Este de necontestat azi faptul că proiectele de IT - fie că vorbim despre start-ups sau enterprise - influențează în mod pozitiv diferite industrii. Schimbările se pot face fie printr-un proces incremental, fie în mod radical. De obicei, dezvoltatorii și designerii sunt integrați doar în procesul incremental, dar ei pot să contribuie și prin inovație radicală - dacă procesul de lucru este structurat corespunzător.
Propunerile designerilor modelează un produs digital, dar de cele mai multe ori doar la nivel de detaliu. Modul în care este structurată colaborarea cu product ownerul trasează un cadru invizibil în afara căruia ideile designerilor nu vor fi luate în seamă. Problema nu este că ideile nu sunt bune, ci că pun sub semnul întrebării concepte prea profunde din viziune. Procesul de concept design vine tocmai pentru a rezolva această problemă.
De multe ori când o problemă nu își găsește o rezolvare, soluția este o schimbare de paradigmă. Inovarea necesită un cadru în care să se desfășoare, pentru că ea implică un salt îndrăzneț spre altă direcție decât cea evidentă. Designerii, developerii și alți actori cărora de obicei nu li se permite să intervină la un nivel atât de profund, sunt cei mai în măsură să propună idei valoroase, pentru că ei au o înțelegere bună a contextului, au know how tehnic și în același timp au o poziție care le permite să privească anumite lucruri detașat.
Concept design este un proces care abordează o provocare dintr-o perspectivă nouă, cu scopul de a genera o viziune radical diferită față de ce s-a încercat anterior.
Pentru ca să își poată atinge scopul, concept design adoptă o perspectivă de ansamblu: pentru a produce o soluție radicală este necesară o perspectivă de anvergură. Dacă problema e definită prea specific, soluția va decurge din constrângerile de la toate nivelurile superioare și ea nu poate avea un caracter inovativ. Acest lucru trebuie înțeles și asumat de către toți cei implicați în proiect.
Concept design mai are un rol secundar, și anume de a descoperi noi moduri de a privi produsul digital. Pe de o parte acest lucru este un mijloc pentru a atinge obiectivele pe termen scurt și mediu, dar este și un scop în sine pe termen lung, pentru că îmbogățește paleta de oportunități pentru produs.
Pentru ca procesul concept design să funcționeze, este important să se acorde atenție managementului actorilor. Tocmai pentru că funcționează în total altă paradigmă decât restul metodologiilor de design, este important să fie toți conștienți de câteva lucruri.
Concept design necesită libertate totală. Pentru a descoperi idei complet noi și radicale trebuie să facem experimente îndrăznețe. Cu cât ceva este mai nou cu atât este mai dificil să estimăm cât este de valoros înainte să încercăm.
Concept design nu livrează soluția pragmatică. Faptul că experimentăm ceva inovativ face ca șansele eșecului să fie mult mai mari decât atunci când mergem din aproape în aproape.
Concept design face abstracție de constrângerile curente. Constrângerile tehnice se ignoră pentru că rezultatul acestui proces trebuie să ofere o perspectivă de viitor, chiar utopică, asupra produsului.
Concept design este o sursă de inspirație. Livrabilele nu se vor putea implementa pentru că ele prezintă o viziune.
Secvența generală de pași ai procesului nu diferă de procesul unui design obișnuit: cercetare, schițe, iterații pe wireframe, design și optimizare. Dar diferă modul în care se lucrează în fiecare pas.
Procesul obișnuit de design are la bază nevoile utilizatorilor, dar pe lângă acestea este foarte probabil ca product ownerii și developerii să aducă în joc multe alte nevoie care împing utilizatorul la margine.
Pentru că face abstracție de limitările curente de dezvoltare și de context, cât și de cutumele de design actuale, concept design nu se mai poate baza pe nimic altceva decât pe utilizator. Acest lucru implică un proces de (re)descoperire a acestor nevoi și de înțelegere a lor profundă.
În plus, concept design se poate raporta la contextele sociale și economice în care trebuie să funcționeze produsul digital. Dar trebuie să privească și la dinamica în timp a acestor procese.
În timp ce în procesul obișnuit de design schițarea are un rol mai puțin important, în concept design aceasta este o etapă esențială. Se vor face mai multe schițe și probabil se vor detalia mai mult, pentru a evalua potențialul ideilor într-un mod mai cuprinzător.
Procesul de schițare include o componentă mai creativă decât de obicei. Se pun întrebări precum:
Cum ar putea să funcționeze aceasta peste 20 ani?
Ce ar fi dacă nu ar exista această constrângere?
Schițatul exploratoriu este un mod bun de a da răspunsuri la aceste întrebări. Se recomandă evitarea unei selecții dure a ideilor în faza de schițe: este prea devreme. În cazul concept designului, este mai ușor să intuim posibilele probleme decât posibilele avantaje ale unor idei care par năstrușnice.
Este foarte probabil ca pentru concept design să fie necesară elaborarea mai multor concepte prin wireframes. Este avantajos să lucrăm mai iterativ și să începem cu wireframe-uri mai simple decât de obicei.
Etapa de iterații pe bază de wireframe sau prototip este de fapt etapa cu adevărat valoroasă în procesul de concept design: aici vin idei, se descoperă probleme, se găsesc direcții cu potențial și se explorează soluții. De obicei, multe dintre aceste elemente se ignoră și se pierd în design, dar în concept design este important să fie documentate, fie la nivel vizual fie la nivel de idee notată. Acest bagaj de idei, probleme și soluții sunt un livrabil în sine.
Designerul trebuie să caute un echilibrul între a încerca să rezolve probleme și să le ignore. Concept designul nu este momentul pentru a găsi o formulă care chiar funcționează. Scopul este să ofere o imagine macro asupra direcției în care ar putea să se îndrepte produsul.
Etapa de design are rol secundar, cel de prezentare. Stakeholderii nu se vor putea raporta la prototipuri și nu vor gusta elementele inovative la fel ca atunci când le văd prezentate persuasiv sub forma unui design vizionar. Procesul de design trebuie abordat ca atare. Se vor ignora detalii funcționale și se va insista asupra detaliilor care fac produsul mai atrăgător.
Acest livrabil are ca scop să inspire echipa și să îi dea un țel spre care să tindă, iar prezentarea trebuie să fie pe măsură. Este foarte probabil ca acest livrabil să fie folosit în prezentări pentru investitori și alți parteneri.
Cu siguranță, designul de concept va declanșa un val abundent de feedback, cu critici și laude. O analiză a acestora ia în vedere documentarea detaliată a opiniilor și redactarea unui plan de implementare. În ce privește discuția pe marginea concept designului, atenția se îndreaptă asupra direcției generale în care să se îndrepte produsul digital.
Se pun întrebări precum:
Ce asumpții au fost descoperite în acest proces și cum afectează ele produsul?
În ce fel s-ar putea modifica paradigma produsului?
Care aspecte ale conceptului produc cel mai mult entuziasm?
Ce aspecte ale practicilor sau feature-urilor curente au fost puse sub semnul întrebării?
Ce se poate implementa cel mai ușor pe termen scurt?
Ce noi resurse strategice sunt necesare pentru ca pe termen lung produsul să se îndrepte în această direcție?
Pe baza acestor discuții se pot redacta diferite documente, dar rămâne la latitudinea echipei dacă dorește să facă acest efort.
Concept design este o metodă de lucru care se folosește rar pentru că necesită curaj și pentru că livrabilele oferite nu se pot traduce în timp scurt în avantaje. Însă atunci când se caută soluții inovative pe termen mediu și lung care să dea un avantaj major produsului în piață, concept design oferă mai mult decât alte metodologii de design. Înainte de a porni pe această cale, este necesar ca întreaga echipă să înțeleagă că lucrurile trebuie abordate foarte diferit în acest proces.
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Laura Sima
