Evoluția tulburătoare a științelor matematice în vremurile noastre are un prim aspect straniu. Apariția unor științe cu nume ca Logică matematică, Biologie matematică, Economie matematică, Psihologie matematică, Teoria matematică a învățării și Lingvistica matematică arată că domeniul de aplicare al acestor științe matematice s-a lărgit considerabil. Noilor domenii matematizate le corespund noi domenii ale tehnicii, care toate întrebuințează calculatoarele digitale: programarea automată, bionica, automatele cu autoinstruire, traducerea automată. […]" scria Grigore C. Moisil în iulie 1967, în prefața cărții sale, Elemente de logică matematică și de teoria mulțimilor.
Grigore C. Moisil, fiul lui Constantin Moisil (profesor de istorie, erudit în domeniul arheologiei și al numismaticii) și al Elenei Hristofor, învățătoare, s-a născut la Tulcea, în 10 ianuarie 1906. Băiatul s-a dovedit a fi un elev conștiincios, de premiul I, care participa la toate activitățile extra-școlare. "Mama era profesoară, dar n-avea încredere în pedagogie, așa cum o învățase la școala de institutori. Inventase pentru mine o altă pedagogie. N-a început prin a mă învăța să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică."
La vârsta de doar 15 ani, Grigore Moisil a publicat traduceri din franceză și articole de popularizare în reviste pentru tineret. Subiectele erau variate, însă tema centrală o reprezenta războiul. Alte două articole traduse din franceză, Creștinarea rușilor și Rugăciune veche, au fost publicate de către Gr. Moisil, în ianuarie-februarie 1921.
Anii 1922-1923 sunt marcați de primul său articol de matematică, Teoreme asupra triunghiului, publicat în Gazeta Matematică. Tot în anul 1923 a început Facultatea de Matematică, la Universitatea din București, unde i-a avut ca profesori pe D. Pompeiu, Gh. Țițeica, Traian Lalescu. Un an mai târziu, în urma unui examen, a intrat și la Politehnică.
Grigore Moisil a plecat cu bursă acordată de Ministerul Învățământului și completată de către părinți, la Paris, în 1930. S-a întors să își susțină examenul de docență, după care a plecat pentru încă un an, tot cu bursă, la Roma. La întoarcerea în țară, în anul 1932, acesta s-a stabilit la Iași, unde avea să petreacă următorii 10 ani, o perioadă de o importanță extremă în ceea ce privește desăvârșirea sa profesională și științifică.
Timp de 41 de ani, Gr. C. Moisil a fost profesor, o meserie pe care a iubit-o foarte mult și pentru care natura l-a înzestrat, fără niciun dubiu.
,,Fără îndoială mi-a plăcut să fiu profesor. Nu știu dacă asta se datorează faptului că în familia mea sunt mulți profesori. Este incontestabil că timpul pe care-l petrec azi făcând lecțiile, pregătindu-le, discutând cu studenții mei sau ai altora, e un timp care-mi face multă bucurie."
Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Academician Profesor Grigore C. Moisil s-a dovedit a fi un mare vizionar, în privința viitorului computerelor în societate. El a fost cel care a evidențiat rolul logicii matematice și a teoriei mecanismelor automate în construcția calculatoarelor. Totodată, în 1959, Grigore Moisil, în calitate de profesor de algebră la Facultatea de Matematică și Fizică din București, a înființat, pentru prima oară, în țară, specializarea Mașini de calcul în cadrul facultății.
Institutul de Calcul din Cluj, Institutele Politehnice din Timișoara și București, Institutul de Fizică Atomică din Măgurele au întreprins, de asemenea, activități de pionierat în informatică în anii '60. Moisil a înființat "Centrul de Calcul al Universității din București"(CCUB), primul cu un astfel de profil din țară, încurajând cercetarea în domeniul calculatoarelor. Primele două calculatoare analogice din dotare, erau de tip HEATKHIT, aduse din Statele Unite de către profesorul Mircea Malița.
În anul 1964, s-a realizat un progres când CCUB a fost dotat cu un calculator CIFA-3 construit la IFA. Colocviul Internațional "Tehnici de calcul și Calculatoare" organizat de către Universitatea din București, ASE și Politehnica din București a fost unul dintre evenimentele importante care a dus la creșterea calității activității CCUB. O expoziție de șase săptămâni, realizată cu ajutorul unui calculator ODRA de producție poloneză, a reprezentat cel de-al doilea eveniment care a contribuit la răspândirea posibilităților de informare științifică în cadrul personalului CCUB.
Un pas semnificativ în activitatea CCUB s-a realizat în anul 1968, atunci când Filiala est-europeană a firmei IBM, având sediul la Viena a organizat o expoziție în România. Cu această ocazie, calculatorul IBM 360/30 a fost expus într-o clădire de la sediul CCUB. În următoarele 6 luni, firma IBM a susținut cursuri de către 2-3 săptămâni în vederea instruirii personalului CCUB în programarea și utilizarea calculatorului prin limbajele FORTRAN, COBOL și ASSEMBLER, dar și prin sistemul de operare DOS (Disk Operating System). Un alt aspect important de menționat este faptul că și alte persoane interesate de experiența utilizării calculatorului de generația a treia, pe lângă personalul CCUB au putut participa la cursurile firmei IBM. De asemenea, firma IBM a adus și câteva pachete de programe aplicative și documentații.
Guvernul României a început, în anul 1968, să dezvolte o industrie proprie de calculatoare, iar anul următor au fost achiziționate câteva calculatoare IRIS-50 alături de tehnologia corespunzătoare de la compania franceză CII. Acela a fost momentul în care s-a început o activitatea intensă de pregătire de cadre prin cursuri de informatică.
Grigore C. Moisil în sala calculatorului IBM 360, la CCUB
Din păcate, în vara anului 1969, Grigore C. Moisil și-a prezentat demisia de la CCUB care, din cauza unor presiuni politice, i-a fost aprobată de către Decanul Facultății de Matematică, Acad. Nicolae Teodorescu. Acesta din urmă a preluat apoi conducerea Centrului până în februarie 1970.
În seara zilei de 21 mai 1973, Grigore Moisil s-a stins din viață la Ottawa, Canada. Consider că se poate afirma, fără doar și poate, că la moartea sa, nu s-a scris un necrolog, ci o pagină de istorie. Marele matematician face parte din acea categorie de oameni de știință a căror contribuție la progresul omenirii este atât de importantă, încât biografia trece în umbră, viața fiindu-i eclipsată de operă.
Grigore C. Moisil, Elemente de logică matematică și de teoria mulțimilor, Editura Științifică, București, 1968
Marin Vlada, Istoria informaticii românești, vol.IV, Editura Matrix Rom, București, 2020
Viorica Moisil, A fost odată... Grigore Moisil, Editura Curtea Veche, București, 2002
Imaginile au fost preluate de pe site-ul Universității din București și de pe wikipedia.ro
de Radu Miron
