În decembrie 2012 am acceptat o provocare foarte interesantă: să fiu program manager al Springboard, unul dintre cele mai bune (fără modestie, știu, dar asta e) programe europene de accelerare. Ediția din 2013 avea și un element de noutate absolută: era primul program european dedicat startupurilor hardware, o mișcare foarte interesantă care urma unui 2012 plin de noutăți pentu dezvoltatorii de hardware.
Cele 3 luni au trecut cu mare viteză, iar volumul de muncă a fost uneori copleșitor. Să conduci programul de la Springboard, în timp ce mai dai câte o mână de ajutor la lansarea TechHub București, în timp ce îți ajuți colegii de la Conectoo și începi să organizezi How to Web 2013 este definiția unui program încărcat. Ăsta e și motivul pentru care nu am mai avut timp sa scriu pe blog, sper să recuperez în perioada următoare.
După 3 luni petrecute în Cambridge pot spune ca a fost una dintre cele mai interesante experiențe profesionale pe care le-am trăit în ultimii ani. Am avut ocazia să lucrez alături de Jon și Jess, cei care au fondat/condus/dezvoltat acceleratorul Springboard în ultimii 3 ani, dar și alături de 8 echipe fantastice, strânse din toate colțurile lumii (UK, Spania, Portugalia, Canada, Bulgaria). Nota de subsol: echipa Springboard va conduce de anul acesta TechStars Londra, prima extindere în afara US a celei mai importante rețele de programe de accelerare și o dezvoltare extraordinar de importantă pentru ecosistemul european, care capătă o poartă deschisă spre piața din US.
Cambridge este unul dintre punctele cheie ale hardware-ului european (dacă nu chiar punctul cheie), un oraș cu 100.000 locuitori în care au apărut firme precum ARM (producătorii procesoarelor din mai toate smarthphone-urile și tabletele din lume, cu o producție de 9 miliarde de procesoare anul trecut), Raspberry PI, Acorn Computers (pentru pasionații de istorie), dar și mai noile Neul și Weightless.
Am acceptat propunerea lui Jon (primul meu job propriu zis de la 21 de ani încoace) pentru că eram interesat să înțeleg cum este organizat un program de accelerare și care sunt elementele cheie care fac un astfel de program de success. În afara multor considerente practice (între care, cea mai importantă este că un program de accelerare trebuie condus de catre antreprenori și/sau investitori), îmi este acum evident ca cele mai importante ingrediente sunt calitatea echipelor și a mentorilor, sau mai pretențios spus contextul pe care îl creezi în jurul programului.
În momentul în care ai printre mentori personalități precum Hermann Hauser, David Cleevely, Eben Upton sau Peter Cowley, alături de reprezentanți ai (fără exagerare) zeci de fonduri/grupuri de investiții de primă mână, precum și corporații precum Unilever (venituri de 51.32 mld EUR în 2012) sau Bosch (venituri de 52.3 mld EUR în 2012) și care își fac directorii de top disponibili pentru întâlniri și prezentari cu echipele, combinat cu o arie de selecție globală, ei bine, rău nu are cum să-ți fie.
Toate aceste interacțiuni îți construiesc un context care te poate ajută din multiple puncte de vedere: vei primi feedback valid pentru toate variantele de dezvoltare pe care le analizezi, vei afla o tonă de informații interesante și relevante pentru ceea ce faci și îți poți cunoaște, în cazul ideal, viitori investitori și parteneri. Însă nimic nu este mai concret decât tensiunea fantastica ce plutește în aer atunci când discuțiile se întețesc și dezbaterea te provoacă să găsești soluții și alternative alături de oameni excelent pregătiți profesional, pentru că acelea sunt momentele în care, precum un atlet ce aleargă în compania unor atleți mai buni, te autodepășești profesional.
Simt că, după doar 3 luni acolo, am nevoie de încă 3 luni în care să înțeleg pe deplin experiența prin care am trecut. Și pe care, într-o formă sau alta, v-o doresc și vouă.
În cele două săptămâni de când m-am întors în România primesc insistent, aproape la fiecare discuție, întrebări precum "Ce este mai exact Springboard?", "Ce anume ai făcut acolo?". Mă scuzați, revin cu completări suplimentare.
Springboard este (a fost?) unul dintre cele mai importante acceleratoare europene, plasat cu siguranță în top 3, alături de (my 2 cents) Seedcamp și Startupbootcamp. Programul din primavara/vara lui 2013 a fost dedicat startupurilor din domeniul "Internet of Things", și a reprezentat ultimul batch al Springboard din viitorul apropiat. În februarie Springboard a anunțat fuziunea cu TechStars, iar echipa Springboard va gestiona începând din această lună programul de accelerare TechStars Londra (fuziunea Springboard - TechStars este o reușită extraordinară, ce aduce cea mai bună rețea de acceleratoare în Europa). Brandul Springboard este deocamdată pus la păstrare.
Suprapunerea celor două programe (TechStars Londra a început să fie pregătit intens din mai) a făcut ca echipa Springboard (Jon & Jess) să aibă nevoie de o mână de ajutor. Asta a fost, foarte pe scurt, felul în care am ajuns să lucrez pentru Springboard ca program manager timp de 3 luni, dornic să văd cum arată un program de accelerare din interior (și nu din perspectiva unui startup).
Springboard IoT a avut structura clasică a unui accelerator mentor-driven: 3 luni de program, în care în prima jumătate echipele întâlnesc peste 80 de mentori, iar în a doua jumătate echipele își pun ordine în informațiile primite, iau decizii strategice privind piața țintă, clientul tipic și strategia de dezvoltare și itereaza produsele în direcția dorită.
Deși titlul de program manager suna oarecum pretențios, Jon Bradford, fondatorul Springboard (și un irlandez dintr-o bucată) și un vechi amic (primul tricou oficial al Springboard a apărut în How to Web 2010) m-a trecut prin toate taskurile posibile pe care cineva le face într-un accelerator.
Așadar, ce face un program manager? Ei bine, întâi de toate multă muncă logistica:
Partea mea favorită a fost însă lucrul individual cu echipele:
Pentru că rolul nostru nu era cel de a da sfaturi (decât dacă ne erau cerute în mod explicit), ci de acela de a facilita procesul prin care treceau startupurile, dezbaterile rezultate erau uneori de un rafinament spectaculos. Rolul de facilitator a fost o experiență nouă și extrem de utilă, care m-a ajutat sa înțeleg mult mai bine procesele de decizie.
Un program de accelerare de calitate are cu siguranță impact asupra echipelor ce îl urmează, dar calitatea lui depinde în foarte mare măsură de mentorii și echipele implicate. În egală măsură, este extrem de ușor ca programul să fie replicat ca structură, dar să nu aiba nici un fel de consistență din punct de vedere al rezultatelor. Uitați-vă cu grija cu cine urmează să vă întâlniți când alegeți acceleratorul la care aplicați!
de Dan Suciu
de Ovidiu Mățan
