Am ideea asta în cap de șase luni și n-am reușit să pun jos pe foaie nimic până acuma. Îmi lipsea povestea de început. Treaba asta despre cultură e tare faină. E super clară în capul meu, da' nu am reușit nicicum să încep. Ce m-a salvat? Colegii. Că tot veni vorba de cultură. Avem și noi mai multe comunități prin care ne dezvoltăm cunoștințele împreună. Preferata mea poartă numele Agile Corner și o dată la două săptămâni ne adunăm o oră vinerea și ne dezmorțim cu subiecte Agile, directe și conexe. Povestim, ne provocăm și învățăm unii de la alții. Repet, că tot veni vorba de cultură. Și de data asta am promis că vorbesc puțin de cultura organizațională în general. Și când nu reușești să-ți pui tu ordine în idei, și stai așa, gata de start și startul nu mai vine, tocmai se găsește un mic declanșator care să-ți dea un brânci.
Acum trei ani m-am alăturat locului actual de muncă. Și ca prim task fain, mi s-a propus: ia spune tu lumii două trei cuvinte. S-ar zice că m-am perpelit puțin să-mi găsesc firul ideilor, să pun ordine și logică la ceea ce era în căpșorul meu. M-am mobilizat să las colegii să vadă cum îmi place mie să lucrez, cum văd eu lucrurile din punct de vedere a cum ne facem munca împreună. Să las colegii să știe ce mult îmi place mie să colaborez și să lucrăm în echipă...și că tragem împreună pentru ceva super important. Și am început super sigur pe mine, în fața ecranului, că eram în plină pandemie și lucram toți de acasă: "Nu o să vă mint, suntem aici să avem rezultate împreună." Mi-am luat un val de ură instant. Cuvântul acela puternic, "rezultate", a zgâriat rău de tot urechea. Cred că puțini au auzit și "împreună". Și probabil și mai puțini au ascultat continuarea: "Pentru mine este foarte important cum obținem rezultatele. Viziunea mea este să o facem într-un mod în care să ne placă să luptăm, să învățăm, să colaborăm și să ne dezvoltăm împreună. Să rezolvăm problemele ca o echipă, ca un întreg. Când venim la lucru chiar și în momentele grele, să venim cu plăcere." Ce-am simțit în mimica celor care ascultau? "Du-te bă cu rezultatele tale de aici că toți numa' asta vreți."
Derulez pe repede înainte trei ani mai târziu. Am povestit în vinerea respectivă de modelul organizațional al lui William Schneider, descris în "The Reengineering Alternative". Am pomenit și de Frederic Laloux cu "Reinventing Organizations". Dar ce-mi doresc este să mă duc într-o zonă cât mai simplă. Cum văd eu cultura în mediul de lucru? O văd ca pe modul în care colaborăm, interacționăm în situații simple sau complexe și chiar în modul în care abordăm lucrul în general. Apoi, o văd ca pe modul în care reușim să ajungem împreună la rezultate sau ca pe modul în care reacționăm informal. După numărul mare de colegi care intră în ședințele acestea informale, dar și după felul cum participă la discuție îmi dau seama că sigur ceva am reușit să mișcăm în direcția bună în acești ani. Așa că m-am simțit în siguranță să amintesc discursul meu de început. "Mai țineți minte ce m-ați blagoslovit, în gând, atunci? Dar cam despre asta e vorba, cum aducem valoare împreună într-un mod cât mai fain, prin obiceiuri cât mai sănătoase".
Modul Agile de a gândi urmărește inovația, testarea rapidă a ideilor, valoare rapidă pe piață, schimbare continuă, eficiență, învățare și, nu în ultimul rând, o mentalitate axată pe dezvoltare colectivă și personală continuă. Frameworkurile pun accent pe logistică destul de mult: planifici pe două săptămâni, livrezi, decizi priorități. Echipa este nevoită să colaboreze și să-și ia angajamentul comun că livrează. Dar frameworkurile nu zic cum construiești asta. Voi n-ați avut niciodată sentimentul că echipe de oameni maturi, educați și inteligenți ajung la un acord comun și se organizează la fel de eficient precum cei trei copii ai mei când au următoarea provocare: "Sâmbăta asta voi decideți tot ce facem. Și cum facem?" Ajungem să tundem iarba în curte în timp ce plouă și mâncăm înghețată. Și jucăm baschet. Pe cei trei metri pătrați de gazon unde se tunde iarba. Și ăla micu urlă de zece minute "hai pasă, pasă, pasă", țopăind în jurul celorlalți deși nimeni nu are de gând să-i paseze minge. M-am descărcat și eu un pic, da' ați prins ideea.
Obiectiv: Datoria noastră de lideri include în mod clar accentul pus pe construirea deliberată a unei culturi, care să facă eficientă și ușoară evoluția noastră în mediile Agile.
Businessul mizează pe rezultate. Frameworkurile de tip Scrum aduc și depind de disciplină și eficiență. Iar mindsetul - zic eu - e foarte dependent de cultură. Ca să putem avea echipe cât mai faine care implementează cât mai eficient un framework, e mare nevoie să intervenim asupra modului în care colaborăm, interacționăm, adică asupra culturii. Am să "zgândăresc" suprafața a trei dimensiuni la care este bine să fim atenți pentru a putea construi o cultură sănătoasă. Totodată, am să descriu chiar și mici capcane ce ne pot da peste cap fără să vrem. Mai mult, dau și un bonus mai apoi, o dimensiune evidentă, dar total neașteptată, cu un impact semnificativ.
Ca lideri, nu putem aștepta ca lucrurile să se întâmple. Cum menționam mai sus, e important să punem umărul serios la treabă și să dezvoltăm obiceiuri în mod conștient și deliberat. Cum? Prin practici sănătoase:
Identificăm situațiile care să faciliteze dezvoltarea acestor obiceiuri.
Antrenăm și ajutăm, nu dictăm, de câte ori e nevoie de noi.
Încurajăm constant exact acele practici care vrem să devină obiceiuri.
"Durerea colaborării începe doar în momentul în care e nevoie să interacționăm cu cei din jur. Altfel, colaborarea merge brici întotdeauna." - Bogdan, heavy thinker.
Obiectiv: Construirea deliberată a unor obiceiuri de colaborare sănătoase.
În cel de-al 16-lea raport despre starea Agile, 89% dintre respondenți au apreciat cultura sănătoasă și clară ca o caracteristică principală a echipelor super performante. Mai mult, 55% au definit ca practici de bază ale acestor echipe colaborarea și comunicarea. Și mai mult, 2 din 5 respondenți au identificat lipsa suportului din partea liderilor ca fiind o problemă de impact în adoptarea unor bune practici Agile. Este clar că datoria noastră este să cultivăm și să ajutăm la crearea unor obiceiuri sănătoase de colaborare.
Exemplific mai jos câteva dintre practicile sănătoase care construiesc o gândire sănătoasă concentrată pe colaborare:
La îndemână: Acolo unde SCRUM-ul o cere, este foarte important să lăsăm să se întâmple. E bine să nu existe situațiile limită unde scurtcircuităm procesul. Putem ajuta mult dacă antrenăm modul în care are loc colaborarea prin planificări, estimări și retrospective. Asta e fața ușoară și formală a problemei.
Puțin mai greu: Atunci când apar oportunități cum ar fi colaborarea între oameni din echipe diferite, acestea pot fi valorificate pentru a schița un prototip.
Pro level: Direcții strategice în care suntem noi implicați direct. În momentul în care îi implicăm pe cei din jur pentru un brainstorming, o prioritizare sau pentru a decide împreună ceva de impact și care nu este în aria lor de decizie și responsabilitate, dăm un exemplu personal de "Așa da!". Și încet, încet se prinde.
Câteva exemple de piedici:
Evident: Ne grăbim, dau eu estimările acuma. Sunt numa' așa din avion, să ne facem o idee. Nimeni nu le ia pe post de angajament. Și două sprinturi mai târziu sunt literă de lege.
Mai puțin evident: Creăm un grup de lucru și schimbăm total rezultatul, că știm noi mai bine. Doar de data asta.
Efectul: Imboldul intern de a colabora începe să vină natural, neforțat.
"Toți pentru unul și unul pentru toți merge brici la Alexandre Dumas și cât timp câștigăm." - Bogdan, heavy thinker.
Obiectiv: Construirea deliberată a unor obiceiuri care se concentrează pe soluții nu pe vinovați.
Am un mic joc cu băiatul meu cel mai mic. Îi spun ceva de genul: cine vrea să meargă la bazin să ridice mâna sus. Ridică mâna și începe să râdă pentru că știe ce-l așteaptă. Îl așteaptă un gâdilat serios sub braț. Acum, vă zic vouă: cine a auzit vreodată la final de sprint, afirmația noi pe frontend am terminat, dar nu e gata backendul, sau invers, să ridice mâna sus. Ziceți drept, există cineva care nu are o imagine mentală acuma cum vin și vă gâdil?
Exemplific practici sănătoase care construiesc o gândire concentrată pe soluții de grup:
La îndemână: ca o moară stricată, dar cu intenții bune, aducem și readucem aminte de fiecare dată: ne luăm angajamente ca echipă, câștigăm ca o echipă și mai ales pierdem ca o echipă. Nu contează cine s-a pierdut pe drum, când ceva nu iese și întregul nu e gata, munca parțială e importantă mai mult pentru ego-ul nostru.
Puțin mai greu: provocăm membrii echipei ca prima dată să se întrebe cu ce pot să ajute echipa ca un task să fie gata înainte să se apuce de ceva nou. Limitarea taskurilor în paralel este extrem de eficientă pentru a livra mai repede. Și mai mult, întărește continuu spiritul de echipă.
Pro level: Schimbarea parțială de expertiză. Un exemplu ușor de digerat este să convingi un developer să ajute cu testarea atunci când se face coadă mare la testare. Pentru succesul echipei. Este la fel de ușor ca și cum ai încerca să ascunzi un elefant în cireș. Are ochii roșii, dar...
Helper: Este important ca misiunea lor împreună să fie clară. Fie că este pe termen lung, fie că este un angajament de un sprint. Și să menținem conștientizarea că împreună avem șanse de succes mult mai mari.
Exemple de piedici:
Evident: Retrospectivele unde se arată cu degetul în loc să punem accent pe problemă în sine și pe o posibilă rezolvare sunt o cale sigură spre eșecul acestui obiectiv.
Mai puțin evident: Estimarea pe bucăți (backend, frontend, QA) în loc de estimarea efortului ca un user story să fie gata complet. Pare banal, dar induce exact comportamentul opus a ceea ce ne dorim. Ajunge să-i pese fiecăruia doar de bucata lui.
Efectul: Găsim soluții împreună, greșim împreună și ne bucurăm de eficiență crescută și succes împreună.
"Când toți sunt responsabili, nimeni nu e responsabil. Și când nimeni nu e responsabil, toți o dau în bară." - Bogdan, heavy thinker. De fapt prima parte e zisă de multă lume.
Obiectiv: Construirea deliberată a unor obiceiuri care se concentrează pe asumarea responsabilității individuale ca parte vitală pentru asumarea responsabilității de grup.
Această dimensiune e mai complexă și vine în completarea dimensiunii anterioare. Echipele Agile se bazează pe asumarea responsabilității de grup, dar lucrul acesta este greu de dobândit și ia timp. Când responsabilitatea este de grup, un lucru foarte important care nu e explicat de metodologie și de mindset este faptul că responsabilitatea individuală nu dispare. Este concentrată spre grup, iar rezultatele vin din puterea grupului.
Câteva dintre exemplele de practici sănătoase care construiesc o gândire sănătoasă concentrată pe asumarea individuală ca factor important în asumarea de grup sunt:
La îndemână: Este important să inducem comportamentul adecvat în Daily Standuri. Fiecare membru al echipei își asumă o parte din țelul comun, face echipa conștientă de progres, de eventuale blocaje. Astfel, echipa conștientizează cum evoluează spre obiectivul comun.
Puțin mai greu: În retrospective deschidem sau moderăm discuții constructive despre cum putem să creștem rolul nostru individual. Mare atenție! Aceste demersuri pot duce multe persoane în defensivă sau chiar în conflict, dar moderate corect, pot suda și ajuta o echipă să o treacă mai ușor prin stadiul furtunos (Tuckman).
Pro level: De câte ori se poate, încurajăm oamenii cu mai puțină experiență să-și asume taskuri grele. Creștem împreună, ne ajutăm și în același timp creăm o conștientizare super importantă: chiar dacă sunt "mic", rolul meu e mare. Dacă eu dau greș echipa dă greș, așa că îmi intră în obicei că atunci când îmi asum ceva, să fac tot posibilul ca ceea ce mi-am asumat să se întâmple.
Exemple de piedici:
Evident: Lipsa de transparență și implicare a unor membri ai echipei asupra progresului, extrem de vizibilă în același Daily Stand-up.
Mai puțin evident: Să nu antrenăm oamenii în ceea ce înseamnă responsabilitate individuală și asumarea ei. Ce înseamnă capacitatea de a te concentra să se întâmple ce ți-ai propus. Am un prieten care a dezvoltat niște teorii și cursuri foarte faine pe această temă, dar până acolo, câți dintre lideri explică echipelor lor acest concept măcar în mod sumar?
Efectul: Fiecare conștientizează importanța valorii implicării individuale în succesul grupului.
"Creativitatea este inteligența care se distrează" - Bogdan, heavy thinker. Am glumit, de fapt a fost Albert Einstein.
Obiectiv: Încurajarea și susținerea unor obiceiuri care să ajute la crearea și întărirea conexiunii dintre noi.
A patra dimensiune este o surpriză cu siguranță și vine ca un bonus. Întotdeauna am crezut că rezultatele se obțin prin muncă serioasă, concentrare, determinare. Și un strop de zâmbet din când în când. Cu măsură, aproape orice discuție serioasă poate face față la o glumiță două. Și mai mult, se pare că și ajută. Nu o zic numai eu, am văzut-o spusă în mai multe locuri. Știu lume care face cu capul rău de tot, dacă lansezi o glumă în toiul unei discuții serioase. Chiar și când discuția nu e chiar atât de vitală. Părerea mea: dacă vrem o echipă sănătoasă, eficientă, trebuie să lăsăm loc și de umor.
Citesc acum cartea Humor Seriously, why humor is a secret weapon in business and life, de Jennifer Aaker și Naomi Bagdonas. Îmi merge direct la suflet. Se pare că simțul umorului folosit corect aduce o mulțime de beneficii:
Echipele care mai și glumesc sunt mult mai creative.
Scopul umorului nu este neapărat de a stârni râsete, ci de a ajuta la navigarea prin situații mai tensionate și de a stabili conexiuni.
Este clar că putem să cădem și în mici capcane:
Glumind prea mult în timpul unei ședințe, putem distruge toată eficiența ședinței respective.
Să glumim în momentul nepotrivit. În loc să detensionăm atmosfera o putem încinge și mai tare.
Efectul: Glumiți și lăsați lumea să glumească. În mod cert, vom avea echipe mai unite și mai creative.
Ați întâlnit vreodată ceva ce este super complicat de explicat și realizat, dar care să pară de fapt super simplu? Cultura se încadrează pentru mine exact în această categorie. Chiar și acuma, după mulți ani de făcut parte din echipe, condus, creat și format echipe, chiar și după ani de studiu pe teme ajutătoare, de acumulat informații și încercat de a crea culturi sănătoase și propice mediilor Agile, provocarea e super faină și mare. De ce? Pentru că nu este vorba de o rețetă de lucru și nu este vorba de integrat un soft nou, ci este vorba doar despre cum lucrează și interacționează oamenii între ei. Și cu atât mai mult nu este de neglijat, deoarece întreaga filozofie agilă se bazează pe oameni care colaborează rapid, care experimentează și testează idei noi împreună, care învață într-un ritm alert și care trebuie să ajungă eficient la un numitor comun prin colaborare.
Că ne place sau nu ne place cam toate mediile de business în care ne învârtim au ca scop final niște rezultate. Gândirea Agile ne dă un mod de a aborda problema, pentru contextul schimbător de azi. Dar modul de gândire este diferit și greu de adoptat. Și implică, printre altele, să ne cultivăm obiceiuri care să vină natural în timp: să colaborăm, să găsim soluții nu vinovați, să ne asumăm individual partea noastră și să savurăm succesul și eșecul împreună. Și, nu în ultimul rând, să râdem și să glumim, dar fără să părăsim incinta.
Digital.ai, "16th State of Agile Report", 2022,
https://digital.ai/resource-center/analyst-reports/state-of-agile-report/
de Nóra Dobre
