Undeva în anul 2018 a apărut în biblioteca de acasă, primită cadou, cartea Antifragil de Nassim Nicolas Taleb. Cei care am citit-o am remarcat că este un îndreptar pentru a trăi într-o lume pe care nu o înţelegem, dominată de "lebedele negre" şi de obsesia umană pentru predictibil şi siguranţă. Erudit, spiritual şi îndrăzneţ, mesajul lui Taleb este unul revoluţionar: numai antifragilul va supravieţui. Mi s-a părut la acel moment că viața bună pe care o avem, fără evenimente uriașe care să ne pericliteze chiar viața e posibilă datorită unui context antifragil. Întreaga pandemie am experimentat-o din această perspectivă, făcând, uneori, estimări despre cum acest șoc va produce schimbări sistemice. Chiar dacă mă raportam doar la contextul specific HR-ului, unde adeseori spuneam nu se poate, nu putem, există constrângeri, știam că va veni un moment când unele bariere majore și de fond vor dispărea sau se vor estompa, tocmai datorită efectelor post-pandemice. Mesajul de bază al cărții, potrivit căruia mediul perfect este dezorganizat și incert, mi s-a părut contextul fezabil de a gândi strategic.
Cred că anul 2023 este unul în care schimbările demografice majore, de exemplu, îmbătrânirea sau modul în care definim socializarea, familia, mobilitatea, dar și factorii economici ne-au adus la un moment zero. Ne-am trezit că avem un context nou căruia trebuie să-i facem față. În acest context, am ales principiile fundamentale enunțate în Antifragil ca structură pentru câteva, patru subiecte pe care le consider relevante în acest an în HR.
Regulile lui Taleb:
Evită riscurile care sunt pe principiul "totul sau nimic".
Anul trecut am experimentat cel puțin două valuri majore de creșteri salariale. Creșteri în sensul de cereri, fenomen observat nu doar în recrutare dar și în gestionarea angajaților activi, înainte de orice măsură de retenție în aria de engagement și prevenție. Desigur, fenomenul inflației, al creșterii prețurilor, a fost un element transversal în toate industriile și în toate domeniile de activitate. În context cel puțin românesc, cel puțin în zona privată, numeroase industrii și-au calibrat, recalibrat și re-recalibrat în maximum 9 luni grile, strategii, bugete și acțiuni care greu au reușit să rămână proactive, multe devenind în doar câteva luni, inevitabil, reactive. Nu ne-am lăsat consumați de informație, însă nu am fi putut supraviețui fără studii de piață. Singura șansă de a naviga a fost că am evitat să țintim succesul maxim, neavând luxul de a aplica "totul sau nimic". Cred că în acest an intrăm pe un fond relativ stabilizat, și complet expuși ca salarii și așteptări cel puțin la nivel regional, dacă nu și global. Nu putem să ne diferențiem doar prin oferirea de o anumită cantitate de venituri (întregul pachetul de compensații și beneficii), dar cred că va fi un an în care vom căuta și alte elemente. Poate chiar apartenența să fie praful magic.
Regulile lui Taleb:
Asigură-te că mereu faci ceva pentru că este ceea ce îți dorești.
Sună prea a confort, să aplicăm obiceiuri și reguli care persistă de ceva timp? Da și nu. Aleg să interpretez fraza aceasta ducând-o chiar în zona de procese și automatizări. Dacă putem face lucruri repetitive într-o formă mai eficientă, și dacă ele continuă să dea rezultate, cred că obținem timp pentru a ne crește șansele de a face ce ne dorim. Iar crearea unui sistem în care putem face ceea ce ne dorim reprezintă cel mai atractiv, motivant, satisfăcător element. În procesul de a afla ceea ce își doresc angajații sondăm în toate procesele de HR și în cele conexe. De la employer branding, recrutare, onboarding, perioadă de probă, managementul performanței în întreaga sa complexitate cu gestionarea a ceea ce înseamnă learning and development până la exit, sondăm în permanență sau cel puțin suntem forțați (și ce bine!) să încercăm să aflăm ce își doresc angajații noștri și ce le creează atașament față de ce fac. Acel sentiment de belonging, pe care cred că îl vom căuta strategic și constant (și) în 2023.
Regulile lui Taleb:
Experimentează și încearcă - cu multe riscuri, însă mici.
Gramatica limbii maghiare are ca regulă generală faptul că există un set major de excepții care guvernează limba. Am vrut să folosesc această paralelă pentru a sublinia că agilitatea poate fi un mindset. Să abordăm împăcați și rezilienți schimbarea permanentă. Îmi vine extrem de greu să realizez că nu pot să vorbesc perfect maghiara, chiar dacă îmi este limba maternă. Uneori în scris mă mai și verific. Alteori realizez că perfecțiunea frazelor este inutilă, un minimal produs decent, inteligibil și corect, dar, fără a avea pretenții mari, este tot ceea ce este necesar. Mă străduiesc să evit perfecțiunea supremă și îmi este extrem de greu să livrez esență. Clară, simplă, minimalistă, cu riscul de a fi considerată aproape banală. Cred că 2023 înseamnă un minimalism elegant, valoros, comprimat și accesibil, pentru cei care livrăm produse și servicii de HR. Asta va implica și curaj de a experimenta. De a ne obișnui să gândim nu doar din perspectiva unei guvernanțe impecabile pe care vrem să o livrăm, deoarece, desigur, acest fond este unul profesionist și înseamnă încredere, calitate. Dar anticip că aceeași preocupare de a rafina guvernanța ne va fi relevantă și în a ne rafina competențele de explorare. Vom înțelege mai bine businessul. Nu vom putea vorbi probabil limba maghiară niciodată atât de bine ca acei care o folosesc nativ, însă vom putea comunica cu un minimum necesar cu businessul și cu angajații care ne intră pe ușă cu întrebări.
Respectă regulile simple.
De fapt, acestea sunt recomandările pe care mi le fac pentru 2023. Cu opțiunile deschise, încercând să respect reguli minimale, consider că acest an este o continuare firească nu doar al unui 2022 calendaristic, dar și a unei perioade de 2-3 ani care a venit cu schimbări majore. Cred că 2023 va fi un an de așezare sistemică, un an bun, care a trecut de pilotarea și experimentarea anilor trecuți care ne-au obligat să fim agili, și fără să ne fi propus neapărat, ne-a făcut mai antifragili. În acest an sistemic, îmi și vă doresc în fiecare zi să reușim să șlefuim câte o, una, singură piesă de lego. Nu mai multe, câte o piesă mică și valoroasă din paleta de produse și servicii oferite de noi, ca oameni de HR.
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
