Unul dintre cele mai importante efecte prezise de schimbările demografice este că, cel mai probabil, va exista un deficit de lucrători înalt calificați pe piața europeană a muncii. Prin urmare, companiile vor trebui să aibă abordări diferite în dezvoltarea personalului și să plătească pentru programele necesare de dezvoltare a resurselor umane. Demografia joacă un rol fundamental în modelarea peisajului resurselor umane. Relația interdependentă dintre aceste două domenii este observabilă atunci când ne raportam la compoziția forței de muncă, tendințele pieței muncii, strategiile de management al talentelor și, de asemenea, la procesul de învățare.
Schimbările percepute în schimbările demografice modelează și transformă managementul resurselor umane. Într-o eră marcată de schimbări demografice, progrese tehnologice și preferințe de muncă în evoluție, organizațiile se confruntă cu nevoia de a înțelege și de a se adapta la schimbările demografice pentru a-și gestiona eficient resursele umane.
Ținând cont de perspectivele demografice, cum ar fi ideea că fertilitatea scăzută și mortalitatea scăzută vor aduce modificări semnificative în alcătuirea populației noastre, se estimează că în Europa se va ajunge la un deficit de muncitori cu înaltă calificare. Astfel, multe dintre procesele și politicile de bază în domeniul resurselor umane vor fi nevoite să se adapteze. Întrucât este probabil ca lucrătorii mai în vârstă să petreacă mai mult timp la locul de muncă în comparație cu cei mai tineri, acest lucru poate produce efecte asupra productivității. În paralel, o mobilitate mai scăzută a forței de muncă crește riscul de a nu avea un nivel ridicat de evaluare a competențelor.
Din unghiul de vedere al managementului resurselor umane, unele fluctuații demografice produc schimbări ușor evidențiabile atât în procesele de gestionare a personalului, cât și în cele de gestionare a forței de muncă. Astfel, îmbătrânirea populației și efervescența mobilității se reflectă în procesele de recrutare, retenție și gestionare a forței de muncă.
Este, de asemenea, un fapt că perioada post-pandemică a schimbat lumea în mod sistematic. Blocajele cauzate de pandemie au forțat nu numai închiderea temporară a unor locuri de muncă, ci și mișcări masive cauzate de munca la distanță. Între timp, procesele legate de schimbările demografice nu s-au oprit, influențând în continuare piețele forței de muncă. Pot fi observate efecte asupra modului în care angajatorii recrutează, de unde recrutează și dacă apar lacune în materie de competențe sau deficit de lucrători. Demografia orașelor, regiunilor și țărilor are, în general, un impact direct asupra demografiei forței de muncă, ceea ce poate prezenta provocări pentru angajatori. Iar cea mai evidentă și posibil provocatoare schimbare demografică a forței de muncă se poate întâmpla atunci când este vorba despre o populație îmbătrânită.
Observarea modificărilor demografice permite companiilor să determine de câți angajați ar putea avea nevoie, ce calificări ar trebui să aibă și când vor avea nevoie de ei. Cu aceste informații, ei pot stabili strategii de retenție, recrutare și gestionare a talentelor pentru funcțiile postului cu cel mai mare risc de deficit de forță de muncă. Creșterea evidentă a vârstei medii a angajaților poate să nu pară îngrijorătoare, atâta timp cât nu există niciun efect asupra activității de zi cu zi. Pe de altă parte, recrutarea unei forțe de muncă calificate pe piața externă a forței de muncă ar putea fi împiedicată de deficitul de competențe din unele regiuni. Pe măsură ce oamenii trăiesc vieți mai lungi și mai sănătoase, organizațiile se confruntă cu o forță de muncă care se întinde pe mai multe generații. Modelul tradițional al unei forțe de muncă predominant tinere evoluează într-unul multi-generațional, cu Baby Boomers, Generația X, Millennials și Generația Z lucrând cot la cot. Fiecare generație își aduce setul unic de abilități, valori și așteptări, ceea ce îi determină pe profesioniștii din resurse umane să-și adapteze strategiile în consecință. Mobilitatea joacă, de asemenea, un rol semnificativ în modelarea proceselor de resurse umane. Era digitală a adus o nouă eră a muncii, caracterizată printr-o flexibilitate și mobilitate fără precedent. Nomazii digitali, indivizi care lucrează de la distanță în timp ce călătoresc și se bazează adesea pe tehnologie pentru a se conecta cu angajatorii lor, au apărut ca un simbol proeminent al acestei transformări. Pe măsură ce rândurile nomazilor digitali cresc, impactul lor asupra resurselor umane devine din ce în ce mai semnificativ.
În articolele ce urmează vom explora impactul schimbărilor demografice asupra pieței forței de muncă, provocările legate de gestionarea mai multor generații în locurile de muncă, îmbătrânirea forței de muncă, munca la distanță și flexibilă, deficitul de competențe și impactul perfecționării și recalificării.
de Ovidiu Mățan
