ABONAMENTE VIDEO REDACȚIA
RO
EN
NOU
Numărul 148
Numărul 147 Numărul 146 Numărul 145 Numărul 144 Numărul 143 Numărul 142 Numărul 141 Numărul 140 Numărul 139 Numărul 138 Numărul 137 Numărul 136 Numărul 135 Numărul 134 Numărul 133 Numărul 132 Numărul 131 Numărul 130 Numărul 129 Numărul 128 Numărul 127 Numărul 126 Numărul 125 Numărul 124 Numărul 123 Numărul 122 Numărul 121 Numărul 120 Numărul 119 Numărul 118 Numărul 117 Numărul 116 Numărul 115 Numărul 114 Numărul 113 Numărul 112 Numărul 111 Numărul 110 Numărul 109 Numărul 108 Numărul 107 Numărul 106 Numărul 105 Numărul 104 Numărul 103 Numărul 102 Numărul 101 Numărul 100 Numărul 99 Numărul 98 Numărul 97 Numărul 96 Numărul 95 Numărul 94 Numărul 93 Numărul 92 Numărul 91 Numărul 90 Numărul 89 Numărul 88 Numărul 87 Numărul 86 Numărul 85 Numărul 84 Numărul 83 Numărul 82 Numărul 81 Numărul 80 Numărul 79 Numărul 78 Numărul 77 Numărul 76 Numărul 75 Numărul 74 Numărul 73 Numărul 72 Numărul 71 Numărul 70 Numărul 69 Numărul 68 Numărul 67 Numărul 66 Numărul 65 Numărul 64 Numărul 63 Numărul 62 Numărul 61 Numărul 60 Numărul 59 Numărul 58 Numărul 57 Numărul 56 Numărul 55 Numărul 54 Numărul 53 Numărul 52 Numărul 51 Numărul 50 Numărul 49 Numărul 48 Numărul 47 Numărul 46 Numărul 45 Numărul 44 Numărul 43 Numărul 42 Numărul 41 Numărul 40 Numărul 39 Numărul 38 Numărul 37 Numărul 36 Numărul 35 Numărul 34 Numărul 33 Numărul 32 Numărul 31 Numărul 30 Numărul 29 Numărul 28 Numărul 27 Numărul 26 Numărul 25 Numărul 24 Numărul 23 Numărul 22 Numărul 21 Numărul 20 Numărul 19 Numărul 18 Numărul 17 Numărul 16 Numărul 15 Numărul 14 Numărul 13 Numărul 12 Numărul 11 Numărul 10 Numărul 9 Numărul 8 Numărul 7 Numărul 6 Numărul 5 Numărul 4 Numărul 3 Numărul 2 Numărul 1
×
▼ LISTĂ EDIȚII ▼
Numărul 75
Abonament PDF

“Project Managementul” într-o lume fără proiecte

Alexandru Tomșa
Senior Engineering Manager @ 3Pillar Global



MANAGEMENT


Sau de ce ne mai numim project manageri, de ce mai recrutăm project manageri și de ce mai vorbim despre proiecte? Prima dată când am văzut un proiect a fost acum cincisprezece ani. Toată acțiunea se întâmpla într-o fabrică și rezultatul era foarte clar: o linie semiautomată pentru asamblarea aparatelor de fotografiat. Știam exact ce trebuie să facem pas cu pas, cât de productivă trebuia să fie și până când trebuia să fie gata. Până la urmă, nu făceam decât să copiem un proces manual deja existent. Pentru orice inginer era destul să vadă cum arată asamblarea manuală ca să înțeleagă scopul celor 8 stații, a roboților din magazie care așteptau să fie asamblați, a celor câțiva kilometri de cabluri, a microcontrolerelor, a alimentatoarelor cu vibrații, a benzilor transportoare și a sutelor de kilograme de senzori, motoare și piese mecanice care legau ansamblul. Managementul proiectului însemna ordonarea și paralelizarea taskurilor. Cele șase luni de lucru puteau fi rezumate într-un Gantt pe o pagină A4.

Am întâlnit același model încă vreo cinci ani, timp în care proiectele au continuat să arate la fel, chiar dacă am schimbat domeniul sau industria. La fel am planificat și construirea unei linii noi de asamblare și implementarea unui sistem de calitate într-o fabrică. Un scop acceptabil definit era singura necesitate pentru a se naște Ganttul necesar proiectului. Fiecare linie din plan era destul de clară astfel încât să știm cine o poate executa și cât timp îi este necesar.

Fast forward zece ani într-o industrie compusă tot din ingineri, guvernată de aceeași gândire logică și în care munca se întâmplă tot pe "proiecte".

Primești rolul de "Project Manager" în industria de software și primul lucru după care te uiți este acea pagina A4 cu linii și termene și alocări, despre care crezi că îți va guverna viața pe proiect - Ganttul. OK, nu îl găsești, dar nu-i nimic, se poate face. Deși primești priviri oarecum mirate când propui acest lucru, toți inginerii sunt de acord că ar trebui și știm cam cât ne ia să terminăm ce ne-am propus, doar nu putem să ne întindem la nesfârșit, nu? Cu forța glorioasei experiențe acumulate în anii de project management din firme și domenii care i-au făcut pe recrutori să se mândrească pentru că te-au adus în firmă, creezi cel mai frumos Gantt pe care l-ai văzut. Două săptămâni mai târziu, maxim trei ședințe cu clientul și echipa și îți dai seama că efortul intens și îndelungat depus de tine a devenit la fel maculatură.

Apoi îți pui întrebarea : oare ce mod de lucru e acesta?

Răspunsul vine firesc din partea tuturor: "Agile". Noi planificăm doar pentru un "sprint".

Perfect - te gândești - așadar nu trebuie să fac un plan decât pentru 2 - 3 săptămâni odată, și nu trebuie să-l urmăresc decât pe acesta. Dar realitatea lovește din nou: planul (care este de fapt doar o listă scurtă de priorități) nu îl faci tu, îl face echipa împreună cu altcineva care are cuvântul "Product" în titlu, iar organizarea și urmărirea planului o face un membru al echipei căruia toți îi spun "Scrum Master". Cele două sarcini principale pe care le-ai avut până acum ca Project Manager sunt deja în grija altora.

Hmm… Te scarpini românește în creștet și faci un pas în spate ca să nu încurci mai mult. Deschizi ochii și mintea cât mai larg și începi să îți construiești asocieri între ce ai crezut că înseamnă rolul tău și ce se întâmplă de fapt în realitate.

Pe măsură ce înaintezi afli că:

Vine atunci întrebarea: "Ce fac eu aici?". Și răspunsul cel mai românesc la care te poți gândi este și cel care are cel mai mult sens: "Faci să fie bine".

Pe măsură ce trece timpul, încep să se contureze rolurile absolut necesare pentru orice proiect, care bineînțeles că nu sunt deloc corelate cu membrii de pe proiect. Iar să faci să fie bine înseamnă să suplinești acele roluri fie direct, fie indirect prin membrii echipei.

Realizezi că interacțiunea cu clientul este mai importantă pentru succes decât viteza cu care livrezi și începi să îți dezvolți relații care se transformă repede în prietenii.

Observi că între ceea ce-ți cere clientul și ceea ce are nevoie există o mare diferență și începi să gândești din ce în ce mai mult ca un Product Owner sau ca un Product Manager.

Afli că expertul în proces nu ești tu ci echipa și că sfaturile lor pot fi mai bune decât sute de pagini de materiale despre Agile și "best practices".

Vezi că fiecare echipă trebuie să treacă prin aceiași pași ca să învețe să lucreze împreună și că oricât ți-ai dori nu poți elimina procesul de învățare, cel mult îl poți accelera.

Îți dai seama că nu se poate face artă în stres și presiune, eliminarea acestora este de fapt una dintre sarcinile tale zilnice ca manager.

Industria de IT nu a revoluționat doar calitatea vieții noastre de consumatori. Impactul cel mai mare se vede în modul în care privim munca.

Dacă până acum 20 de ani un job reprezenta primordial un mod de a-ți întreține familia, acum a devenit o cale prin care fiecare din noi aduce o contribuție societății.

Din motive economice, cele mai profitabile produse software sunt cele care se adresează unei audiențe cât mai mari. Să creezi o aplicație pe care o utilizează zeci sau sute de mii de persoane a devenit ceva normal. Prin urmare, aproape oricine lucrează în industria de IT are potențialul să influențeze la un moment dat, prin deciziile pe care le ia, viețile celor din jurul său. Și toți devenim treptat conștienți de acest lucru.

În aceste condiții și rolul Project Managerului a trebuit să evolueze. Fiind de cele mai multe ori singurul responsabil de succesul unui produs, cunoștințele și aptitudinile lui încep să se întindă înspre vânzări și negociere, management de produs, antreprenoriat, mentorat și training. În mod cert că lista se va extinde în viitor.

Conferință TSM

NUMĂRUL 147 - Automotive

Sponsori

  • Accenture
  • BT Code Crafters
  • Accesa
  • Bosch
  • Betfair
  • MHP
  • BoatyardX
  • .msg systems
  • P3 group
  • Ing Hubs
  • Cognizant Softvision
  • Colors in projects