“Project Managementul” într-o lume fără proiecte
Sau de ce ne mai numim project manageri, de ce mai recrutăm project manageri și de ce mai vorbim despre proiecte? Prima dată când am văzut un proiect a fost acum cincisprezece ani. Toată acțiunea se întâmpla într-o fabrică și rezultatul era foarte clar: o linie semiautomată pentru asamblarea aparatelor de fotografiat. Știam exact ce trebuie să facem pas cu pas, cât de productivă trebuia să fie și până când trebuia să fie gata. Până la urmă, nu făceam decât să copiem un proces manual deja existent. Pentru orice inginer era destul să vadă cum arată asamblarea manuală ca să înțeleagă scopul celor 8 stații, a roboților din magazie care așteptau să fie asamblați, a celor câțiva kilometri de cabluri, a microcontrolerelor, a alimentatoarelor cu vibrații, a benzilor transportoare și a sutelor de kilograme de senzori, motoare și piese mecanice care legau ansamblul. Managementul proiectului însemna ordonarea și paralelizarea taskurilor. Cele șase luni de lucru puteau fi rezumate într-un Gantt pe o pagină A4.
