Ca orice tehnologie care evoluează, creierul nostru are nevoie de căi pentru a-și eficientiza munca. Fiindcă este unul dintre cele mai ocupate mașini de calcul - în fiecare secundă este invadat de stimuli interni și externi, este ocupat să mențină organismul în stare de funcționare, caută mereu să ia cele mai bune decizi (de la a trece pe celălalt trotuar, până la decizii legate de viitorul carierei sau al organizației din care facem parte) - el caută mereu să economisească resurse.
Astfel, au apărut de-a lungul evoluției noastre o serie de procese mentale pe care nu le conștientizăm, dar care au loc în mod automat și nediscriminatoriu și fără ca noi să le putem controla (prea mult).
Din încercarea creierului nostru de a scurta timpul de reacție și de a reduce consumul de energie (care contează mult atunci când ești vânător-culegător pe regim, obligat-forțat, cu aport de hrană la intervale nesigure) s-au dezvoltat două stiluri de a gândi. Un mod automat, aproape ca un reflex și unul mai lent, care presupune mai mult efort și pe care îl putem controla, și căruia putem să-i zicem gândire analitică.
În mod clar, aceste scurtături mentale ne-au adus beneficii din moment ce s-au perpetuat. Spre exemplu, dacă vezi nori pe cer îți vei lua imediat să-ți iei umbrela. Însă, ca orice mecanism, acest mod de gândire este imperfect și sunt momente în care ne încurcă și ne influențează în a face lucruri neproductive. Din munca lui Daniel Kahneman (care a primit un premiu Nobel pentru descoperirile sale în acest domeniu) împreună cu alți cercetători reieșit o listă de peste 170 de astfel de scurtături/erori mentale pe care mintea fiecăruia dintre noi le face în anumite momente.
În condițiile în care raționalitatea și spiritul pragmatic sunt înscrise, formal sau informal, pe stindardul multor inițiative, poate fi de mare ajutor să corectăm aceste tendințe de a lua decizii bazate pe factori subiectivi (sau ce numim noi intuiție). Primul lucru pe care trebui să-l facem este să conștientizăm aceste erori (biases) pentru că, în mod ironic, a nu vedea că suntem influențați este în sine o eroare mentală (blind-spot bias).
Hai să vedem care sunt câteva dintre cele mai frecvente erori mentale (cognitive biases) care ne influențează deciziile și cum putem să le contracarăm.
1. Eroarea confirmării (confirmation bias) ne face să acceptăm mai degrabă informații care se potrivesc cu credințele noastre existente, chiar dacă nu sunt adevărate. Astfel, ajungem să căutăm confirmări și nu informații noi atunci când cercetăm un subiect. Atunci când vine vorba de decizii, această eroare ne poate produce probleme serioase, deoarece putem trece cu vederea foarte ușor informații relevante.
Eroarea de confirmare determină rezistența pe care o arătăm în fața schimbării și dorința de a păstra lucrurile așa cum sunt. Acceptarea situației actuale este adesea mai facilă decât efortul de a face o schimbare. Spre exemplu, într-o ședință voi lua mai degrabă în considerare părerea unui coleg care e de acord cu mine, decât pe celui care vine cu contraargumente, chiar dacă sunt în mod obiectiv valide.
Soluție: fă eforturi în a asculta opinii diferite în mod activ. Provoacă-ți mereu ideile, eventual roagă o persoană din grupul tău să ia rolul "avocatul diavolului".
De reținut: amintește-ți mereu în situațiile de decizie că ai tendința să-ți confirmi ideile și nu să fii deschis la perspective diferite. Fă exact invers.
2. Eroarea infatuării (overconfidence bias) se referă la discrepanța dintre ceea ce știm și ceea ce putem să facem versus ceea ce credem că știm și credem că putem să facem. Cu toții suntem șoferi mai buni decât media, specialiști mai buni, suntem mai generoși și mai buni cetățeni decât media. În general, avem o părere mai bună despre capacitățile și caracterul nostru decât nivelul la care ne situăm în mod real.
Această eroare ne încurcă mai ales atunci când vrem să planificăm realizarea unei sarcini sau a unui obiectiv, prin faptul că avem tendința să estimăm mult prea optimist timpul și resursele de care vom avea nevoie (wishful thinking, cu alte cuvinte). Iluzia că avem mai mult control asupra lucrurilor din exterior decât avem de fapt este o consecință directă a acestei erori.
Soluție: Fă-ți un plan concret de acțiune în care iei în considerare și contextul în care vei realiza acea sarcină/obiectiv și împarte-l în sarcini mai mici pentru a-ți da seama mai bine cât timp îți va lua. Alocă timp mai mult decât crezi că este necesar. De asemenea gândește-te:
Pe ce surse de informații te bazezi atunci când iei o decizie sau afirmi un lucru? Sunt fundamentate pe fapte concrete sau pe bănuieli/presimțiri?
Cine altcineva te ajută să faci rost de aceste informații? Cine îți aduce argumente și date?
Informațiile au fost adunate în mod sistematic? Sau te gândești la ultima experiență care-ți vine în minte?
Ține minte: scopul este să iei deciziile bazându-te pe informații cât mai sigure și obiective și nu pe amintiri sau impresii.
3. Eroarea costului nerecuperabil (Sunk Cost Fallacy) Este tendința de a crede că un lucru merită timp și resurse doar pentru că deja ai investit resurse în acel lucru. Cu cât investești mai mult, cu atât este mai dificil de abandonat, chiar dacă nu există beneficii care să merite efortul.
Ca oameni, ne displace mai mult să pierdem decât ne place să câștigăm. De câte ori nu ai stat până la capăt la un film care nu ți-a plăcut, doar pentru că ai dat bani pe biletul la cinema, dar și pentru că deja ai văzut jumătate din el? Sau câte proiecte fără rezultate ai văzut, dar la care nu se renunță tocmai pentru că s-a investit mult în ele? La fel este și în cazul anumitor inițiative pe care le începi, dar realizezi că nu îți plac sau că nu îți aduc satisfacția așteptată. În mod normal le-ai abandona, însă faptul că ai investit resurse în ele te face să perseverezi chiar dacă este de-a dreptul inutil. E o capcană mare consumatoare de energie și resurse.
Soluție: fii atent(ă) la momentele când poate să apară această eroare, cântărește avantajele și dezavantajele și ia decizia de a face ceva ceea ce îți va fi cu adevărat de folos.
Dacă ești într-o echipă care se confruntă cu o situație similară, luați-vă un timp să analizați situația cât de obiectiv posibil (atenție! Aici poate apărea eroarea confirmării). Duce undeva proiectul sau doar vrei să crezi asta?
4. Eroarea proiecției se referă la tendința noastră de a presupune că ceilalți gândesc ca noi. Astfel, considerăm normal ca și ei să ajungă la aceleași concluzii ca și noi sau pur și simplu supraestimăm "normalitatea" ideilor noastre raportate la ale altora. Aceste presupuneri greșite pot să se transforme într-un dezavantaj mare dacă lucrezi direct cu un client sau ai o echipă pe care o conduci. O atitudine de tipul "lasă că știu eu de ce are x sau y nevoie" te orbește în fața adevăratelor nevoi sau idei ale altor persoane și nu vei acorda atenție la ceea ce ți se transmite cu adevărat.
Soluție: deschide-ți urechile bine și nu-ți fie teamă să compari la modul onest ideile tale cu ceea ce auzi în jur. Ceea ce e evident pentru tine poate să nu fie pentru alții și viceversa. Nu este o dovadă de slăbiciune sau incompetență, ci doar a faptului că suntem diferiți.
Erorile cognitive nu țin cont de poziția în organizație sau de capacitățile intelectuale. Ele ne definesc umanitatea și ne ajută să vedem că suntem mai asemănători decât ne place uneori să credem. Fă un exercițiu data viitoare când vei mai avea de luat o decizie și fii atent la argumentele pe care ți le aduci. Câte sunt obiective, bazate pe date concrete și câte sunt intuiții, "gut feelings" sau amintiri. Ce poți să faci ca să obiectivizezi pe cât posibil decizia?
Doar prin repetiție, atenție și implicarea unor persoane în care ai încredere vei putea să estompezi efectele erorilor, însă astfel te vei asigura că aceste mici sughițuri ale minții nu-ți vor afecta viitorul atunci când ai de luat decizii importante.
de Ovidiu Mățan
de Alina Mihuț
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
