De la monolit la microservicii folosind DDD și metoda Mikado
De multe ori începerea unui proiect nou are sens sub formă de monolit, în mod deosebit în proiecte lean în care cerințele și produsul în sine nu sunt foarte bine închegate de la început. În astfel de proiecte, modelele datelor domeniului aplicației se transformă și se modifică mult, o dată ce aplicația pivotează iar cerințele evoluează. Pe măsură ce proiectul și produsul se maturizează, modelul și domeniul datelor se sedimentează și devine din ce în ce mai stabil. Este momentul în care unele domenii din aplicație vor deveni mai active decât altele. Aceasta este etapa în care microserviciile ar putea să aducă avantaje, permițând echipelor de dezvoltare să se concentreze pe arii mai restrânse care devin mai ușor de gestionat și de dezvoltat. Microserviciile implică însă și un efort suplimentar dat de nevoia de a le integra, configura și automatiza. Din această cauză, la începutul unui proiect, când aproape toate ariile unui produs evoluează constant, iar criteriile de partajare a ariilor în servicii se pot modifica frecvent, (unele servicii dispărând nu de puține ori complet sau migrând în altele) nu prea există suficiente beneficii în pornirea lor sub formă de microservicii.
