Cartea pe care v-o supun atenţiei face parte din acea serie de cărţi care au un impact imediat asupra cititorului. Accentul este pus pe latura practică. Conceptele teoretice sunt introduse gradual, de la noţiuni cu caracter general până la lucruri de fineţe şi best practices,dar particularitatea cărţii constăînfaptul că ele sunt integrate imediatîntr-o aplicaţie care are numeroase funcţionalităţi şi care este, la rândul ei, dezvoltată treptat pe tot parcursul materialului. Din acest motiv, timpul scurs în prezentarea conceptului teoretic, implementarea şi evidenţierea utilităţii sale se scurtează semnificativ. Astfel, nu mai suntem puşiînsituaţia de a citi despre un concept, pe care îl înţelegem mai mult sau mai puţin, apoi o aplicaţie relativ dummy ce îl implementează şi după mult timp, dacă există, o aplicaţie ce integrează conceptele abordate.
Deşi foarte populară ca temă, aplicaţia Hyperbola prezentată în această carte, este, practic, transpunerea utilizând Eclipse RCP a unui serviciu de mesagerie, cu funcționalităţi clasice: stabilirea unui grup de prieteni, comunicarea propriu zisă între ei, history şi multe altele. Aplicaţia se constituie ca un model de aplicaţie ce foloseşte RCP, dar şi ca sursa de inspiraţie pentru părţi componente ale unor alte aplicaţii RCP. Pe lângă implementarea propriu zisă penultimul capitol al cărţii prezintă şi o modalitate de structurare, împachetare şi livrare a aplicaţiei, astfel încât să putem crea sisteme dinamice ce rulează pe o mare varietate de sisteme de operare.
Am început destul de abrupt prezentarea cărţii Eclipse Rich Client Platform, având ca autori pe Jeff McAffer, Jean-Michel Lemieux şi Chris Aniszczyk, în dorinţa de a atrage cât mai mulţi cititori. Pe lângă stârnirea interesului pentru tehnologia prezentată, cartea aduce şi plusul de aplicabilitate şi înţelegere imediate.
Clienţii rich (sau fat) pot fi destul de mult asemănaţi cu aplicaţiile stand alone, ce folosesc în comun resurse la distanţă (spre exemplu baze de date). Ei se deosebesc de clienţii thin (care au drept client browser-ul) prin aceea ca folosesc puternic resursele hard şi soft ale calculatorului client pe lângă, eventual, resurse accesate de la distanţă.
Probabil cea mai mare problemă în cazul clienţilor thin era dată de faptul că instalările şi modificările trebuiau să ţină cont de configuraţia hard a calculatorului pe care rula aplicaţia. Cum ştim foarte bine că numărul acestor configuraţii este foarte mare, dificultăţile erau o provocare greu de rezolvat. Totuşi existau şi multe avantaje, printre acestea: posibilitatea de a lucra offline (fără o conexiune permanentă la o reţea) sau performanţe multimedia sporite.
După părerea mea acest gen de clienţi a fost foarte greu de dezvoltat cu calităţi arhitecturale bune, până la apariţia framework-urilor. Framework-urile au venit în sprijinul dezvoltatorilor de soft oferind cadre de dezvoltare ce urmăreau cele mai bune practici. Evoluţia tehnologică a dus apoi la apariţia platformelor, care erau colecţii de framework-uri precum şi de arhitecturi hard ce permiteau soft-ului să ruleze.
Primele platforme rich client ofereau doar atât: o posibilitate de rulare a logicii unei aplicaţii într-un sistem de operare. Astăzi platformele oferă mult mai mult: un model de componentă numit şi plugin (uşor de gestionat, updatat, integrat etc), un middleware deasupra acestor componente (ce permite extensibilitate, flexibilitate, scalabilitate, update-uri etc.), au portabilitate la rulare (de la PC-uri până la dispozitive mobile şi nu numai), posedă instrumente de dezvoltare asistată, au posibilitate de instalare inteligentă şi multe altele.
În această carte este prezentată versiunea Eclipse 3.5 (Galileo) a platformei. Aceasta nu este ultima versiune de Eclipse, dar cuprinde o serie de îmbunătăţiri remarcabile faţă de versiunile anterioare. Ultima versiune este Eclipse 4 (Juno) apărută în iunie 2012. Doresc să fac unele specificări referitor noutățile din Eclipse 4 şi să precizez că întreaga tehnologie prezentată în carte merită toată atenţia. Eclipse 4 se bazează foarte mult pe versiunile anterioare şi o bună înţelegere a acestora va conduce la bune rezultate în dezvoltarea aplicaţiilor. Aşadar, în Eclipse 4:
Lucrarea este structurată în trei mari părți. Prima zonă cuprinde o introducere în RCP cu funcționalităţi elementare (logare, key binding, meniu) dar şi elemente mai complexe (help, uptate). Partea a doua aduce detaliile de implementare (despre perspective, view-uri, editori, acţiuni, comenzi, plugin-uri dinamice, testare) necesare obţinerii performanţei data de: rafinarea şi refactorizarea prototipului obţinut anterior, customizarea interfeţei utilizator precum şi construirea şi livrarea produsului către utilizator. Partea a treia este a referinţelor. Aici se face o trecere în revistă a specificaţiilor framework-ului OSGi, a framework-ului Eclipse databinding precum şi a altor plugin-uri folositoare pentru dezvoltarea aplicaţiilor RCP.
Framework-ul OSGi este descris amănunţit într-o altă lucrare - OSGi în Action, a cărei recenzie o găsiţi în numărul 9 al revistei Today Software Magazine.
Nu în ultimul rând este interesant de arătat cui i se adresează această carte. Evident, în primul rând, celor care dezvoltă aplicaţii RCP. Chiar dacă sunt programatori cu experienţă în utilizarea acestei tehnologii, parcurgerea cărţii este foarte utilă. Pe lângă evidenţierea arhitecturii de succes a unei aplicaţii bine puse la punct, se fundamentează şi detaliază numeroase concepte teoretice. În al doilea rând, celor care doresc să aplice principiile rich client-ului în dezvoltarea RIA (Rich Internet Applications). Experienţa dobândită la nivelul unui rich client este foarte utilă pentru aplicaţiile Rich Internet.
Desigur, cunoaşterea limbajului Java pe platforma standard este absolut necesară, iar unele deprinderi de folosire a IDE-ului Eclipse sunt, de asemenea, binevenite. Cred că orice persoană dornică să înveţe sau să se perfecteze în folosirea RCP găseşte în această carte un suport de preţ.
Personal, cred că evoluţia platformei Eclipse RCP este senzaţională şi va continua. Introducerea pattern-ului MVC, folosirea OSGi-ului, internaţionalizarea, adnotările şi dependency injection sunt doar câteva exemple dintre progresele remarcabile făcute de această platformă. Deşi conţine numeroase ghidaje lucrul într-o astfel de platformă necesită cunoştinţe vaste şi bine înţelese pentru a putea obţine cu adevărat performanţă.
Vă aştept, ca de obicei, cu toată plăcerea şi interesul, pentru discuţii legate de acest subiect.
Lectură plăcută!
Silviu Dumitrescu