După cum bine știți, a fost furtună în Europa. Pe 23 iunie 2016, în cadrul referendumului Brexit, majoritatea din Marea Britanie și-a exprimat dorința de a părăsi Uniunea Europeană (UE).
La aflarea veștii, multe persoane au răbufnit în presă, pe rețelele sociale, pe Internet, la TV. Ca urmare, s-a trecut rapid la analiza serioaselor implicații politice, financiare, economice și sociale ale retragerii Marii Britanii din UE și s-au făcut prognoze sumbre. Pe lângă toate aceste implicații, au apărut - în mod inevitabil - și cele de natură juridică.
Este provocator și riscant să faci predicții privind impactul juridic asupra țărilor UE ale unui Brexit implementat în practică; în marea de incertitudine care planează de câteva zile: nimeni nu știe cu adevărat ce se va întâmpla, când se va întâmpla, cum se va întâmpla.
De ce? Pentru că UE nu prea are experiență privind retragerea statelor sale membre. Este adevarat, există un text de lege care stabilește regulile pentru "plecarea" unui stat membru UE, dar nu se cunoaște - la acest moment - modalitatea concretă în care va avea loc exit-ul.
Totuși, până la momentul exit-ului efectiv, vă propunem să zăbovim puțin asupra a ce se întâmplă în prezent și ce se poate întâmpla în viitorul apropiat.
Nimic. Mulți dintre dumneavoastră probabil ați aflat deja: rezultatul referendumului are rol consultativ, nefiind obligatoriu din punct de vedere legal. Totuși, ar putea fi considerat un act nedemocratic dacă s-ar ignora opinia majorității votanților.
În practică, însă, procesul de negociere a condițiilor de retragere din UE va începe doar atunci când guvernul Marii Britanii va notifica Consiliului Europei intenția sa de retrage, în baza Articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE - versiunea codificată). În principiu, acest proces ar trebui finalizat în maximum doi ani de la data notificării; dar există și posibilitatea ca durata să se extindă prin acordul unanim al statelor UE. Într-un raport privind procesul de retragere, guvernul britanic estimează chiar o perioadă de 10 ani pentru retragerea completă din UE și finalizarea acordurilor cu UE și cu statele UE (în engleză, up to a decade or more).
Așadar, până la retragerea oficială (însemnând că Marea Britanie va înceta să fie stat membru UE), britanicii rămân cetățeni UE, legislația UE se aplică în continuare și în totalitate în Marea Britanie, iar afacerile și activitățile comerciale continuă (aproape) ca și înainte de referendum.
Iar mesajul ar fi "business as usual".
Cu toate acestea, nu putem să nu ne întrebăm ce ar însemna Brexit pentru regimul juridic din Marea Britanie și din statele rămase în UE? Experții străini consideră că răspunsul la această întrebare depinde în mare măsură de negocierile privind retragerea și înțelegerile viitoare ce vor avea loc între Marea Britanie și UE (de exemplu, o soluție des vehiculată este ca Marea Britanie să fie parte din Spațiul Economic European (SEE), precum Norvegia).
Indiferent de forma concretă pe care o va "îmbrăca" Brexit-ul, un lucru este clar: drepturile și obligațiile agenților economici din domenii și industrii variate vor fi influențate de acest "divorț".
Pe lângă probleme sociale și politice precum statutul cetățenilor britanici rezidenți în alte state membre UE sau statutul cetățenilor altor țări UE rezidenți în Marea Britanie, situația studenților UE în universitățile din Marea Britanie, reglarea bugetului UE, etc., ar apărea neclarități și dificultăți practice în modul în care se vor derula activitățile comerciale dintre companiile UE și cele din Marea Britanie.
Mai jos, încercăm să punctăm doar câteva dintre multiplele consecințele legale care ar putea să ne dea de gândit. Însă, dacă doriți să aprofundați subiectul și să aflați mai multe detalii privind implicațiile Brexit-ului asupra unor domenii variate (financiar, taxe și fiscalitate, drepturile angajaților și obligațiile angajatorilor, concurență, piețe de capital, asigurări, aviație, etc.), puteți să consultați articolele pe care le-am avut în vedere la redactarea acestui material din bibliografia anexată mai jos.
Regulamentele UE (fiind de directă aplicare în țările UE) ar înceta să se aplice în Marea Britanie. Directivele UE (transpuse în legislația națională prin acte normative britanice) ar putea continua să se aplice, dar e posibil să aibă nevoie de modificări. Instanțele din Marea Britanie nu ar mai fi ținute de deciziile Curții de Justiție a UE.
Ar apărea neclarități contractuale privind relațiile economice derulate cu societățile britanice, aspecte legate de încetarea contractelor sau cine ar trebui să suporte riscul unor posibile schimbări legislative (de exemplu, cum se pot proteja companiile UE de situații precum introducerea unor noi contribuții sau taxe vamale aplicabile bunurilor exportate de Marea Britanie în UE, etc.);
Statutul studenților în universitățile din Marea Britanie: dacă - în "tranzacția" pe care o va face cu UE - Marea Britanie nu va accepta să respecte în continuare dreptul la libera circulație, studenții care provin din țări UE (de exemplu, România) vor fi, cel mai probabil, supuși unui control de imigrație.
Datele cu caracter personal: o nouă undă de incertitudine ar zgudui domeniul protecției datelor cu caracter personal (domeniu deja zguduit în urma actualizărilor legislative la nivel UE). Noul regulament GDPR în domeniu este planificată să intre în vigoare în mai 2018. Dacă Brexitul va avea loc până atunci, Marea Britanie - cel mai probabil - nu ar fi obligată să aplice noile reguli. Dar, în acel caz, ar fi recomandabil să adopte principii echivalente în domeniu, pentru a permite libera circulație a datelor cu caracter personal între societățile britanice și cele din UE (prin stabilirea unor măsuri adecvate de protecție, așa cum se solicită oricărei țări non-UE ce prelucrează datele personale ale cetățenilor UE). În contextul în care există atât de multe businessuri ce oferă servicii globale, bazate pe transferul datelor personale, este crucial ca legislația britanică în domeniu să fie similară celei din UE.
În orice caz, noul regulament GDPR se va aplica și companiilor britanice care au în plan sau care vizează să-şi vândă produsele şi serviciile din Marea Britanie către cetățeni UE (pe baza principiului nou introdus al extra-teritorialității) - indiferent dacă în urma Brexitului Marea Britanie adoptă sau nu noile reguli din regulamentul GDPR.
În ceea ce privește proprietatea intelectuală, se întrevăd două probleme majore:
Designul și mărcile europene: Cum Marea Britanie nu ar mai fi parte a UE, mărcile europene deja înregistrate probabil nu vor mai avea protecție în Marea Britanie. Este posibil ca titularii să fie nevoiți să își înregistreze din nou mărcile, separat, în Marea Britanie (dacă, între timp, nu se găsește o soluție care să le dea posibilitatea de a se prevala de prioritatea mărcilor lor europene înregistrate deja). De asemenea, o persoana fizică sau juridică ce urmărește depunerea documentației pentru obținerea unei mărci europene, va trebui să aibă în vedere faptul ca protecția mărcii pe teritoriul Marii Britanii nu ar mai fi disponibilă în acest sistem european; protecția mărcii în Marea Britanie ar implica parcurgerea procesului național de înregistrare, în conformitate cu legislația Marii Britanii, inclusiv asistența unui consilier în domeniul mărcilor autorizat în Marea Britanie. Chiar dacă, în prezent, există un grad ridicat de uniformizare în domeniul înregistrării mărcilor la nivel UE (așadar, și în Marea Britanie), nu este complet exclus ca - în urma retragerii din UE - legislația Marii Britanii privind mărcile să înceapă să difere de cea europeană. Aceleași lucruri se aplică și designului european.
Brevetul cu efect unitar: ani la rândul s-au depus eforturi uriașe pentru realizarea visului numit brevetul european cu efect unitar (inclusiv înființarea unei Unified Patent Court) care să uniformizeze domeniul brevetelor europene; iar Marea Britanie a fost un susținător entuziast al acestui proiect. Votul contra UE exprimat de Marea Britanie înseamnă că nu se mai poate implica în acest proiect (care va putea continua fără Marea Britanie). Viitoarele brevete cu efect unitar nu ar mai avea acoperire in Marea Britanie, iar hotărârile emise de Unified Patent Court (curtea unică de brevete) nu s-ar mai aplica brevetelor din Marea Britanie.
Cu toate acestea, Marea Britanie ar rămâne stat membru al Convenției Europene a Brevetului (aceasta nefiind parte a legislației UE) - dar acesta este un sistem separat de obținere a brevetului la Oficiul European al Brevetelor (EPO).
Soluţii se pot găsi şi vor trebui să se găsească. Una din soluţii ar putea fi chiar reintrarea Marii Britanii în UE.
Există cazul Groenlandei (teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei) care, în anul 1985, a părăsit Comunitatea Europeană, considerată predecesorul UE.
Data redactării acestui articol - 1 iulie 2016.
Consiliul Europei include: șefii de stat sau de guvern ai tuturor celor 28 țări membre EU, președintele Consiliului Europei și președintele Comisiei Europene.
Ce prevede Articolul 50?
de Ovidiu Mățan
de Vasile Boris
de Paul Hrimiuc
