Experts panel: Programatorul în 2025

Ovidiu Mățan
Fondator @ Today Software Magazine

Cu ocazia împlinirii a 13 ani de activitate, am dezbătut condiția programatorului în anul 2025, dar și teme precum inovația, start-upurile și educația. Participanții la dezbatere au fost:

• Dan Suciu - Prodecan @ Matematică și Informatică, UBB,

• Doru Șupeală - Managing Partner @ Hacking Work.

Ovidiu Mățan: Cum vedeți colaborarea între programatori și universități?

Dan Suciu: La UBB, studenții își doresc activități practice. Ne străduim să aducem noutăți în materia pe care o predăm. Suntem cumva și obligați să facem acest lucru. Nu avem suficienți colegi pentru toate orele pe care le avem. Deci, ne pregătim suplimentar pentru a acoperi ceea ce lipsește. Tendința este ca cei care termină studiile să lucreze în industrie. O foarte mică parte vin spre universitate, fac un doctorat, dar chiar și aceia pleacă apoi. Sunt reținut în a face predicții, dar această mini-criză din IT îi determină pe unii să revină să predea.

Doru Șupeală: A reveni în universitate este o opțiune sigură pentru profesioniștii care iubesc ceea ce fac. În rest, industria e agitată și tulbure. Nu cred că este o mini-criză, ci o criză în toată regula, deoarece nu durează de azi-de ieri, ci de un an jumătate, din momentul creșterii inflației. Creditele se iau greu, iar marile proiecte de digitalizare în care erau implicate companii din Cluj se fac pe bani împrumutați. Au fost oprite proiectele de digitalizare, pentru că sunt bani mai puțini. Ulterior, criza a fost aprofundată de AI. Anumite platforme AI pot face anumite lucruri pe care le pot face programatorii. Clienții au început să ceară ca proiectele să se finalizeze într-un timp mai scurt, cu efective reduse, mai ieftine. Tehnologia AI a închis ușile pentru cei tineri. Juniorii, proaspeții absolvenți, își găsesc cu greu un loc de muncă de doi ani încoace. Există o suferință reală. Vom avea nevoie de acești tineri când industria își va reveni. Acești tineri își caută altă direcție și vor pierde contactul cu industria.

Majoritatea voluntarilor de la ITDays își caută de lucru din toamnă, iar unii încă nu au găsit. Dacă aș fi în locul lor, aș încerca să îmi deschid un start-up sau să caut de lucru la un start-up.

Doru Șupeală: Eu sunt un tip tradițional când vine vorba de informațiile brute, dure. Ca să apară start-upuri, ai nevoie de un ecosistem, de un mediu de business în care antreprenoriatul și căutarea de soluții de business să rezolve o problemă concretă care este adoptată de piață. Este foarte greu. Nu știu dacă ai putea să îmi numești cinci start-upuri de succes din Cluj.

Dan Suciu: Este o oarecare inerție, cu siguranță, dar disconfortul îi va impinge pe mulți acolo. E bine să poți începe de tânăr, pentru că nu ai ce pierde. Pe de altă parte, este bine să ai 5 sau 10 ani de experiență în spate ca să nu rescrii aplicația de trei ori.

ChatGPT te ajută să lucrezi mai repede. Te ajută să faci un prototip mai rapid. Mă miră că ar trebui să vedem mai multe inițiative în România.

Doru Șupeală: Eu vin cu veștile proaste. Dincolo de a avea competențe excelente din punct de vedere tehnic (și sunt convins că sunt excelente), businessul de software trebuie să răspundă unor cerințe de business. Trebuie să rezolve probleme reale ale economiei și ale omenirii. Aici suntem praf și pulbere.

Poate că eu sunt puțin diferit de restul. Cred că nimeni nu va ști cum va arăta business-ul său peste doi ani dacă azi începe un start-up. Faptul că a pornit ceva și că a strâns atenția unor oameni și a unui public, va conta foarte mult.

Doru Șupeală: Clujul nu este locul unde poți face asta. Poți veni la Cluj să deschizi un start-up, dar trebuie să vii dintr-o zonă unde ai căpătat maturitate de business. Toate companiile care fac performanță azi, în România, în zona asta sunt pornite de oameni care au stat afară ani de zile, care au înțeles problemele unui sector, care au adunat informație și care au venit aici să folosească talentul tehnic, dar înțelegând ce trebuie. Principala noastră problemă în Cluj este că ne-am culcat în puful propagandei orașului de cinci stele. Ni s-a zis că suntem Silicon Valley, iar asta ne-a anesteziat complet simțul critic și spiritul realist. Am crezut că suntem foarte buni, dar nu am făcut nimic, deoarece singurul merit al acestei industrii este că a stat și au căzut bani pe ea. Oamenii au fost obișnuiți cu un proces de lucru extrem de rudimentar în care cineva ne dă specificații, iar noi executăm. Oamenii erau în sine un ChatGPT, înainte să existe un ChatGPT.

Avem firme de 1000 sau 2000 de oameni. Firma vine partener la revistă și îi punem un logo. Nu au conținut. Nu au zona asta de leadership și este păcat. Toate firmele au o sclipire, dar nu scriu despre acest lucru.

Doru Șupeală: Modelul de business a fost cel al unui executant. Noi am săpat șanțuri cu laptopul. Avem creiere excepționale și le-am forțat să facă nimicuri. Nu le-am provocat să găsească soluții creative. Oamenii ies foarte bine pregătiți tehnic din facultăți. Problema lor este că nu sunt pregătiți să înțeleagă nevoile clienților. Nu problematizează. Nu caută informații despre un domeniu.

Un absolvent de informatică este, cel puțin în prima parte a vieții sale, pregătit să fie programator. Dacă vrei business, ar trebui să mergi la Facultatea de Business, de unde nu ieși programator.

Dan Suciu: La UBB avem o materie numită Proiecte Colective unde 8-10 studenți lucrează la un proiect. Se vede foarte bine care sunt proiectele din care fac parte cei care, în timpul liceului, au făcut parte din proiectul Descoperă-ți Pasiunea în IT. Înțeleg mai bine ce presupune un produs și prezintă mult mai bine ideile asociate acestuia. Vorbesc inclusiv de monetizare, iar asta nu se întâmpla acum cinci sau zece ani. Din cei 700 de absolvenți, vom avea oameni buni tehnic și slabi tehnic. Cei mai buni de acum sunt mai buni decât cei mai buni de acum zece ani. Cei mai slabi de acum sunt mai slabi decât cei mai slabi de acum zece ani. Motivația s-a schimbat. Acum zece ani, oamenii veneau pentru că le plăcea algoritmica și statul în fața calculatorului. Acum, vin pentru că e un domeniu bănos, ofertant. Există o aroganță a celor ce lucrează în IT de a respinge orice persoană care nu are background de IT. Nu poți aduce un manager care nu are experiență în IT, deoarece din start va avea un handicap. Am avut traininguri de soft skills unde cineva ne vorbea de comunicare, de management, iar lumea întreba de ce sunt aduse exemple care nu sunt din IT. E foarte greu să formezi oameni care să iasă din IT și care să știe business, deoarece este nevoie de timp și de maturizare. Companiile mari au crescut uneori peste noapte, de la 20 de oameni în ianuarie la 80 de oameni în decembrie. Cine sunt cei care au ajuns lideri? Au fost cei loiali, cei mai vechi, cei care doreau să facă lucruri tehnice în continuare, dar care s-au trezit manageri.

Doru Șupeală: Aș dori să spun trei lucruri dure, în continuarea celor spuse de Dan. Jumătate din angajații din IT au intrat în industrie pentru bani, nu din pasiune, nu pentru a rezolva probleme cu ajutorul tehnologiei. Sunt cei care creează un mediu toxic. Mentalitatea lor este pur tranzacțională. Exemplul lor îi strică și pe ceilalți. Mai mult, industria și-a creat niște ierarhii și niște structuri de putere și în virtutea inerției. Au ajuns manageri cei care nu aveau legătură cu managementul și leadershipul. Sunt oameni care nu știu să conducă un business. Programatorii trebuie să înțeleagă că, deja, nu mai sunt cea mai important piesă, din încăpere, într-o companie. Erau aroganți. Vorbeau urât despre HR, despre Marketing, despre oricare alte funcții din companie care nu erau IT.

Sunt de acord, dar sunt și programatori de tip erou, geniali, care vin și rezolvă orice problemă. Sunt și cei care pot înlocui orice echipă, iar de aceia trebuie să ai grijă.

Doru Șupeală: Există, dar sunt excepțiile. Industria IT trebuie să deschidă ușa celor care pot avea discuții cu clientul, care pot înțelege problemele clientului, care pot transforma problema clientului în specificații, plan sau proiect. Acești oameni ar trebui să dea tonul. Din păcate, acest lucru nu se poate întâmpla în companiile mari cu mii de angajați, deoarece cultura creată este prea conservatoare. Piața din Cluj se micșorează. În multe companii mari din Cluj au mai rămas departamentele cu proiecte, cu clienți, în general cele cu clienți vechi, de durată. A crea proiecte noi este acum mult mai greu. Produsul propriu nu apare spontan, stând la o masa și discutând.

Nu crezi că problema noastră este că nu avem o școală de business în Cluj?

Doru Șupeală: E foarte posibil ca omul tehnic să nu aibă aplecări spre business, dar trebuie să fie dispus să lase loc celui cu experiență, să realizeze că are nevoie de colaboratori. Rolul programatorului este important în zona de construcție tehnologică, dar partea de business, de gândire strategică, de orientare spre piață trebuie să aparțină celor ce înțeleg piața și care au contact cu piața. Acest lucru vine cu experiență, iar la noi experiența aparține doar oamenilor tehnici care s-au transformat în oameni de business. Unii nu vor să stea aproape de client, dar sunt forțați de împrejurări. HR-ul a primit 25% din rolul pe care ar fi trebuit să îl aibă. Ar fi trebuit să facă consolidare a culturii organizaționale și a leadershipului, nu doar recrutare. HR, Marketing și Sales au fost tratate foarte prost. Un HR competent și cu putere poate crea valoare prin cultura organizațională. Ar fi putut interveni să spună că nu este bine ca tot managementul să fie format exclusiv din oameni tehnici.

Cât de mult ajută pe cineva un MBA?

Doru Șupeală: Enorm! Pot să îți dau cifre. În Cluj, avem un Executive NBA, la a 11-a generație, cu aproximativ 200 de absolvenți. Din aceștia, doar 50 vin din industria IT, iar în Cluj avem mii de manageri. Școala aceasta te ajută să înțelegi businessul, îți aduce dublarea salariului în primii doi ani de la absolvire și se poate face în varianta extinsă sau fast-track. Senioritatea pe care o dobândești îți dă acces la resurse net superioare celor pe care le aveai.

Ce se întâmplă cu cercetarea în Cluj? Și acesta poate fi un motor pentru IT.

Dan Suciu: Nu e doar o problemă de resurse. E drept că numărul de doctoranzi e mai mic decât ar trebui să fie, dar cercetarea se axează mereu pe anumite domenii, pe anumite teme. Este foarte greu să faci cercetare fără bani dintr-o industrie. Vin companii private către noi, dar cu o floare nu se face primăvară.

Doru Șupeală: Este esențial să existe o aplicare concretă a ideilor tale. Excepția vine din SUA unde au proiecte de cercetare finanțate de stat cu scopul de a ajunge la idei noi, realități noi, concepte noi, de multe ori cu destinație militară. Apoi, acestea ajung în circuitul civil. Marile companii, cum sunt Microsoft sau Apple, folosesc concepte care au fost, inițial, militare.

Cum arată programatorul în 2025?

Dan Suciu: Spuneam într-o prezentare că atunci când părinții noștri își căutau loc de muncă doreau un loc de muncă stabil din care să se pensioneze. Vorbeam atunci de I-shaped employee (angajat în formă de I), specializat într-un domeniu care, pe măsura ce trecea timpul, devenea din ce în ce mai bun în acel domeniu. De acolo, ne-am mutat spre T-shaped sau P-shaped. Suntem specializați, dar știm ce fac și ceilalți. Pot să înțeleg cum îl afectează pe celălalt faptul că eu fac muncă de calitate îndoielnică. Am ajuns apoi la full-stack developer, la acel comb-shaped, angajatul în formă de pieptene. Cu ChatGPT, acum avem doar o linie orizontală, pentru că expertiza a devenit un serviciu. Avem un geniu care există undeva și pe care trebuie să știi cum să îl întrebi. Tu trebuie să ai toată viziunea pe orizontală ca să știi ce să îi ceri. Absolvenții facultății noastre trebuie să facă o tranziție de la omul calificat în programare la informatician. Să nu mai fie expert într-o anume tehnologie. Se vorbea cândva de echipa ideală de 5 + sau - 2 oameni, ca să comunice bine. Acum, cu ChatGPT, echipele ideale sunt 2-3 oameni + ChatGPT. Putem avea zece echipe care se auto-organizează și care lucrează împreună pe un proiect. Studenții își pot face lucrările de licență cu ChatGPT. Foarte bine, dar hai să ne ridicăm pretențiile. Hai să facem lucruri de mare valoare într-un timp mai scurt.

Doru Șupeală: Studenții ar trebui să fie recunoscători că se ridică nivelul. Cred că examinarea ar trebuie să se modifice. Să îi întrebăm de ce au ales ceva și nu altceva. Să ne explice cum au făcut. Să vedem cum gândesc. Să îmi explice de ce o ipoteză este invalidă.

Mi-aș dori să văd proiecte inter-operaționale cu studenți de la Medicină, Arte și IT care să lucreze la ceva împreună.

Doru Șupeală: De acord. Cred că vom vedea multe schimbări. Cred că giganții din outsourcing nu vor mai exista. Vor deveni boutique-uri de expertiză nișate. Oamenii trebuie să înțeleagă că industria IT se va dilua spre celelalte sectoare ale economiei. Toate domeniile se digitalizează și au nevoie de expertiză în acest domeniu. Domeniile care au echipă de IT se modernizează și ele, deoarece și standardele de lucru devin mai bune. Cred că mai există domenii care vor crește, cum este zona de DevOps, AI sau Securitate, dar, în rest, echipele de IT se vor îndrepta spre business foarte mult. Oamenii vor trebui să asimileze foarte mult și foarte repede în zona de a rezolva probleme. Programatorul care așteaptă specificații a murit. Sunt înjurat de programatori, pentru că am spus că este posibil ca, de acum, salariile să meargă în jos, deoarece clienții vor să lucrăm mai ieftin. E ca atunci când vinzi cireșe în luna aprilie. Ești șmecher și le vinzi cu cât vrei tu, pentru că ești singurul care are cireșe pe tarabă. Asta s-a întâmplat și cu IT-ul o bună bucată de timp. Problema este că suntem în luna iulie când toți au cireșe și cumpărătorii sunt mai puțini. Ce faci? Pui mai multă valoare în munca ta ca să primești același salariu mare sau accepți că azi, ceea ce poți face, valorează mai puțin. Mult timp, oamenii plecau dintr-o firmă ca să se întoarcă pe salariu dublu. Acum este invers. Trebuie să muncim, astfel încât să vindem ceva mai valoros. Putem vinde ceva mai valoros, rezolvând probleme complexe. Putem rezolva probleme complexe dacă le înțelegem și dacă comunicăm clienților încredere.

Ce fac studenții practic?

Dan Suciu: Organizăm workshopuri de practică anual, în martie, alături de partenerii noștri. Nu au dispărut internshipurile complet. Avem chiar și noi parteneri. Pe lângă acest lucru, am creat proiecte interne în cadrul universității și am atras studenții în aceste proiecte. Am avut proiecte cu Facultatea de Mediu. Ei veneau cu problematica, de exemplu cum putem recunoaște urme de urs în pădure sau cum monitorizăm cuiburile de lilieci din oraș. Avem proiecte și cu Facultatea de Psihologie. Mulți studenți au făcut practică pe astfel de proiecte practice. Avem și studenți care aplică prin Erasmus să facă practică în străinătate fie în timpul anului universitar, fie vara. Aș dori să subliniez impactul pozitiv al corporațiilor asupra culturii noastre. Au adus un alt mod de lucru care a contrastat cu modul nostru păcătos de a lucra. Inclusiv mentalitatea Agile este una care a adus o mare schimbare.

Cum se împacă Agile cu AI?

Dan Suciu: Vedem deja că se discută de echipe mici care se auto-organizează și care au AI integrat în activitatea lor. Evident, trebuie să am viziunea de ansamblu și să știu ce să îi cer. Când vine vorba de halucinații, și eu ca programator am avut halucinații. Am scris ceva ce eram convins că va face ce am intenționat și nu înțelegeam de ce nu face ce îmi doream. Mă aștept să dispară anumite ședințe și anumite ritualuri. Vor lucra mai puține persoane pentru a crea valoare.

Doru Șupeală: Agile va deveni mai Agile, adică va căpăta mai multă viteză. Am un banc despre AI. Este adevărat că AI ne ia joburile din programare? Da, este adevărat când AI înseamnă Another Indian.

Dan Suciu: Acum că revista împlinește 13 ani, vreau să îți spun că eu nu am crezut în acest proiect. Nu credeam că vei rezista atâta timp. Îmi cumpăram ceva reviste de IT acum 13 ani, dar acestea au dispărut, pentru că nu era cerere. Apoi, subit ai venit tu cu o revistă tipărită de IT. Mi-am zis că va ține câteva luni și uite că ține de 13 ani. Sunt uimit în continuare că funcționează.

Este o pasiune, Nu este nu știu ce business. Ține de implicarea mea și de dorința de a trece lunar printr-un release major. Întotdeauna am vrut să deleg, să plec undeva trei luni. Nu am putut să fac asta niciodată.

Doru Șupeală: La mulți ani, Ovidiu! Revista aceasta nu este doar o revistă. Este un vehicul, este un catalizator al unei comunități. Meritul revistei este că a urcat pe o platformă oameni care s-au remarcat din comunitate. Practic, ai promovat niște repere ale comunității. Cel mai trist lucru este că noi nu avem o industrie propriu-zisă. O industrie înseamnă un domeniu unde există standarde și bune practici. Sectorul IT este o junglă, un domeniu în curs de formare. Nu ne respectăm unii pe alții. Unele companii țin standardele sus, iar alții foarte jos. E greu să coexistăm într-un astfel de ecosistem.