Termenul "over-engineering" este utilizat frecvent pentru a desemna procesul de a complica inutil un sistem sau un produs. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive, inclusiv din incapacitatea de a înțelege corect o problemă, dorința de a-i impresiona pe ceilalți cu complexitatea răspunsului nostru sau credința că este calea "corectă" de acțiune. În acest articol, vom analiza atât cauzele acestui fenomen, cât și modalități de a-l evita pe cât posibil în munca noastră zilnică.
În sectorul software, putem defini procesul de over-engineering drept procesul de a crea software care este mai complex, mai bogat funcțional sau mai robust decât este necesar. A crea aplicații versatile sau cu multe funcționalități poate părea o idee bună, dar a face acest lucru poate fi problematic, deoarece poate duce la cheltuieli suplimentare, mai puțină productivitate și multe alte probleme. Mai departe, vom analiza cauzele și modurile de prevenire a efectelor acestui proces.
Sunt multe motive care duc la over-engineering, dar mă voi referi la cele cu care m-am confruntat în carierea mea de programator și arhitect software.
Specificațiile pot fi neclare și se pot schimba în timp. Poate fi foarte greu să determini câtă complexitate sau câte funcționalități sunt necesare într-un proiect software, dacă specificațiile se schimbă frecvent în procesul de dezvoltare. Prin urmare, programatorii pot fi presați să adere la practici over-engineer pentru a face proiectul cât mai flexibil cu putință.
Sunt cazuri în care nu suntem obișnuiți să lucrăm simplu. Pentru a economisi timp și bani, dar și pentru a menține și modifica aplicația ușor, trebuie să ne reîntoarcem la fundamente, la lucrurile de bază, la lucrurile simple. În ciuda acestei realități, dacă programatorii nu fac din simplitate o prioritate, ei ar putea să introducă funcționalități suplimentare și să facă sistemul mai complex decât este necesar.
Uneori, motivațiile diferite ale celor ce fac implementarea pot duce la over-engineering. Programatorii ar putea fi motivați să adauge mai multe funcționalități sau mai multă complexitate în produs dacă salariul lor depinde de volumul de cod pe care îl scriu. În mod similar, un furnizor software ar putea promova practici over-engineer pentru a obține contracte în care sunt prevăzute compensații, recompense pentru producerea de software ce are funcționalități adiționale.
Comunicarea deficitară poate duce și ea la over-engineering. Poate fi o provocare să detectăm și să reducem complexitatea dacă programatorii nu înțeleg specificațiile sau obiectivele proiectului sau dacă nu comunică suficient cu alți membri ai echipei.
Lipsa experienței sau incapacitatea noastră de a înțelege o problemă pot contribui ocazional la over-engineering. Programatorii riscă să creeze programe ultra-complicate sau supra-dimensionate ca funcționalități dacă nu înțeleg problema pe care încearcă să o rezolve sau dacă nu sunt familiari cu bunele practici de rezolvare a acesteia.
În primul rând, trebuie să acceptăm faptul că suntem atrași de over-engineering, pur și simplu deoarece mintea noastră caută mereu să facă lucruri noi și interesante. Din proprie experiență, se pot aplica următoarele măsuri pentru a evita aceste practici:
Definirea clară a specificațiilor software este primul pas preventiv. Trebuie să acoperim toate capabilitățile necesare, aspectele de performanță, precum și alte restricții și limitări ce se aplică. Având specificații clare, ne putem asigura că doar funcționalitățile necesare sunt incluse în produs, respectând un nivel proporțional de complexitate.
Metodologiile Agile presupun scrierea de cod și teste în iterații incrementale. Datorită concentrării pe dezvoltarea și testarea funcționalităților cruciale, va fi mai simplu să detectăm și să înlăturăm complexitatea inutilă. Mai mult, modificând sistemul gradual, în loc de a restructura complet tot sistemul, este mai simplu să abordăm modificările care apar în specificații.
Tentația de a optimiza codul și algoritmii prea devreme în procesul de dezvoltare reprezintă încă un factor ce duce la over-engineering. Deși trebuie luate în considerare performanța și scalabilitatea, este mult mai eficient, din punctul de vedere al costurilor, să ne concentrăm pe funcționarea corectă a funcțiilor de bază, în faza inițială. Ulterior, se pot face optimizări în funcție de necesități. Optimizările premature pot duce la un cod inutil de complex ce poate fi o pierdere de timp și resurse.
Principiul "KISS" (Keep It Simple, Stupid) este o strategie menționată de foarte mulți specialiști ca fiind eficientă în evitarea practicilor de over-engineering. În loc să introducem funcționalități suplimentare sau complexitate, trebuie să avem în vedere crearea celei mai simple, directe soluții ce satisface specificațiile. Vom economisi timp și bani păstrând lucrurile simple, ceea ce ne va permite să avem un soft ușor de modificat și menținut.
Pentru a minimiza practicile de over-engineering, este esențial să testăm aplicațiile software cât mai frecvent și să facem modificările necesare reieșite în urma rulării testelor. Putem identifica zonele unde s-a făcut over-engineering și să facem îmbunătățiri, creând prototipuri și testându-le în cadrul unor scenarii reale. Aplicațiile software vor fi eficiente atât din punct de vedere tehnic, cât și economic, dacă testam și adaptam codul devreme și frecvent.
Practicile de over-engineering sunt o problemă din care rezultă consecințe precum costuri mărite, productivitate redusă și nu numai. Evitând aceste practici în dezvoltarea software, putem crea software mai eficient, mai economic, ce satisface standardele de performanță solicitate.
de Péter Török
