Pe măsură ce organizațiile se dezvoltă, acestea trebuie să îndeplinească o serie de aspecte esențiale ale managementului resurselor umane. Managerii creează un plan de atragere și reținere a persoanelor care dețin abilitățile necesare organizației. Implementarea planului presupune recrutarea, selecția, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite fiecărui angajat în parte. De asemenea, la acestea se adaugă și evaluarea permanentă a performanțelor, pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaționale. Aceste activități reprezintă componentele managementului resurselor umane.
În accepțiunea modernă, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu sunt angajați în organizații cu unicul scop de a ocupa posturile vacante, ci punându-se accent pe rolul pe care fiecare îl poate avea în cadrul organizației. Acest lucru este cu atât mai evident și important cu cât în mediul socio-economic actual, care este caracterizat prin concurență, dinamism și interdependență, multe din dificultățile sau succesele organizațiilor au la bază resursele umane și implicit, managementul acestora.
Orice management al resurselor umane care se dorește a fi unul eficient, ar trebui să respecte următoarele 10 principii:
Comprehensivitate - Sunt incluse toate aspectele managementului legat de oameni și presupune ca managementul resurselor umane să fie organizat, iar deciziile să fie luate pe baza cunoștințelor celor care le aprobă;
Coerența - Activitățile și inițiativele managementului resurselor umane formează un întreg cu o anumită substanță, trebuind, așadar, să existe o legătură clară între performanțele și recompensele indivizilor pe de o parte, și nevoile afacerilor, pe de altă parte;
Control - Scopul managementului de resurse umane este de a se asigura că performanța este în asentimentul obiectivelor firmei, ea realizându-se prin management participativ, cu specificarea modului în care un obiectiv poate fi atins;
Comunicare - Principalul scop îl reprezintă acceptarea și înțelegerea obiectivelor de către toți angajații, promovându-se o cultură deschisă, fără bariere. Modalitatea de realizare este dată de strategii clare, simple și justificate, procese de comunicare sub formă de cascadă care să asigure feedback către vârf;
Credibilitate - Se dorește ca personalul să aibă încredere în manageri și în strategiile acestora, iar acest lucru se poate realiza doar dacă managerul este sincer, cinstit și consistent;
Implicare - Unul dintre principalele obiective ale MRU este motivarea personalului în atingerea obiectivelor organizației, acest lucru putându-se realiza doar dacă și personalul din conducere este implicat în acest proces alături de personalul din execuție;
Schimbarea - Îmbunătățirea continuă și dezvoltarea sunt criterii esențiale pentru o organizație care își dorește să se mențină activă pe piață. De aceea, este foarte important ca sistemele de muncă să fie actualizate la vremurile curente, personalul să fie flexibil, iar cultura inovației să fie bine înrădăcinată în interior;
Competența - Este necesară pentru a putea asigura o organizație capabilă să-și atingă obiectivele, în mod dependent față de competențele individuale;
Creativitatea - Acest principiu este foarte important mai ales datorită faptului că un avantaj competitiv se obține numai printr-o strategie unică. Pentru acest lucru este nevoie de un sistem care să încurajeze și să implementeze ideile angajaților;
Putem concluziona că, deși la o primă vedere managementul resurselor umane pare să presupună doar administrarea personalului luat drept individ, în esență, acest lucru presupune mult mai mult de atât. Analiza postului, recrutarea și selecția personalului, instruirea acestuia pe parcursul său într-o organizație țin de managementul resurselor umane și reprezintă componente interdependente. Fiecare dintre ele contribuie în mod activ la succesul acestui proces elaborat.
A. Price, Human Resource Management in a Business Context, 2007, Ed. Cengage Learning Emea ;
A. Price, Human Resources, 2011, Ed. Cengage Learning Emea