ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
NOU
Numărul 149
Numărul 148 Numărul 147 Numărul 146 Numărul 145 Numărul 144 Numărul 143 Numărul 142 Numărul 141 Numărul 140 Numărul 139 Numărul 138 Numărul 137 Numărul 136 Numărul 135 Numărul 134 Numărul 133 Numărul 132 Numărul 131 Numărul 130 Numărul 129 Numărul 128 Numărul 127 Numărul 126 Numărul 125 Numărul 124 Numărul 123 Numărul 122 Numărul 121 Numărul 120 Numărul 119 Numărul 118 Numărul 117 Numărul 116 Numărul 115 Numărul 114 Numărul 113 Numărul 112 Numărul 111 Numărul 110 Numărul 109 Numărul 108 Numărul 107 Numărul 106 Numărul 105 Numărul 104 Numărul 103 Numărul 102 Numărul 101 Numărul 100 Numărul 99 Numărul 98 Numărul 97 Numărul 96 Numărul 95 Numărul 94 Numărul 93 Numărul 92 Numărul 91 Numărul 90 Numărul 89 Numărul 88 Numărul 87 Numărul 86 Numărul 85 Numărul 84 Numărul 83 Numărul 82 Numărul 81 Numărul 80 Numărul 79 Numărul 78 Numărul 77 Numărul 76 Numărul 75 Numărul 74 Numărul 73 Numărul 72 Numărul 71 Numărul 70 Numărul 69 Numărul 68 Numărul 67 Numărul 66 Numărul 65 Numărul 64 Numărul 63 Numărul 62 Numărul 61 Numărul 60 Numărul 59 Numărul 58 Numărul 57 Numărul 56 Numărul 55 Numărul 54 Numărul 53 Numărul 52 Numărul 51 Numărul 50 Numărul 49 Numărul 48 Numărul 47 Numărul 46 Numărul 45 Numărul 44 Numărul 43 Numărul 42 Numărul 41 Numărul 40 Numărul 39 Numărul 38 Numărul 37 Numărul 36 Numărul 35 Numărul 34 Numărul 33 Numărul 32 Numărul 31 Numărul 30 Numărul 29 Numărul 28 Numărul 27 Numărul 26 Numărul 25 Numărul 24 Numărul 23 Numărul 22 Numărul 21 Numărul 20 Numărul 19 Numărul 18 Numărul 17 Numărul 16 Numărul 15 Numărul 14 Numărul 13 Numărul 12 Numărul 11 Numărul 10 Numărul 9 Numărul 8 Numărul 7 Numărul 6 Numărul 5 Numărul 4 Numărul 3 Numărul 2 Numărul 1
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 149
Abonament PDF

Intens

Nóra Dobre
Senior HR Manager @ Temenos



DIVERSE

Presiunea de a merge încet. Uneori pare însuși îndemnul de a încetini o presiune în sine. Cel puțin pentru mine. Consider că, uneori, există momente când ne întindem, forțăm nota, avem vârfuri de activitate, însă apoi, dar și înainte, încercăm să avem un normal personalizat. Lent, semi-lent, foarte lent, deloc lent. Sau rapid. Sau intens. În această vară, o amică mi-a propus câteva zile de deconectare. Mi-a plăcut ideea, am mers cu trenul, iar eu, una, mi-am propus să nu fac nimic. Cel mult să ascult muzică și, cel puțin, să dorm, să stau la soare. Amica mea adusese cu ea niște cărți, iar în tot acest context i-am răsfoit una dintre cărți. The Life Intense: A Modern Obsession de Tristan Garcia. Mă așteptam la o critică a vitezei și am primit-o. Modul în care a fost expus, unul abstract și filosofic, inițial mi s-a părut complicat, apoi doar complex, iar, în final, când autorul a oferit și un pic de deznodământ și chiar și o reabilitare a vitezei, am făcut pace. Ceea ce eu numesc în cotidian viteză, autorul plasa de fapt într-un alt context, vorbind despre intensitate.

Textul explorează conceptul de "persoană electrică" sau "intensă". Autorul consideră că acest tip de persoană trăiește într-o stare metafizică ce îmbrățișează schimbarea constantă și intensitatea, preferând-o identității statice sau adevărurilor absolute. Această persoană este eroică prin refuzul de a se agăța de identități stabile, prosperând într-o lume caracterizată de variație constantă. În loc să interpreteze realitatea prin concepte fixe, persoana electrică caută să-și amplifice percepțiile, trăind viața intens și energic. Această persoană respinge promisiunea unei vieți viitoare mai bune și se concentrează, în schimb, pe experiența prezentului, intensificată și continuu amplificată. Persoana intensă își provoacă limitele pentru a-și actualiza pe deplin capacitățile în toate domeniile vieții — fizic, intelectual, emoțional — căutând perfecțiunea nu într-o stare finalizată, idealizată, ci în actul de intensificare continuă. Ea prosperă prin experiențe noi și intense pentru a evita monotonia, găsind sens prin reînnoirea continuă a intensității vieții.

Autorul consideră că pe măsură ce intensitatea a devenit normalizată, aceasta a fost cuantificată și raționalizată în societate, devenind opusul a ceea ce reprezenta inițial. În loc să reprezinte ceea ce era eluziv sau necuantificabil, intensitatea a fost acum disecată în cifre măsurabile, creând un model de "persoană intensivă". În sport, de exemplu, această schimbare este evidentă, atletismul devenind o demonstrație a maximizării potențialului uman, mai degrabă decât o reînviere a ritualurilor antice. Societatea modernă standardizează aceste intensități într-o formă de conformism, împingând indivizii să caute sporturi tot mai extreme. Această urmărire nesfârșită a intensității provoacă adesea un sentiment de îndepărtare și chiar depresie, deoarece societatea impune paradoxul de a crește la infinit și imposibilitatea de a obține satisfacție deplină. Filosofia și sociologia contemporană au explorat pe larg prăbușirea cauzată de presiunea modernă pentru intensitate continuă, denumind acest fenomen burnout, epuizare sau colaps. Jonathan Crary avertizează asupra unui model care atacă somnul, pentru a promova activitatea neîntreruptă, creând o "Societate Burnout" așa cum o descrie Byung-chul Han. Psihanalistul Alain Ehrenberg descrie această situație ca pe o lume aflată într-o schimbare continuă, unde menținerea intensității devine tot mai dificilă. Inițial, termenul burnout descria colapsul indus de adicție, dar acum se referă la epuizarea emoțională a lucrătorilor copleșiți de cerințele de productivitate intensă. Pascal Chabot observă că cerințele de performanță în final subminează auto-actualizarea. Această intensitate fără sfârșit conduce la suferință psihologică și socială, evidențiind un paradox: cu cât urmărim intensitatea mai mult, cu atât mai mult o slăbim.

Conceptul de intensitate, deși aparent opus logicii, urmează o logică paradoxală. Când indivizii sau societățile urmăresc intensitatea ca ghid, ajung să fie prinși într-un ciclu autodistructiv unde creșterea intensității duce la pierderea experienței inițiale. Rutina devine prețul plătit pentru menținerea percepției și a gândirii. Ajungem la "progres de rutină" unde fiecare accelerare a intensității generează simultan dezamăgire și distanță față de experiențele trecute. Acest fenomen se regăsește în promisiunile economice sau tehnologice care, deși captivante, fac prezentul să pară insuficient. În final, progresul și urmărirea sa generează o senzație de monotonie bântuită de ciclul inconștient al rutinei care reduce entuziasmul autentic pentru viitor.

"Primăverismul," ethosul de a trăi fiecare experiență ca și cum ar fi pentru prima oară, apare ca un răspuns la efectul de rutină care șterge noutatea și intensitatea vieții. În timp ce rutina erodează sentimentul de progres și noutate, intensitatea unei experiențe de primă dată rămâne conservată în memorie. Fiecare moment ar putea fi reîncadrat ca un "nou început," reînviind rutinele vieții. Maturitatea ar putea implica învățarea de a trăi experiențele ca și cum ar fi noi, chiar dacă le-am mai trăit de multe ori.

Mă declar intens conectată la acest fenomen și încă diger această perspectivă pe care, în numeroase contexte, o adopt. Citind această carte, poate cu o mai mare atenție sau uneori cu o mai bună distanțare. Mai puțin când mă grăbesc și când lucrurile capătă intensitate!

NUMĂRUL 149 - Development with AI

Sponsori

  • Accenture
  • BT Code Crafters
  • Accesa
  • Bosch
  • Betfair
  • MHP
  • BoatyardX
  • .msg systems
  • P3 group
  • Ing Hubs
  • Cognizant Softvision
  • Colors in projects