Ideea potrivit căreia norocul are un rol definitor în domeniul inovaţiei este destul de răspândită. Site-uri diferite ne oferă numeroase exemple de inovații semnificative despre care se afirmă că au luat naştere datorită unor circumstanţe întâmplătoare. Însă eu am altă părere. Pe scurt: serendipitate nu există. Da, știu… este o afirmație curajoasă.
Totul depinde de felul în care definim serendipitatea. Fără a intra în discuții semantice, ceea ce doresc să subliniez este faptul că norocul are un rol şi o importanță mult mai redusă în acest domeniu decât se crede în general.
Să luăm ca exemplu unul dintre cele mai faimoase descoperiri considerate a fi întâmplătoare: cazul lui Alexander Fleming, privind descoperirea antibioticelor. Asistentul lui, Meril Pryce, a lăsat întâmplător deschis un vas Petri, iar populaţia de bacterii din vas a fost distrusă de sporii de Penicillium prezenți în aerul încăperii. În acest caz, "întâmplător" înseamnă fără un scop anticipat. Este aceasta serendipitate sau nu?
Eu sunt absolut sigur că nu aceasta a fost singura colonie microbiană distrusă de mucegai de-a lungul istoriei in domeniul cercetării. Mulți oameni au fost deranjați de acest mic incident, dar numai Fleming (și poate alți câțiva cercetători care nu au fost suficient de vocali pentru a fi ascultați și remarcați) a fost capabil să tragă concluziile necesare și a putut crea antibiotice. De ce?
"Cu umorul său aspru i-a reproșat lui Pryce faptul că l-a obligat să refacă o întreagă procedură din munca realizată și, în timp ce vorbea, a luat mai multe culturi vechi și le- a îndepărtat capacele. Mai multe dintre culturi au fost contaminate cu mucegai. - Un eveniment deloc neobișnuit "
Eu cred că răspunsul la această întrebare relevă caracterul oamenilor creativi. Dintre multele calități ale acestor persoane aș remarca câteva: flexibilitate, curiozitate și perseverență.
Alți cercetători pur și simplu au aruncat conținutul vasului când au găsit mucegai înăuntru lor… dar Fleming nu. El a fost curios și a vrut să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt. A urmat noua direcția de cercetare, creată în urma noilor circumstanțe. Cu alte cuvinte, un eveniment obișnuit a întâlnit o personalitate neobișnuită.
"Ceea ce m-a frapat, era că el nu s-a rezumat doar la a observa, ci a acționat imediat. Foarte mulți oameni observă un fenomen, simt că observația lor ar putea fi relevantă, dar nu avansează la următoarea etapă ci rămân la stadiul de observație, după care uită de evenimentul surprins. Îmi amintesc de un alt incident, tot din timpul când lucram împreună. Una dintre culturi nu a avut succes, nu a fost o reușită și mi-a zis să fiu sigur că învăț tot ce se poate învăța *din greșelile comise. Asta l-a caracterizat, atitudinea lui față de viață" (Profesorul Merlin Pryce despre Flemming)*.
"Fleming a pus vasul Petri la o parte. Dorea să-l păstreze pentru tot restul vieții ca o comoară prețioasă. L-a arătat unuia dintre colegi: "Uităt-te la el", a spus, "este interesant - îmi plac lucrurile astea, poate că odată va fi important." Colegul respectiv s-a uitat la vas și i l-a înapoiat politicos, spunându-i : "Da, foarte interesant."
Pe de altă parte, psihologii au ceva de spus și despre procesul creativ. În anul 1926, Graham Wallas a introdus un model care a fost acceptat de specialiști. Conform acestui model, procesul are patru etape.
Bineînțeles, aceste patru etape nu sunt izolate unele de altele , ci sunt în relații strânse. O ordine, o succesiune strictă nu există între aceste etape, mintea face salturi de la o etapa la alta în mod continuu. Elaborarea și testarea contribuie la înțelegere, înțelegerea la pregătire, informațiile noi la testare și așa mai departe (cu toate că nu se poate testa o idee care încă nu există).
Altfel spus, o mare parte a muncii de creație este realizată de subconștient, în timpul incubării. Ne hrănim mintea inconștientă cu tot felul de informații și aici sunt create perpetuu și neobosit asociații noi între ele. Foarte important este că, spre deosebire de mintea conștientă, aici informația nu este etichetată ca fiind "relevant" sau "irelevant". Subconștientul se joacă cu tot ce are la îndemână și produce nenumărate combinații. Majoritatea acestor combinații vor fi inutile, lipsite de interes sau convenționale dar există șansa că vor apărea și câteva perle adevărate.
"Fleming mult timp a căutat o substanță care să fie capabilă să ucidă agenții patogeni fără să dăuneze celulelor pacientului."
Odată am avut și eu o asemenea experiență. Aveam sarcina de a crea un sistem de îndemnizații pentru firma la care lucram. Am citit o multitudine de articole despre bazele psihologice și despre cum fac alte firme, m-am uitat la materiale video legate de bune practici în acest domeniu, am căutat studii în acest domeniu. Nu trebuia să inventez roata, ci numai să aleg elementele care ar funcționa și în cazul nostru și să organizez totul într-un sistem coerent. Pare o treabă ușoară, dar eu m-am zbătut câteva săptămâni pentru a ajunge la un rezultat. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă că 24/7 am lucrat numai la asta. Am avut treburile mele, câteodată m-am întors la această temă, încercam să-mi notez câte ceva pe hârtie, dar tot nu s-a conturat nimic. Apoi la un sfârșit de săptămână trebuia să conduc mai multe ore în șir și dintr-o dată am observat că se întâmplă ceva în mintea mea în legătură cu sistemul sus numit. Mi-e dificil să descriu mai bine această stare. A fost o stare schizoidă: parcă o parte din mintea mea a stat și a observat ce face partea cealaltă. Pur și simplu "vedeam" cum cad piesele de puzzle la locul lor, aparent fără efort. Când am sosit la destinație, trebuia doar să-mi notez și să mai cizelez puțin ideea și era gata. A fost un episod uimitor și puțin chiar înfricoșător. Aș dori să evidențiez importanța contextului și a circumstanțelor în care am ajuns la un rezultat . Fără a intra în detalii, activitățile semi-automate, cum ar fi conducerea unui autovehicul (nu în oraș), alergarea, dușul, ajută creativitatea.
Biroul firmei Prezi ilustrează cel mai frumos importanța contextului și a ambianței în procesul creației. Mediul înconjurător este organizat în așa fel încât să-i inspire pe angajați, iar angajații, la rândul lor sunt încurajați să construiască așa numite cabine de curiozități (Cabinets of Curiosities) din obiecte care sunt semnificative pentru ei dintr-un motiv sau altul. "Obiecte care fac să-ți vină ceva în minte.", zicea într-un interviu unul dintre fondatori, Szabolcs Somlai-Fischer. În timp ce birourile firmei Google sunt terenuri mari de joc, a mai adăugat, cele a lui Prezi au rolul de a-i inspira pe cei care lucrează acolo. Succesul firmei confirmă această așteptare.
Mai există și fenomenul bine cunoscut al "blocajului mental" atunci când trebuie să rezolvi o sarcină, dar nu îți vine nici o idee. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci în astfel de situații este să pui problema la o parte pentru un timp (etapa de incubație), să te angajezi în alte activități sau să lași loc altor preocupări, iar atunci când revii la problema inițială, dintr-o dată, parcă totul începe să meargă de la sine, mult mai ușor. Explicația este cea de mai sus.
Așadar, privind creativitatea din această perspectivă, pe bună dreptate putem să ne întrebăm: este valabil mitul serendipitățiit? Evenimentul "norocos" este doar un eveniment, ca orice altul. Rezultatul se datorează persoanei implicate. Dacă eşti suficient de curios şi devotat pentru un ţel, vei avea parte de multe evenimente de acest fel.
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Laura Sima
