, cine poate negocia și până la ce nivel. Mai rămâne să stabilim ce facem în caz de atac nuclear, că pe restul le-am clarificat pe toate. Cred că poți pleca liniștit și-acasă... Hopa! Zdrang, îi pică fisa lui Gogu. Șefu", matale te pregătești de concediu?!
- Păi... cam așa ceva, zâmbi Șefu". Te-ai prins până la urmă, Gogule. Tot omu" trebuie să se mai și recreeze, până și eu. Tu când pleci în concediu?
- Hă-hă... Păi ce? Pot pleca?! La jumate" proiect? Să-mi sune telefonu" pe plajă din 10 în 10 minute? Mă omoară nevasta!!! Nu plec, Șefu", până nu închidem proiectul.
- Adică vara asta nu-ți scoți nevasta și copilul la mare, munte, soare?! Mare greșeală, Gogule! Se pare că mai ai de învățat în materie de management.
- Ce vrei să spui, Șefu"? Ori nu ești mulțumit de mine? Că nu te-ai plâns până acum de felul în care conduc proiectele... se supără Gogu. Și tu nu te mai zgâi la mine, se rățoi el la Mișu, care și-o luă nevinovat. Mișu chiar nu avea săracul habar despre ce se discuta în propoziție, se uita siderat la amândoi, schimbul de replici fusese probabil mult prea rapid și undeva pe parcurs pierduse șirul. Șefu" se uită complice spre Mișu (care tot nu pricepea nimic, așa că nu înțelese nici sensul privirii complice a lui Șefu") și continuă:
- Stai așa, Gogule, nu te-aprinde, că nimeni de-aici nu ți-ar nega vreodata capacitatea de a ține un proiect în frâu. Dar omu" cât trăiește învață...
Na, că acum scoatem din buzunar înțelepciunea populară, gândi Gogu, dar se abținu să comenteze. Așteptă să vadă ce urmează.
- Ia gândește-te la ce ai zis mai acu" câteva minute legat de pregătirea din departament. Am delegat atât responsabilitățile cât și autoritatea de a lua decizii pentru majoritatea situațiilor care pot interveni. Știi la ce ajută?! Plec în concediu, două săptămâni! Și n-am de gând să-mi verific emailul și nici nu voi răspunde la nici un apel telefonic. Știi care va fi rezultatul?
- Da, eu te-aș da afară! Ei nu, replica n-o spuse Gogu cu voce tare, o gândi doar și așteptă ca Șefu" să continue, era evident că fusese doar o întrebare retorică.
- Voi sta liniștit la plajă, îmi voi savura fiecare moment de concediu, iar aici totul va merge ca pe roate. Zâmbi larg, satisfăcut, iar Gogu, deși enervat la culme, nu putu decât să-i dea dreptate. Toți știau ce aveau de făcut, iar pentru situațiile speciale Șefu" avusese grijă zilele acestea să stabilească clar atât responsabilitățile cât și limitele decizionale.
- Păi da, Șefu", da" în proiect lucrurile stau diferit, încercă el.
- Zău?! Și cam în ce fel stau diferit? zâmbi cu răbdare Șefu". Ce zici, Mișule, or fi lucrurile diferite în proiecte? se întoarse el spre tânărul lor coleg. Gogu privi și el spre Mișu: Na, culmea, i-a revenit și ăstuia inteligența în privire, gândi el în timp ce-i arunca lui Mișu privirea lui clasică de "Să nu dea Sfântul să comentezi ceva!". Se pare însă că juniorului nu-i plăcea să rămână dator, așa că ignoră mesajul mut din ochii lui Gogu și cu satisfacție prea puțin ascunsă îi răspunse lui Șefu":
- No, nu-i nici o diferență. Management îi și într-un caz și-n altul. Numa" că matale ești mult mai experimentat...
Șarpe! Am crescut un șarpe la sân, își spuse Gogu cu năduf. Dar remarcase tonul șăgalnic al lui Mișu și constată încă o dată cu mulțumire că deși încet la vorbă, Mișu făcea în timp util toate conexiunile necesare. Poate chiar prea multe conexiuni, mâine-poimâine te pomenești că-mi dă și lecții, își mai spuse el, dar era mai degrabă mândru de Mișu decât supărat. Se simți asta și în tonul cu care îi răspunse:
- Așa, Mișule, ia dă-te tu deștept, că cererea ta de concediu e la mine. Nu cred că ți-o pot aproba, că n-am pe cine altcineva să las în locul meu când plec în concediu.
- Păi n-ai zis că nu pleci? Cum să plece managerul de proiect în mijlocul proiectului? se sperie Mișu.
- Ce-am discutat noi până acum?! Un manager trebuie să se relaxeze măcar o dată pe an iar dacă e cu adevărat bun atunci nu i se simte lipsa atunci când pleacă. Pentru că știe să delege, nu-i așa?! Stai să vezi cum mi se urcă mie șefia la cap...
de Dan Suciu
de Ovidiu Mățan
