Ce minunat ar fi să existe un standard pentru evaluarea livrabilelor de design. Ar ușura viața designerilor, project managerilor și a clienților deopotrivă. La revedere, discuții dificile fără rezultat! Chiar dacă nu există o formulă magică, în acest articol prezentăm câteva criterii pentru evaluarea livrabilelor de design digital.
Modul în care se raportează oamenii la design complică uneori procesul prin care actori bine intenționați încearcă să creeze un produs digital. Designul pare ceva ezoteric și subiectiv. În plus, există mitul că simplul fapt de a fi văzut multe site-uri web conferă expertiză. În realitate există principii empirice, pragmatice și logice care stau la baza unui design reușit.
Încă este utopic să ne dorim ca toți actorii implicați în procesul de design să se raporteze la criterii clare când evaluează un design - domeniul nu este suficient de matur. Totuși, există principii care odată cunoscute de mai mulți actori, procesul de design are rezultate mai bune. Chiar dacă numai designerul recurge la ele, livrabilele ajung la o calitate superioară, iar el va putea argumenta deciziile luate. Dacă și project managerul își însușește acest mod de a evalua un design, va putea să explice mai inteligibil clientului livrabilele și va putea să îl consilieze într-un mod prin care îi va câștiga respectul. În final, dacă și clientul va înțelege acest mod de gândire, discuțiile vor putea să fie pline de substanță și atenția se va îndrepta spre acele aspecte care îmbunătățesc cu adevărat produsul digital.
Ne vom concentra asupra designului de interfețe pentru aplicații, dar cadrul de analiză prezentat se aplică și la designul de site-uri web cu câteva nuanțări ce vor fi explicate.
Orice livrabil de design trebuie să îndeplinească trei criterii: să fie funcțional, să fie estetic și să producă efectul psihologic dorit pentru interacțiune.
Diferența principală dintre design și artă este că designul servește un scop. În cazul unei interfețe digitale, scopul este impus de către product owner. Acest lucru poate avea drept consecință neglijarea scopurilor utilizatorilor - în realitate ele sunt cele care trebuie deservite de către design.
Pentru ca în procesul de design să se poată lua în considerare nevoile utilizatorilor și pentru ca ulterior designul să se poată evalua în raport cu acestea, ele trebuie să fie formulate explicit. Mai mult, ele trebuie ierarhizate.
Astfel, când evaluăm un livrabil de design, în primul rând trebuie să ne întrebăm: când utilizatorul are contact cu interfața, ea îi oferă direct un răspuns nevoilor sale, cele mai simple interacțiuni? Spre exemplu, pașii intermediari care măresc latența răspunsului, pot afecta măsura în care un utilizator își poate atinge scopul. În acest fel, designul își pierde proprietatea funcțională.
A răspunde nevoilor utilizatorului înseamnă că au fost prezise comportamentele utilizatorului și că acesta nu trebuie să caute o rezolvare pentru dorința lui, ci poate să execute direct un comportament care rezolvă nevoia. Pentru utilizator lucrurile sunt intuitive când nu trebuie să își pună întrebarea "Cum fac să ....?" Acest caracter aparent intuitiv are însă la bază un proces rațional și se bazează pe identificarea nevoilor și a comportamentelor probabile ale utilizatorilor.
Pentru ca designul să fie funcțional, el trebuie să ofere soluții tuturor comportamentelor utilizatorilor. Acest criteriu este dificil de satisfăcut și necesită să fie identificate toate tipurile de utilizatori. Clientul are de obicei o imaginație bună despre tipurile de clienți, și în acest fel va putea să identifice nevoie nesatisfăcute și să aducă critici designului. Dacă nevoile ignorate sunt numeroase, va respinge întreg designul și pe bună dreptate. Ignorarea nevoilor din cauza unui demers lacunar are ca efect faptul că trebuie regândit cadrul întreg al aplicației.
În cazul unui site web, criteriul funcțional este la fel de important dar la primă impresie pare mai dificil de dedus ce înseamnă nevoi în acest context. Dar, dacă ne orientăm din nou către utilizator, lucrurile încep să devină clare. Deși este un discurs persuasiv, site-ul web trebuie să răspundă întrebărilor și grijilor vizitatorilor. Dacă el răspunde acestor întrebări într-un mod convingător și în ordinea potrivită, atunci îl putem declara funcțional.
Nu este suficient ca un design să fie funcțional și să ofere soluții nevoilor utilizatorilor. Au apus demult timpurile în care o aplicație putea să aibă o interfață utilă dar inestetică. Oamenii merită aplicații cu design estetic și au învățat să le ceară.
Pentru ca un design să îndeplinească criteriul estetic, în primul rând trebuie să fie consistent. Elementele stilistice folosite trebuie să aibă armonie și să fie folosite într-o manieră consistentă. Mintea umană caută patternuri și îndrăgește să le găsească. Când creăm ordine într-un design, facem un pas spre estetică. Coerența este dată și de conceptul care stă la baza designului și de măsura în care el este respectat sau contrazis în cadrul designului.
Pentru a susține coerența unui design, se folosesc griduri în design. Absența unui grid în spatele unui design indică întotdeauna probleme de estetică. Gridul are și scopul de a organiza compoziția, care este un alt factor esențial pentru un design estetic. Compoziția trebuie să fie organizată în mod armonios iar fiecare lucru plasat într-un anumit loc ar trebui să conducă la o imagine de ansamblu care orientează utilizatorul.
O altă dimensiune a esteticii este dată de trend. Un design care nu este contemporan va fi perceput ca fiind demodat de către utilizatori și de către client. Dacă este demodat, va fi considerat urât pentru că nu mai este conform cu așteptările estetice așa cum sunt ele definite la un moment dat. Cu toate acestea, designurile cu adevărat estetice nu doar că evită elemente stilistice depășite, dar le evită și pe cele date de trenduri efemere: un design permanent va fi apreciat ca fiind mai frumos și va beneficia de aceste evaluări mai mult timp. Similar cu trendurile este dimensiunea culturală: un design universal va fi mereu considerat mai estetic decât unul specific unei culturi.
În cazul unui site web, trendurile sunt mai volatile și uneori are sens o supunere acestor trenduri pentru că identitatea poate să aibă un caracter mai complex la site-urile web.
Interacțiunea are un efect psihologic asupra noastră: rezultă în emoții și gânduri. Acestea nu trebuie să fie extreme pentru ca să fie importante. Dacă un design este funcțional și estetic, ar trebui să nu provoace nervi, ură și repulsie, dar un design performant ar trebui să țintească mai sus decât a evita un efect psihologic negativ.
Designerii și stakeholderii ar trebui să își pună întrebari precum: ce emoții sau stări ar trebui să simtă un utilizator pe parcursul utilizării? Dar după? Ce gânduri ar trebui să aibă despre interacțiune?
Uneori ne dorim să creștem activarea emoțională a unui utilizator pentru a-i spori atenția, alteori ne dorim să o reducem la un minim. Uneori dorim să schimbăm starea unui utilizator prin folosirea unei aplicații, alteori ne dorim tocmai să nu o schimbăm.
Elemente precum culorile armonioase, caracterul dinamic/animat al interfeței cât și elementele stilistice influențează acest efect psihologic. Un rol important în efectul psihologic îl are însă și conținutul elementelor cu care interacționează utilizatorul. Acesta poate determina reacții emoționale, dar relația funcționează și invers: starea emoțională modifică modul în care este procesat conținutul.
În cazul site-urilor web, efectul psihologic este strâns legat de personalitatea brandului și are un efect asupra deciziei de a cumpăra sau de a iniția un contact. Chiar dacă un site web îndeplinește restul criteriilor și eșuează pe acest criteriu, este probabil să nu își atingă scopul.
Evaluarea livrabilelor design pe aceste criterii ajută la identificarea aspectelor care trebuie îmbunătățite, dar aduce și claritate în procesul de gândire și discuții. Pentru fiecare criteriu, ne putem pune întrebări specifice și dacă un livrabil nu se ridică la așteptări se poate îmbunătăți. Conversația cu clientul se poate structura pe aceste criterii, iar ideile vagi se pot clarifica raportându-le la acest cadru.
de Andrei Avram
de Remus Pereni
de Ovidiu Mățan
