O întrebare importantă pentru orice istorie este: cum a început totul? Din păcate, rareori se poate da un răspuns punctual și exact, pentru că istoria are tendința să fie, mai degrabă o desfășurare continuă de evenimente și influențe, de perspective subiective și istorii mai mici și paralele. Pentru IT-ul clujean lucrurile stau în mare măsură la fel.
Am ales ca și punct de pornire eforturile lui Tiberiu Popoviciu, matematician de renume, care în 1957 fondează la Cluj, Institutul de Calcul, o redenumire dată secției de matematică a filialei Academiei Române la Cluj, (prima fondată tot de T. Popoviciu în 1951, iar a doua de către Emil Petrovici în 1948).
De ce am ales 1957? pentru că atunci apare pentru prima dată termenul de Departament de Calculatoare. Departament prolific, care la doar doi ani de la înființare construiește primul calculator cu relee MARICA (1959), urmat de DACCIC-1 (1963) cu tuburi electronice și tranzistori, iar în 1968 calculatorul DACCIC-200 complet tranzistorizat. Există și certe preocupări didactice, astfel încât T. Popoviciu predă primele cursuri de Limbaje de programare și Mașini de Calcul din țară. Cu toate acestea, la nivel național, Bucureștiul și Timișoara au un ușor avans, iar realizările lui Victor Toma, de la Institutul de Fizică Atomică București-Măgurele, au pus România pe locul 11 mondial în ierarhia țărilor cu dezvoltare în domeniul IT. Din păcate, în 1975, institutul este transferat de sub tutela academiei, fiind preluat de Ministerul Educației Naționale, care reduce numărul de cercetători de la 48 la 6. Acest an va aduce și o pierdere importantă, decesul lui Tiberiu Popoviciu la doar 6 luni de la transferul institutului.
Odată cu activitatea lui T. Popoviciu, axată în mod special pe cercetare, predilecție moștenită de la o puternică mișcare a matematicienilor clujeni de la 1920, condusa de Petre Sergescu; în anii 1960 intră în scenă și institutele de învățământ superior cu rol de formatori și promotori ai IT-ului clujean. În cadrul Institutului Politehnic din Cluj (actuala UTCN), se remarcă eforturile profesorului Liviu Mănduc, care fondează Facultatea de Electromecanică în 1960 și Electrotehnică în1964, iar în 1965 îl numește pe Marius Hăngănuț, profesor de Automatică. Această numire implică un parteneriat cu un alt actor important, Institutul de Fizică Atomică din Cluj (devenit ITIM în 1977 și INCDTIM în 1999), filială a IFA București condus de Victor Toma. Această alianță a cercetării cu educația, duce la o dezvoltare imediată și accelerată a celei din urmă.
Merită menționat că anul 1965 este și un punct de bifurcație a istoriei IT-ului clujean. Apar două perspective diferite: una a departamentului de Știința Calculatoarelor și una a celui de Automatică. Primul este condus de Ioan Dancea cu al său colectiv format din K. Pusztai, I. A. Leția, O. Negru și I. Ignat, iar al doilea este condus de M. Hăngănuț, împreună cu T. Coloși, C. Feștilă, etc. Segregarea se păstrează și la nivel de colaboratori, primii alegând ITC pentru derularea proiectelor comune, pe când cei de la Automatică întăresc legătura cu Bucureștiul prin IFA și IPA (Institutul de Cercetare în Automatică). Perspectiva asupra educației este completată în anul 1975 odată cu intrarea în scena a UBB Cluj, prin înființarea Centrului de Calcul, condus de G. Moldovean și L. Țâmbulea. Urmează în 1994 redenumirea facultății de matematică la Facultatea de Matematică și Informatică, datorită includerii de specializări dedicate IT. În continuare educația, atât la nivel superior, cât și prin formarea unui liceu tehnic (la propunerea M. Hăngănuț), va prelua rolul de motor al IT-ului clujean până la apariția pieței private în anii 90 și intrarea în perioada "contemporană".
După cum se vede în cele de mai sus, nu există o singură inițiativă fondatoare a IT-ului clujean, atât datorită predilecției unora către cercetare și a altora spre educație, a unora spre matematică, a altora spre automatică sau știința calculatoarelor, dar și datorită influentelor politice, administrative și alianțelor cu diferite institute de cercetare și educație locale sau naționale. În acest peisaj fragmentat am să îmi permit să renunț la orice tentativă de ierarhizare și îi numesc pionieri, pe toți cei care au contribuit la nașterea și dezvoltarea IT-ului în Cluj, și am să îi privesc ca parte integrantă a aceluiași ecosistem, colaborând direct sau indirect, fiecare reușind să construiască peste ce au făcut cei dinaintea lor, să completeze inițiativele existente și să umple golurile lăsate de schimbarea generațiilor sau modificări administrative și politice. Succesul actual se datorează acestui mixt între contribuțiile individuale de excepție a câtorva pionieri și inerția pe care au reușit să o imprime celor din jur.
O lecție care poate fi aplicată și acum, în peisajul antreprenorial fragmentat, în care cei cu succes trebuie să înțeleagă nevoia susținerii comunității locale pentru a crea un moment de inerție similar.
de Dan Suciu
