8 Perspective de evaluare a echipelor agile
În manualele de limba română exista cândva o lecție despre fabula lui Alecu Donici cu racul, broasca și o știu că. Cele trei vietăți se străduiau fără succes să tragă în apă un sac cu grâu de pe mal, acționând dezordonat, fiecare după propriile reguli și abilități, iar morala evidentă era că “așa-i și la omenire când în obște nu-i unire”. Într-o cheie mult mai prozaică, îmi amintesc acest exemplu simplu de fiecare dată când vorbesc despre nevoia de aliniere în munca de zi cu zi, despre cât de important este să găsim o complementaritate a acțiunilor noastre care să diminueze eforturile și să accelereze atingerea rezultatelor dorite. Companiile au această imperioasă nevoie de aliniere și de cele mai multe ori o exprimă prin intermediul proiectelor sau proceselor în jurul cărora grupează echipe.