Cinci procente dintre oameni gândesc; Zece procente dintre oameni cred că gândesc; restul oamenilor ar prefera să moară decât să gândească. - Thomas A. Edison
În luna noiembrie, 2014, o companie locală din Cluj - Napoca a fost gazda unui eveniment dedicat tester-ilor: Rapid Software Testing. La finalul celor trei zile, timp de o zi, speaker-ul a abordat o temă delicată pentru industria IT, dar importantă pentru analiști și pentru testeri: Gândirea critică. Trainer-ul invitat a fost Michael Bolton (des confundat cu artistul cu același nume), un nume important în disciplina de testare IT. Deși evenimentul a fost organizat pentru _tester-i,_ o bună parte din principii se aplică și pentru analiștii de business.
Cea mai mare parte din munca unui analist de business implică gândirea. Gândirea este un reflex natural care definește calitatea muncii noastre și influențează deciziile pe care le luăm. Cu toate acestea, ne confruntăm cu multe situații în care conștientizăm că rezultatul gândirii noastre nu a produs rezultatul așteptat. Motivele pentru care se întâmpla acest lucru sunt strâns legate de faptul că de cele mai multe ori nu alegem conștient modul de gândire potrivit situației cu care ne confruntăm.
Daniel Kahneman a scris în cartea sa (Gândire rapidă, Gândire lentă - original: Thinking, Fast and Slow, Traducător: Dan Crăciun, Editura Publica, 2012) că oamenii au în creierul lor două sisteme de gândire, pe care le-a numit Sistemul 1 și Sistemul 2:
Dacă această scurtă descriere nu a fost suficientă sau convingătoare, imaginați-vă următoarele: Sistemul 1 este cel care ne ajută să reacționăm într-un timp scurt la stimuli exteriori, ne ajută să recunoaștem obiecte sau fețe cunoscute, ne ajută să ne orientăm în spațiu, asociază idei simple care nu au nevoie de procesare complexă. (De exemplu, pentru întrebarea: "Care este capitala Franței?," nu trebuie să depunem efort suplimentar, deoarece facem asocierea cu ceea ce am auzit de multe ori). Sistemul 2 este cel care preia controlul asupra gândirii când suntem în situații dificile care cer soluții complexe: calcule complexe, atenție concentrată asupra unei activități pentru o perioadă de timp îndelungată, validarea unui argument logic și multe alte situații asemănătoare.
Reprezentare simplistă a celor două sisteme de gândire descrise de Daniel Kahneman
În termeni simpli, gândirea critică poate fi definită ca "procesul disciplinat al intelectului de a conceptualiza, aplica, analiza, sintetiza și evalua, într-un mod activ și conștient, informațiile obținute sau generate din observație, experiență, meditație, comunicare " - definiție stabilită de Consiliul Național pentru Excelență în Gândire Critică, 1987.
Luând în considerare abilitățile esențiale ale unui analist de business, care au fost abordate extensiv de către numeroși _trainer-_i și bloguri de profil, gândirea analitică nu oferă suficient suport pentru o gândire calitativă. Gândirea analitică face referire la separarea abstractă a unui întreg în părțile sale componente și pentru a le analiza ulterior individual și in relație unele cu celelalte. În comparație, gândirea critică este gândirea disciplinată, clară, rațională, deschisă la argumente și completată de dovezi clare.
Cu alte cuvinte, gândirea critică este specifică Sistemului 2 de gândire așa cum este descris de Daniel Kahneman în cartea sa. Pentru ca un analist de business (în cazul nostru) să fie sigur că ia o decizie care răspunde cel mai bine nevoilor clientului și în același timp păstrează raportul cost/efort într-un interval optim acesta trebuie să își activeze Sistemul 2 de gândire.
Conform lui Daniel Kahneman, atunci când un individ trebuie să ofere un răspuns sau o soluție, Sistemul 1 de gândire va produce un răspuns bazat pe experiența anterioară. În unele cazuri, conexiunile create se potrivesc cu situația curentă, dar de cele mai multe ori situațiile noi necesită o analiză amplă.
Un analist de business trebuie să își folosească gândirea critică în orice împrejurare. Aceasta abilitate este testată încă de la interviul pentru angajare. În cele mai multe cazuri, interviul presupune multe întrebări prin care reprezentantul angajatorului încearcă să determine o serie de calități necesare poziției de analist. Una din întrebările relevante pentru testarea abilităților de gândire critică poate fi: "Câte mașini trec zilnic printr-o anumită intersecție?" Probabil că prima reacție ar fi să te întrebi dacă ești la interviul potrivit sau eventual chiar să te ridici și să pleci de la interviu. Însă întrebarea este la fel de pertinentă ca oricare alta. Această întrebare scoate în evidență mai multe calități. La o astfel de întrebare, tentația ar fi să faci o căutare pe _site-ul_Google. Care ar fi însă răspunsul dacă nu poți accesa internetul? Răspunsul nu presupune o formulă matematică elaborată, însă necesită o analiză detaliată și formularea unui algoritm de determinare a numărului. În final, nu contează numărul exact ci modalitatea prin care cel intervievat a ajuns la răspuns. O variantă poate fi: Identificarea intersecției și a zonei din oraș în care se încadrează. Apoi, aproximarea numărului de oameni care locuiesc în zona respectivă. Din numărul estimat, trebuie aproximat numărul de oameni care dețin mașini și care le folosesc zilnic. Din numărul estimat de persoane care dețin mașini numai o parte folosesc intersecția respectivă pentru a ajunge la serviciu sau în alte zone de interes. Numărul rezultat nu va fi numărul real, dar acest detaliu nu este important pentru cel care a adresat întrebarea. Algoritmul poate fi detaliat sau ajustat, dar până la urma va dovedi că acel candidat are capacitatea de a formula un algoritm logic, o gândire statistică și capacitatea de a analiza o situație pe mai multe dimensiuni.
Mai mult, sarcinile unui analist de business gravitează în jurul procesului de colectare a cerințelor din partea clientului. Colectarea cerințelor solicită analistului concentrarea atenției pentru o perioada îndelungată pentru a înțelege nevoile reale ale clientului. Gândirea critică ajută analistul în a identifica dacă cerințele exprimate răspund nevoii reale ale clientului. În același timp, gândirea critică ajută analistul în identificarea posibilelor provocări de business care presupun o clarificare din partea clientului și nu pot fi soluționate printr-o aplicație. De exemplu, pentru o cerință care este formulată în felul următor: "Am nevoie de un raport care să îmi afișeze situația produselor vândute în fiecare lună", un analist ar trebui să adreseze o serie de întrebări, cum ar fi:
Întrebările nu se rezumă doar la cele menționate mai sus. În scurt timp de la enunțarea cerinței este posibil să se ajungă la concluzia că raportul există deja ca parte din alt raport sau că frecvența de utilizare nu este mare astfel că prioritatea de implementare nu este critică.
Ca orice calitate, gândirea critică nu este ceva cu care ne naștem și din acest punct de vedere poate fi antrenată. Gândirea critică nu se dobândește printr-un efort de o zi sau o lună ci presupune o atenție sporită asupra modalității de gândire. Multe universități din lume pun mare accent pe gândirea critică și au incluse în programele școlare o serie de cursuri prin care ajută studenții să-și formeze această abilitate. Universitatea Anglia Ruskin, una din universitățile de top din Anglia, are inclus în materialul de prezentare al facultății, un ghid pentru dezvoltarea gândirii critice. Acest ghid poate fi folosit cu succes de către oricine.
Adresează multe întrebări: este cunoscut faptul ca un analist de business, trebuie să adreseze multe întrebări, dar aceasta nu înseamnă neapărat că orice întrebare este pertinentă. Întrebările "Cine?" "Ce?" "Unde?" "Când?" "De ce?" "Cum?" Sunt întrebări de bază care oferă de obicei o imagine mai clară asupra unei cerințe.
Gândește logic
Fii deschis
Evaluează
De ce este importantă gândirea critică pentru un analist de business? Este o aptitudine care asigură calitatea. Deși gândirea critică nu garantează cerințe precise și eliminarea subiectivității se apropie foarte mult de acest lucru. În măsura în care cerințele sunt reale și precise șansele ca rezultatul proiectului să răspundă nevoilor reale ale clientului sunt foarte mari. Ideea esențială este de a investiga toate variantele pentru că rezultatul poate fi surprinzător.
de Peter Lawrey
