Spiritul tolerant al vremurilor noastre ne determină să ne arătăm scandalizați în fața unei conjuncții disjunctive care implică excluderi atât de radicale de tipul ,, ori țeava, ori poezia" și răspundem - cum altfel? - decât corect: dedicăm țevi, dedicăm și poezii. Că nu ar trebui să avem dubii în ceea ce privește corectitudinea acestui răspuns, ne-o dovedește dulcele relativism al lui ,, se poate și așa" dominant în societatea noastră, unde se pare că un fior al consacrării și dăruirii cuprinde de-a valma poezii, mașini de spălat, melodii, plăci video, romane, firme, angajați, țevi și mame. Toate sunt și pot fi ,, dedicate", amenințate de o iminentă epuizare sufletească. Cine le poate salva din această combustie afectivă și le poate reda demnitatea de obiecte neînsuflețite sau abstracte pe care au avut-o odinioară? Doar Dex-ul și normele gramaticale care, de acolo din atmosfera rarefiată a înălțimilor științei, stipulează în mod clar că doar oamenii au fost blestemați cu această povară a dedicării:
Dedica, dedic, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz.și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri.- Din lat. dedicare, fr. dedier.
Dedicat, -Ă, dedicați,-te, adj.( Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri.-V.dedica
( Extras din DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică ,, Iorgu Iordan", Ediția 2016.)
René Magritte - Visul (1930)
Și atunci cum justificăm atmosfera suprarealistă, uneori plină de umor pe care reușesc să o creeze construcțiile de tipul: ,, buton dedicat pentru coasere înapoi'' ( referitor la o mașină de cusut), ,,țeavă dedicată la aerul exterior'' ( referitor la sistemul de încălzire prin pardoseală) , ,, muzeu- restaurant dedicat slăninei'' sau mult folosita ,, placa video dedicată'' și ,, microprocesorul dedicat''. Sunt doar câteva exemple, unde simpla înlocuire a lui dedicat/ă cu termeni precum specializat, orientat, destinat sau rezervat ne-ar readuce în atmosfera realistă dominată de rațiune. S-a ajuns aici pentru că unui cuvânt existent într-o limbă i se atribuie un nou înțeles după modelul corespondentului său străin. Așadar, verbului a dedica împrumutat din limba franceză în sec. XIX i s-a impus prin împrumutul recent din limba engleză al verbului dedicate, sensul de a se specializa pentru o anumită destinație sau specializat pentru o anumită funcție. Mai oferim câteva exemple sugestive în acest sens: Aceste servicii sunt oferite de firme dedicate; Este o aplicație IOS dedicată tuturor persoanelor care au vizitat sau vor vizita... (...). Un alt exemplu: Chiar dacă nu aveți persoane dedicate pentru fiecare din aceste roluri, fiind posibil ca o persoană să îndeplinească mai multe simultan....(...). În aceste enunțuri, utilizarea lui dedicat creează ambiguitate în receptarea adevăratei semnificații a mesajului. O atare exprimare obligă pe cel care cunoaște varianta corectă de utilizare a lui dedicat la întrebări suplimentare de tipul: Persoanele ,,dedicate'' sunt bine pregătite din punct de vedere tehnic pentru acele roluri sau doar devotate rolurilor pe care le dețin? Firmele sunt specializate în acele servicii pe care le oferă sau copleșite de dăruire încearcă încă să se perfecționeze? Aplicația IOS este închinată persoanelor respective în semn de omagiu sau pur și simplu le este destinată sau rezervată ? Alegerea uneia dintre variantele respective implică deznodăminte diferite în ceea ce privește luarea unei decizii cu privire la situațiile expuse de enunțuri. De aceea, este important ca mesajul să fie transmis în mod clar și să nu lase loc de confuzii- aceasta, bineînțeles, când nu este vorba de un text beletristic. Așadar, în ceea ce privește copierea modelului englezesc de utilizare a verbului a dedica, ar fi indicat să avem o atitudine mai rezervată, care, dacă nu este generată de complexe identitare de genul ,, Salvăm limba română de la dispariție", să fie motivată măcar de spiritul pragmatismului și al eficienței, atât de dragi omului contemporan, care nu pot exista în afara unei comunicări precise și corecte. În final, revin cu întrebarea din titlu, dar și cu invitația de a oferi un alt răspuns decât cel din primul primul paragrah: dedicați poezii sau țevi?
de Bogdan Bucur
