Laura Astaloș

Studii recente au arătat că durerea resimțită atunci când suntem respinși își are originea în zona din creier responsabilă de durerea fizică, ceea ce dovedește că nu este deloc corect să minimalizăm importanța sa. Pe lângă durerea resimțită, în scenă intră și sistemul nostru limbic. Acesta se referă la zona din creier unde se nasc emoțiile și comportamentele strâns legate de supraviețuire, fiind responsabil de identificarea pericolelor din mediu. Aici, își face apariția reacția de ”luptă sau fugi” (fight or flight - emoția de bază fiind frica), care se manifestă atunci când apare un pericol în proximitatea noastră. Așadar, respingerea socială, apartenența la grup, acceptarea generează emoții puternice deoarece, cândva, au fost niște indicatori buni ai șanselor noastre de supraviețuire.

Ca orice tehnologie care evoluează, creierul nostru are nevoie de căi pentru a-și eficientiza munca. Fiindcă este unul dintre cele mai ocupate mașini de calcul – în fiecare secundă este invadat de stimuli interni și externi, este ocupat să mențină organismul în stare de funcționare, caută mereu să ia cele mai bune decizi (de la a trece pe celălalt trotuar, până la decizii legate de viitorul carierei sau al organizației din care facem parte) - el caută mereu să economisească resurse.

BusinessDictionary.com ne dă o definiție extrem de simplă și cuprinzătoare: feedbackul este procesul prin care efectul unei acțiuni este transmis înapoi (feed-back) cu scopul de a modifica acțiunile viitoare. În contexul muncii, feedbackul poate să vină formal, ca parte a procesului de evaluare și având ca scop general alinierea comportamentului și a performanțelor la standardele organizației în care muncim, sau informal, ca reacție punctuală (exprimată direct sau indirect...) la activitatea zilnică. Nimic complicat până aici. Dar suntem oameni. Și cu noi nimic nu este atât de simplu precum o definiție din dicționar. Pentru că apar în scenă emoțiile, la care voi reveni puțin în rândurile de mai jos.

Într-un raport din 2001 al Organizației Mondiale a Sănătății se afirmă că depresia va deveni a doua cea mai importantă cauză de îmbolnăvire și dizabilitate până în anul 2020. O previziune îngrijorătoare, fără îndoială, dar care poate deschide calea acordării unei atenții sporite factorilor determinanți. Prevenția este în mod evident preferabilă tratării acestei afecțiuni care are o serie de cauze și procese psihosociale complexe. Ele pot fi diferite de la cultură la cultură și de la persoană la persoană, însă nu putem nega că există o serie de similitudini. Vă propun în rândurile de mai jos să explorăm un fenomen de care ne lovim la tot pasul și care adesea reprezintă un factor considerat indirect, dar foarte important în apariția depresiei: stresul. Mai departe, ne vom centra atenția asupra unui instrument util liderilor și angajaților pentru identificarea și eliminarea stresului la locul de muncă.

Citeşte mai mult