Ar putea o Inteligență Artificială (AI) să fie considerată inventator? Dar autor?
Sunt întrebări la care am fi zâmbit acum zece ani, dar iată că, între timp, au devenit întrebări cărora legislația privind proprietatea intelectuală trebuie să le dea răspuns, în curând (în viitorul mult mai apropiat decât îl credeam posibil).
Într-un articol interesant pe care l-am citit recent pe BBC, doi profesori britanici de la University of Surrey și americanul Stephen Thaler, inventatorul sistemului Dabus AI și CEO al Imagination Engines, Inc. (și titularul mai multor brevete de invenție), au făcut echipă pentru a depune - la oficiile de brevete din Marea Britanie, Europa și S.U.A. - cereri de brevetare pentru invențiile realizate în mod autonom de către Dabus, fără contribuția unei persoane umane.
Dabus este un soi de Creativity Machine - după cum îl descrie echipa de academicieni, pe website-ul dedicat proiectului lor comun Artificial Inventor Project. Ei pretind că lui Dabus ar trebui să-i fie recunoscută legal calitatea de inventator, iar proprietarul lui Dabus ar trebui să dețină brevetele pentru cele două invenții ale lui Dabus. Dacă v-am trezit curiozitatea, vă invit să citiți descrierile invențiilor, în cererile de brevetare.
Interesant este și faptul că, anterior acestor două cereri de brevetare, Dabus era cunoscut mai ales pentru arta sa suprarealistă: ''crea imagini suprarealiste prin modul în care zgomotul ('noise') este integrat în rețelele sale neuronale, pentru a genera idei neobișnuite''. Or acest lucru mi se pare fascinant, cu atât mai mult deoarece suprarealismul este un curent artistic de avangardă și care proclamă o libertate totală de expresie a artistului. Să nu uităm că printre pictorii suprarealiști se numără Salvador Dali, René Magritte și Joan Miró care s-au folosit de simbolistică și de mister pentru a se exprima, iar arta lor stă mărturie a valorii creativității umane.
În acest context, credeți că am putea vorbi (și) de autorat în cazul lui Dabus? Mergând mai departe cu raționamentul, poate deține Dabus drepturi de autor asupra artei sale? Eventual, imaginile de mai jos vă vor ajuta să găsiți propriul dumneavoastră răspuns.
Ideea de artă creată de algoritmi prinde teren. O echipă de artiști francezi pasionați de AI a lansat platforma Obvious pentru crearea artei cu ajutorul unor algoritmi de machine learning numiți Generative Adversarial Network (GAN) și Creative Adversarial Network (CAN) care produc opere "creative" de artă. În calitate de persoană pasionată de pictură, pot spune doar că imaginile de mai jos sunt … impresionante.
Poate ați aflat de programul AI care a scris o nuvelă ce aproape a câștigat un premiu literar în Japonia; mai mult, se pare că în anul 2016, 11 din 1.450 propuneri de carte la competiția niponă Nikkei Hoshi Shinichi Literary Award, au fost scrise cel puțin parțial de către non-humans.
Sau poate, cu doar 24 Euro, ați cumpărat (și citit) deja 1 the Road - promovată pe Internet ca prima carte scrisă de un AI, într-un road trip pe ruta New York - New Orleans, într-un Cadillac echipat cu o camera video, un GPS, un microfon și un ceas - toate conectate la o mașina portabilă de scris (firește, un AI) care se 'hrănea' cu imagini și informații în timp real. Iar cartea nu este o simplă consemnare a condițiilor de trafic și de vreme, după cum se poate observa în imaginea alăturată.
Trecând și în zona muzicii, aflăm din presă cum - în urma unui pariu cu liceul său (și clubul de programare) - Robbie Barrat, un adolescent de 17 ani, a creat un program AI care a compus propria sa melodie rap, folosind 6.000 de versuri ale lui Kanye West. Este un lucru dătător de speranță, pot doar să aștept până când muzica lui David Bowie va fi sursă de inspirație pentru un AI. Până la urmă, muzica este matematică și algoritmi, nu?
Toate exemplele de mai sus ne fac să ne întrebăm: poate fi creativ un sistem AI sau, din contră, oamenii dețin supremația asupra creativității? Este creativitatea un aspect fundamental uman sau este un lucru ce poate fi învățat / emulat de către AI?
Autorul unei opere literare sau artistice - fie că este vorba despre carte, program software, melodie, pictură, film, etc. - poate fi doar o persoana fizică. Inventatorul este persoana care a creat invenția, prin propria sa activitate creativă. La nivel internațional - ca și în cazul autoratului - este acceptat că inventatorul unei invenții poate fi doar un individ, persoană fizică.
Pentru exemplificare: Stephen Thaler este inventatorul sistemului Dabus AI, așa cum Yuval Noah Harari este autorul cărții Sapiens, vitenamezul Dong Nguyen este autorul jocului de mobile Flappy Bird, Chagall este autorul picturii The Lovers, sau cum Lars von Trier este autorul (ca regizor) filmului Melancholia. În calitate de inventator / autor, fiecare deține drepturi morale și patrimoniale recunoscute de legislația aplicabilă.
De exemplu, inventatorului i se recunoaște dreptul moral nepatrimonial de a fi recunoscut ca inventator și de a i se menționa numele, iar drepturile sale patrimoniale sau bănești vizează, în limitele prevăzute de lege, dreptul la recompensăpentru invenția creată. Similar, și autorul din legislația privind drepturile de autor /copyright deține drepturi morale (cum este, de exemplu, cel de a fi recunoscut ca autor) și o serie de drepturi patrimoniale (care vizează modul de utilizare _și exploatare a operei pe care a creat-o).
În ceea ce privește AI și brevetele de invenție, se pare că avem deja o poziție oficială - așa cum s-a menționat într-un studiu-raport efectuat în februarie 2019, pentru EPO (Oficiul European al Brevetelor; în multe țări UE (precum Germania, Franța, Marea Britanie), în Elveția, S.U.A, Japonia, China, Republica P.D. Koreeană, sistemele AI nu pot fi considerate inventatori, în baza regimului actual privind brevetele. Consider că România intră în aceeași categorie.
Problema se pune în mod similar și în ceea ce privește dreptul de autor, deși discuția prezintă unele nuanțe pe care intenționez să le abordez într-un alt articol. Dar, în esență, legislația actuală recunoaște calitatea de autor doar persoanelor fizice.
Dacă, în viitor, oamenii vor inventa / crea (aproape) exclusiv cu ajutorul AI? Cine va deține drepturile de proprietate intelectuală?
Cu siguranță, dezvoltarea rapidă a AI are repercusiuni majore asupra proprietății intelectuale și a inovației. De aceea, la conferințele de profil din străinătate, se atrage atenția din ce în ce mai frecvent asupra necesității de reglementare a AI.
Pe de o parte, reprezentanții OEB (Oficiul European de Brevete) ai WIPO (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale), ai EUIPO (Oficiul UE pentru Proprietate Intelectuală) și ai altor organizații cunosc amploarea discuțiilor, provocările și presiunea pe care o presupune dezvoltarea tehnologică. Dar, pe de altă parte, aceste organizații susțin (în mod legitim) că schimbările conceptelor tradiționale din domeniul proprietății intelectuale pot avea implicații majore care pot zdruncina nu doar sfera brevetelor, a drepturilor de autor, a mărcilor comerciale și a protecției datelor cu caracter personal, dar putând chiar să se răsfrângă asupra însuși conceptului de răspundere - concept fundamental în orice sistem de drept. Or acest lucru arînsemna modificări colosale la nivelul întregului cadru legislativ. Ce stat este oare pregătit pentru așa ceva?
A identifica un sistem AI ca inventator nu presupune doar să acceptăm faptul că și alte persoane în afară de persoanele fizice pot fi inventatori conform dreptului brevetelor, dar și să recunoaștem computerelor calitatea de persoane juridice; or, acest lucru ar impune o re-evaluare a noastră, ca indivizi, și a relației pe care societatea noastră o are cu tehnologia.
În prezent, ne aflăm, cumva, la intersecția dintre etică, drepturi fundamentale ale oamenilor și inovație. Dar bănuiesc că în următorii câțiva ani, vom asista la soluții și răspunsuri mai nuanțate la întrebările de mai sus, inclusiv la nivel legislativ, la nivel global. Și totuși, nu cred că în acest lucru constă adevărata dezbatere; personal, cel mai mult mă va intriga răspunsul la întrebarea: cât din ceea ce noi considerăm fundamental uman poate fi, de fapt, redus la un algoritm?
de Vasile Boris
de Ovidiu Mățan
