The Creative Act: A Way of Being, o carte de Rick Rubin, un legendar producător muzical. O lucrare care, deși este dedicată artiștilor, comportă înțelepciuni aplicabile pentru noi toți. "Mi-am propus să scriu o carte despre ce este necesar pentru a concepe o mare operă de artă. În schimb, s-a dovedit a fi o carte despre cum să fii." - afirmă chiar Rick Rubin. Întreaga carte m-a dus cu gândul la cei care lucrează în zona de dezvoltare în business. Inițial, mă gândeam la product owneri, apoi, involuntar, m-am trezit aplicând ceea ce citeam la arhitecți, ca să regăsesc, ulterior, elemente din zona de agilitate. La final, am ajuns la aceeași constatare ca și autorul: iată o carte plină de tâlcuri și cu propuneri curajoase. Numeroasele capitole care o alcătuiesc sunt foarte ușor de parcurs, putându-se citi, de altfel și în ordine aleatorie. Vă invit la această lectură de o utilitate și aplicabilitate neașteptată.
Rândurile de mai jos abordează prima parte a cărții The Creative Act: A Way of Being.
Creativitatea nu este o abilitate rară, nefiind dificil de accesat. Aceasta este un aspect fundamental al ființei umane. A crea înseamnă a aduce ceva în existență care nu era acolo înainte. Ar putea fi o conversație, o soluție la o problemă, rearanjarea mobilierului într-o cameră, un nou traseu spre casă pentru a evita un blocaj în trafic. Dacă ai o idee de care ești încântat și nu o aduci la viață, nu este neobișnuit ca ideea de a-și găsi vocea printr-un alt creator. Asta nu pentru că altcineva ți-a furat ideea, ci pentru că i-a venit timpul ideii. Atunci când cauți o soluție la o problemă creativă, fii foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău. Caută indicii care indică noi metode sau modalități de a dezvolta în continuare ideile actuale.
Conștientizarea face parte din creație și are nevoie de o revigorare constantă. Dacă devine un obicei, chiar și un obicei bun, va trebui reinventat din nou și din nou. Lărgirea practicii noastre de conștientizare este o alegere pe care o putem face în orice moment. Nu este o căutare, deși este stârnită de o curiozitate, de nevoie sau chiar de foame. O foame de a vedea lucruri frumoase, de a simți senzații mai profunde.
Lumea este în continuă schimbare, așa că, indiferent cât de des exersăm acordând atenție, va exista întotdeauna ceva nou de observat. Depinde de noi să-l găsim. Persoana care face ceva astăzi nu este aceeași persoană care se întoarce mâine la muncă.
Îndoiala de sine trăiește în noi toți. Și în timp ce am putea dori să dispară, este acolo pentru a ne servi. Suntem cu toții diferiți și suntem cu toții imperfecți, iar imperfecțiunile sunt ceea ce ne face pe fiecare dintre noi și munca noastră interesantă. Tindem să credem că ceea ce facem este cel mai important lucru din viața noastră și că ne va defini pentru toată eternitatea. Dacă porniți de la poziția că nu există bine sau rău, nici bine sau rău, iar creativitatea este doar un joc liber, fără reguli, este mai ușor să vă scufundați cu bucurie în procesul de a face lucrurile.
Nu ne jucăm să câștigăm, ne jucăm pentru a ne juca.
Totuși, jocul este distractiv. Iar perfecționismul stă în calea distracției. Un obiectiv mai iscusit ar putea fi găsirea confortului în acest proces. Oscar Wilde spunea că unele lucruri sunt prea importante pentru a fi luate în serios. Recunoștința poate ajuta, de asemenea. Dându-ți seama că ești norocos să fii într-o poziție care îți permite să creezi și, în unele cazuri, să fii plătit să faci ceea ce îți place, ar putea înclina balanța în favoarea muncii. În cele din urmă, dorința de a crea trebuie să fie mai mare decât teama de ea. Îndoiala de calitatea muncii tale ar putea, uneori, să ajute la îmbunătățirea acesteia.
Distragerea atenției este unul dintre cele mai bune instrumente disponibile celui care creează atunci când este utilizat cu pricepere. În unele cazuri, este singura modalitate de a ajunge acolo unde vrem. Când ajungem într-un impas în orice moment al procesului creativ, poate fi util să ne îndepărtăm de proiect pentru a crea spațiu și a permite apariția unei soluții. Distragerea atenției nu înseamnă amânare. Amânarea subminează în mod constant capacitatea noastră de a face lucruri. Distragerea atenției este o strategie în serviciul a ceea ce facem.
Nimic nu începe cu noi. Cu cât acordăm mai multă atenție, cu atât începem să realizăm că toată munca pe care o facem vreodată este o colaborare. Suntem într-un dialog constant cu ceea ce este și ceea ce a fost. Regulile ne direcționează către comportamente medii. Dacă ne propunem să creăm lucrări excepționale, majoritatea regulilor nu se aplică. Este o practică sănătoasă să abordăm munca noastră cu cât mai puține reguli acceptate, puncte de plecare și limitări. Fiecare inovație riscă să devină o regulă. Iar inovația riscă să devină un scop în sine. Când facem o descoperire care servește muncii noastre, nu este neobișnuit să concretizăm acest lucru într-o formulă. Este util să vă provocați continuu propriul proces. Dacă ați avut un rezultat bun folosind un anumit stil, metodă sau condiție de lucru, nu presupuneți că este cel mai bun mod. Orice regulă merită testată. Contestă-ți ipotezele și metodele. S-ar putea găsi o cale mai bună. Și chiar dacă nu e mai bine, vei învăța din experiență. Nu ai nimic de pierdut. Feriți-vă de presupunerea că modul în care lucrați este cel mai bun mod pur și simplu pentru că este modul în care le-ați făcut-o înainte.
Răbdarea este necesară pentru dezvoltarea nuanțată a meseriei tale. Răbdarea este necesară pentru a prelua informațiile în cel mai fidel mod posibil. Răbdarea este necesară pentru a crea o lucrare care rezonează și conține tot ceea ce avem de oferit. Răbdarea este dezvoltată la fel ca conștientizarea. Printr-o acceptare a ceea ce este.
Există o mare putere în a nu ști. Atunci când ne confruntăm cu o sarcină dificilă, ne putem spune că este prea dificil, nu merită efortul, nu este modul în care se fac lucrurile, nu este probabil să funcționeze sau nu este probabil să funcționeze pentru noi. În mod curios, a nu fi conștienți de o provocare poate fi exact ceea ce ne este necesar. Inocența aduce inovație. Lipsa de cunoștințe poate crea mai multe deschideri pentru a penetra un nou teren. Încercați să experimentați totul ca și cum ar fi pentru prima dată.
Apare într-o clipă. O concepție imaculată. Un fulger divin de lumină. O idee care, altfel ar necesita muncă multă pentru a se desfășura brusc, înflorește într-o singură inhalare. Ceea ce definește inspirația este calitatea și cantitatea descărcării. La o viteză atât de instantanee, pare imposibil de procesat. Inspirația este combustibilul de rachetă care alimentează munca noastră. Este o conversație universală din care tânjim să facem parte. John Lennon a sfătuit odată că, dacă începeți un cântec, scrieți-l până la sfârșit în acea ședință. Inițiala inspirație are o vitalitate în ea care te poate purta prin întreaga piesă. Nu fi preocupat în cazul în care unele dintre piesele nu sunt încă tot ce pot fi. Treceți printr-o schiță dură. O versiune completă, imperfectă este, în general, mai utilă decât un fragment aparent perfect.
Vă recomand să citiți recenzia și, bineînțeles, cartea! În numărul următorul revin cu a doua parte. Eu am rămas cu două idei pe care le consider relevante. Le exersez! Cu aceste două fraze închei: există o mare putere în a nu ști și inocența aduce inovație.
de Ovidiu Mățan
de Raul Berchez
de Ovidiu Mățan
