- Ssiga-ssiga..., zâmbi Gogu la amintirea vacanței și se lăsă pradă reveriei: mare turcoaz, plajă cu nisip fin, pădure cu pini și soare pe un cer mereu senin. Doamne, zău dacă insula asta nu e paradisul pe pământ...
- Ce sâsâi acolo, Gogule, vreo blondă amintire să te bântuie oare? Nu ziceai că ai probleme pe proiectul din Golf? Văd că zâmbești, n-ai treabă... Cuvintele lui Mișu sparseră reveria lui Gogu.
- Ce blondă, Mișule, de blonde îmi arde mie?! Da’ uite că mi-am adus aminte de vacanța în Grecia și uite-așa m-a pocnit o idee! Gogu își acompanie ultimele cuvinte de o lovitură zdravănă în frunte, evident cu intenția de a sublinia importanța momentului.
- No, lasă Gogule, nu-i musai să te pedepsești amu’, înțeleg eu că problema-i gravă... Da’ zi-mi și mie ce-i cu sâsâitul... și mai ales ce-are a face cu proiectul nostru?! Cu ce te ajuta Grecia la planificarea livrabilelor?
- Nu m-ajută la planificare... redeveni Gogu serios, m-ajută însă să înțeleg. Poate. Așa cred... ia fii atent aici: când am ajuns în vacanță, tipa de la agenție ne-a zis să ne relaxăm, să nu ne grăbim că viața pe insulă are propriul ei ritm: ssiga-ssiga, zicea ea, adică încet-încet...
- Aha, așa zic grecii la încet: ssiga?
- Da. Și la început n-am prea priceput eu ce e cu ssiga-ul ăsta, da’ m-am prins repede: ei nu se grăbeau, frate, cu nimic. Autobuzul pleca numai după ce șoferul termina de fumat țigara, chelneru’ se plângea mereu de treabă, în schimb avea timp să stea de vorbă cu tine despre vrute și nevrute, în general despre ultimul meci din campionatul mondial, frappe-ul venea la juma’ de oră după ce îl comandai, dar toți erau relaxați, calmi... Cam ca tine, așa... Ei, după o săptămână intrasem și eu în ritmul ăsta numai că atunci s-a terminat vacanța... Și ca să ajung la subiect, ideea care m-a trăznit e foarte simplă: cum m-am calmat eu la greci după ce m-am prins că ăsta e felul lor, așa trebuie și acum să înțeleg care e felul celor cu care lucrăm acum, și-atunci lucrurile vor fi mult mai simple.
- Hmm...
- Cam scurt răspunsul tău, ai putea fi ceva mai detaliat?
- Mă gândeam, no... E ca și-atunci când o venit clientul ăla din Japonia de tot zicea Yes-yes-yes și toți am crezut că l-am convins, da’ el zicea așa semn c-o înțeles ce i-am spus noi, nu că era de acord. Că dup-aia a făcut tot cum o vrut el.
- Exact, Mișule. La astea le zice diferențe culturale. Noi suntem suma educației pe care am primit-o, a obiceiurilor pe care le-am moștenit și care ne-au înconjurat, a credințelor părinților, rudelor, prietenilor alături de care am crescut. Iar acestea sunt diferite de experiențele prin care trec oameni din alte părți ale globului. Și-atunci e normal ca ei să aibă alte crezuri, alte reacții.
- Aha, mai ții minte când am mers cu japonezul la film? Era în fața noastră, în sală, grupul ăla gălăgios de le-ai făcut tu observație...
- Ha-ha... și s-a supărat japonezu’, s-a simțit jenat că de ce le-am spus lor direct să facă liniște în loc să raportez la supraveghetorul de sală... ha-ha, mai ții minte că nu pricepeam ce vrea el cu supraveghetorul?!
Dar gata cu gluma acum, treci la studiat ce diferențe pot exista între ei și noi, să vedem dacă ne putem descurca mai bine. Trebuie să terminăm planificarea, iar eu tot n-am reușit încă să aflu care sunt zilele lor de vacanță în perioada următoare.
- Ce mai planificați, măi băieți? Șefu’ iar apăruse pe nepusă masă, iar cei doi, prinși în febra discuției, nu-l văzuseră.
- Iar te furișezi, Șefu’?! Uite, dezbăteam pe tema proiectului din Kuwait, vreau să fac o planificare detaliată, să vadă ce serioși suntem. Numa’ că nu avem toate datele... Cică vacanța din octombrie începe la 70 de zile după Ramadan, dar n-am găsit pe net când e data fixată pentru sfârșitul de Ramadan...
- Păi nici nu vei găsi, Gogule, depinde de lună...
- În iulie a fost anul acesta.
- Nu luna din calendar, luna de pe cer. Și închide gura că îți intră o muscă.
Gogu rămăsese într-adevăr cu gura căscată. Cum adică luna de pe cer? Ascultă explicațiile Șefului, dar cumva mintea lui refuza să accepte. Probabil că sentimentul era clar exprimat de fața lui, pentru că Șeful se opri din explicații și adăugă:
- Gogule, te auzisem mai devreme cu ssiga-ssiga. Știu conceptul, l-am experimentat. Dar oamenii ăștia cu care vom lucra acum sunt mult-mult mai departe. Și geografic și cultural. Lucrurile pot fi foarte diferite. Nu poți să ieși cu ei la o bere, să clarificați lucrurile, poți ieși maxim la un ceai. Și numai dacă nu e perioada Ramadan-ului, atunci în timpul zilei nu ai voie nici să mănânci, nici să bei. Și chiar dacă ai ieșit la ceai, nu te poți aștepta să îți spună în față dacă ceva nu e bine, căci nu vor să te pună într-o situație dificilă... Cât despre planificarea strictă, uit-o. Timpul are – pentru ei - o altă semnificație. Propune-le o planficare pe săptămâni, în nici un caz pe zile, și adaugă rezerve pentru comunicare și negociere, dublu față de ce suntem noi obișnuiți... Iar ideea ta de a citi mai multe despre obiceiurile, credințele, cultura lor, este excelentă. Vă va ajuta mult în relația cu ei.
- Șefu’, tu ai lucrat cu ei, nu-i așa?
- Am lucrat, am greșit, am învățat...
- Ahhh, spune-ne și nouă ce-ai greșit! Șefu’ zâmbi: Da, eram sigur că vreți s-o aflați pe asta. Păi uite ce s-a întâmplat: am avut ghinion cu niște echipamente care nu ne-au venit la timp și am întârziat cu livrarea soluției la client.
- Și s-au supărat din cauza întârzierii? sări repede Gogu. Doar ce ne-ai spus că timpul e văzut altfel la ei...
- Nu, Gogule, nu s-au supărat din cauza întârzierii, s-au supărat din cauza ‚,ghinionului’’. Auzi, măi Gogule, râse Șefu’, tu ai o problemă azi: tot rămâi cu gura deschisă.
Gogu fusese prins iar pe picior greșit:
- Cum adică din cauza "ghinionului"? Ce-au ei cu ghinionul?
- Păi tocmai că n-au nimic, la ei nu există ghinion, există doar voia Celui De Sus. Tot ceea ce se întâmplă are un rost, un motiv și nu depinde de noroc sau ghinion. Aici am greșit eu... Iar voi dacă nu vreți să greșiți, treceți înapoi la treabă, că altfel vedeți voi ce înseamnă ghinion...
de Ovidiu Mățan
de Dan Suciu
de Ovidiu Mățan
de Sorina Mone
de Ovidiu Mățan
