Articolul de față se referă la cartea "The 7 habits of highly effective people" aparținând autorului Stephan R. Covey. Cartea, scrisă în anul 1989, reeditată ulterior, a fost best seller, care apare deseori pe lista "must read" a trainerilor și persoanelor interesate de dezvoltarea personală și/sau de afaceri. Recomandările prezentate în aceasta carte pot fi aplicate de oricine, la orice nivel și în orice domeniu, căci sunt perfect valabile și la copii și la adulți, și la artiști și la ingineri, fie ei la început de drum sau deja cu experiență
Scopul articolului de față este, ca prin valorificarea conținutului acestei cărți, să încurajeze dezvoltarea continuă a fiecărei persoane care citește acest text, în principal a programatorilor sau a celor aflate la început de drum, care pot căpăta un avantaj prin simpla adoptare a unei atitudini potrivite în raport cu dezvoltarea profesională.
Sursa foto: www.leaderinme.org
Autorul prezintă șapte obiceiuri/deprinderi/obișnuințe/paradigme sau atitudini, care, dacă sunt adoptate și aplicate, pot îmbunătăți rezultatele profesionale și personale.
În rândurile de mai jos, vom expune și analiza aceste șapte tipuri de conduite, insistând și asupra modalităților în care acestea pot fi aplicate.
Sursa foto: www.bulacanliving.com
A fi proactiv se referă la asumarea responsabilității pentru ceea ce ne privește, mai precis, conștientizarea faptului că este în abilitatea noastră să alegem cum ne ajustăm și adaptăm reacțiile la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și ne afectează. Să facem ceea ce ține de noi în aspectele vieții pe care le putem controla și să abandonăm grija lucrurilor pe care nu le putem influența.
Oamenii proactivi își consumă timpul și energia pe lucruri pe care le pot influența, în loc să se îngrijoreze și să reacționeze în fața situațiilor asupra cărora nu au control.
Exemple de acțiuni prin care noi, ca programatori, putem fi proactivi:
să semnalăm părțile de cod care ar necesita refactorizări, să creăm taskurile pentru refactorizare și estimarea lor. Decât să ne plângem de calitatea codului pe care lucrăm, putem sugera și ajuta la îmbunătățirea lui.
să dăm ajutor colegilor mai noi, prin recomandarea de resurse de învățare, explicarea conceptelor mai dificile, punerea în legătură cu colegii care dețin informații despre diverse proiecte.
Sursa foto: www.bighelpproject.com
Această deprindere se referă la faptul că, înainte de a începe orice activitate, trebuie să avem o imagine clară asupra aceea ce dorim să obținem. să știm exact ce dorim să obținem.
Dacă dorim să fim eficienți e important să avem imaginea mentală a ceea ce definim a fi un succes sau un obiectiv atins.
Acest obicei are mai multe nivele pe care poate fi aplicat:
La începutul fiecărei zile, identificăm cu precizie ceea ce dorim să realizăm în ziua respectivă.
Înainte de a iniția o negociere salarială, ne clarificăm limitele minime pe care suntem dispuși să le acceptăm.
Înainte de a cere să fim parte dintr-un nou proiect, e important să știm exact cât și cum vrem să ne implicăm.
A stabili o ierarhie în ceea ce privește prioritatea de acordat diverselor obligații pe care le ai de îndeplinit este o obișnuință foarte benefică în managementul personal. Ideea din spatele acesteia este să alocăm timpul în funcție de importanța și urgența diverselor taskuri ce le avem de făcut.
Autorul ne cere să împărțim toate taskurile pe care le facem sau am dori să le facem într-o matrice ca aceea din imaginea de mai jos:
Având această clasificare va fi mai ușor de ales ce să facem și la ce să renunțăm, în cazul în care nu încap în programul nostru zilnic. Sfatul e să ne petrecem cât mai mult timp în Cadranul 2, să delegăm, dacă se poate ceea ce e în Cadranul 3 și să nu facem taskurile din Cadranul 4.
Ce am putea face noi pentru a practica acest obicei?
să creăm propria noastră matrice, cu taskurile pe care noi le avem, apoi să estimăm cât timp petrecem în fiecare dintre cadrane. Pe urmă, să notăm zilnic cât timp am petrecut pe fiecare dintre taskuri și să vedem pentru care taskuri am putea să reducem din timpul alocat, pentru a avea mai multă vreme de taskurile mai importante.
Sursa foto: www.dbhutah.org
Dacă primele trei obiceiuri se refereau la propria noastră persoană, următoarele trei se referă la relațiile noastre cu cei din jur, cu colegii, cu șefii, cu prietenii sau cu cunoscuții.
Al patrulea obicei, pe care Stephan R. Covey îl recomandă să ni-l formăm, se referă la faptul că ar trebui să ne gândim și să acționăm în așa fel încât ambele părți (noi și celălalt) să aibă de câștigat de pe urma relației și a interacțiunii noastre.
Ideea este să avem o mentalitate a abundenței, aceea că există posibilitatea să câștigăm și noi și partenerii noștri și că nu suntem în competiție cu aceștia.
Ce am putea face în practică? Iată câteva exemple:
Dacă avem nevoie de o informație de la vreun coleg, să ne gândim cu ce am putea contribui, astfel încât și el/ea să iasă în câștig. Chiar și un zâmbet sau o vorbă bună pot fi de mare folos.
Să ne gândim la ultimele interacțiuni pe care le-am avut și să evaluăm ce fel de interacțiune a fost. Am avut amândouă părțile de câștigat, doar noi sau doar celălalt?
Sursa foto: ro.stockfresh.com
Această recomandare ne îndeamnă să practicăm ascultarea activă, să ascultăm cu scopul de a înțelege, nu acela de a răspunde. Care este diferența dintre cele două moduri de a ne raporta la interlocutor? Primul mod presupune că intenția noastră este să înțelegem exact ce vrea celălalt să ne transmită, care este viziunea lui asupra temei discutate, dincolo de filtrele pe care le punem noi. Cel de-al doilea tip de a asculta presupune că suntem dispuși să acordăm atenție celuilalt suficient cât să ne putem forma un răspuns, fără să ne intereseze exact ce vrea să ne spună cel cu care dialogăm.
Comunicarea empatică sau ascultarea activă, folosite eficient, ne ajută să îl înțelegem mai bine pe celălalt și pe termen lung ne ajută să evităm situații cauzate de neînțelegeri.
În practică ce putem face?
Să punem întrebări clarificatoare, cerând mai multe detalii când discutam cerințele proiectelor, încercând să înțelegem cum va fi folosit produsul pe care noi îl construim.
Să reformulăm ceea ce tocmai am auzit: "Vrei să zici că ...".
Sursa foto: www.leadimpact.ro
Acest îndemn se referă la munca în echipă, la colaborarea cu ceilalți în vederea producerii unor rezultate mai bune decât am putea produce de unii singuri, în principal prin valorizarea diferențelor dintre noi.
Aceste diferențe sunt cauzate nu doar de personalități diferite ci și de istorii variate, de evenimentele prin care am trecut de-a lungul vieții, de oamenii cu care am intrat în contact, de filtrele prin care noi vedem viața.
Alte persoane decât noi vor vedea aceeași problemă din alte perspective, completând-o cu noi nuanțe, vor adresa întrebări care vizează aspecte neidentificate până atunci ca riscante sau vor înțelege diferit sarcinile sau vor avea viziuni diferite cu privire la rezolvare. Prin colaborare, cresc foarte mult șansele de a ajunge la rezultate la care nu s-ar fi putut ajunge individual.
In practică:
să discutăm sarcinile mai dificile cu alți colegi care au abordări diferite de noi, să încercăm să vedem și din altă perspectivă
Sursa foto: www.replicahd.ro
Acest obicei este acela al înnoirii personale, al dezvoltării personale continue. Recomandarea e să petrecem timp și dezvoltându-ne pe noi (învățând lucruri noi), nu doar muncind, adică aplicând ceea ce știm.
Este un obicei situat deasupra celorlalte, având valoarea unui principiu după care să ne ghidăm viața. Este o activitate care, deși nu este foarte urgentă (Cadranul 2), trebuie să fim proactivi și să o punem în calendarul nostru.
Să ne luăm timp să ne dezvoltăm, nu doar pe plan profesional, căci, pe termen lung, avem nevoie să fim sănătoși și fizic și psihic. Astfel că e important să alocăm timp dezvoltării fizice, mentale/intelectuale, emoționale și spirituale.
Practic putem face câte ceva pe fiecare din cele 4 planuri:
Să citim zilnic câte un articol de specialitate sau câte un capitol dintr-o carte din domeniul nostru de interes.
Că să devenim mai eficienți e nevoie să învățăm lucruri noi și să îmbunătățim ceea ce facem deja. Dar, după cum am remarcat în rândurile de mai sus, nu e suficient să lucrăm doar la aptitudinile tehnice ci și la cele sociale, precum și la atitudinea pe care o avem față de munca noastră.
Vă invit să citiți cartea, care ascunde și alte informații, exemple și metode bune de urmat pentru a crește atât profesional, cât și personal.
de Ovidiu Mățan
de Diana Țelman
de Oana Urs , Nora Vințeler
