Am văzut multe reclame WAM, prin Cluj, de la afișe la sponsorizări a echipelor de fotbal. Spune-ne ce aduce WAM în plus față de jocurile actuale?
Daniel Tămaș: Eu cred că prima dată trebuie să vorbim despre ce vrea să fie WAM. Noi, în doi ani de zile, vrem să fim platforma numărul 1 ca număr de utilizatori din lume, pe jocuri WEB 3 și pe WEB 3 entertainment. La nivel local, am decis să ne implicăm în comunitate, tocmai în ideea în care vrem să construim ceva cu comunitatea. Asta face parte din ethosul WEB 3. De fapt, WEB 3 înseamnă comunitatea. Oamenii care cred în ceea ce facem. Faptul că noi ne implicăm în proiecte de comunitate, în special, U Cluj, Digital Crusade, Sports Festival - vor fi chiar mai multe în perioada următoare-, arată angajamentul nostru față de ce am promis inițial, și anume că vrem să construim o companie, care să nu fie un proiect de crypto oarecare, ci una care să își lase amprenta la nivel global în industria de gaming.
Care este segmentul de populație căruia vă adresați?
Daniel Tămaș: Având în vedere că jocurile noastre sunt, în ceea ce privește conținutul, hyper-casual și casual, plaja de utilizatori e destul de mare: un miliard și jumătate de oameni care se consideră casual players. Dar, de fapt sunt chiar mai mulți. Noi vrem ca la final, WAM să fie un loc unde fiecare își găsește bucata de conținut și unde poate interacționa cu alți oameni din lume fără să aibă un impediment. Referitor la acest aspect, vrem ca accesul să nu fie doar cu cardul și să valorificăm partea utilitară a blockchainului și a tokenului, fără ca participanții să-și pună problema dacă datele sunt private sau nu, sau dacă se respectă sau nu corectitudine în turnee. Cam asta ne dorim.
Revenind la strategia Web 3.0, cum vă finanțați proiectul?
Daniel Tămaș: Noi ne-am finanțat proiectul printr-un crypto fundraise și prin tokenul pe care l-am lansat. Cam acesta este modul WEB 3 de finanțare a proiectului.
Tehnologia blockchain combinată cu jocurile casual poate părea complicată pentru mulți programatori. Care sunt tehnologiile folosite?
Daniel Tămaș: Asta e foarte important. Noi urmărim ca prin platforma pe care o dezvoltăm să eliminăm complexitatea din tot procesul acesta de creare și lansare a unui joc care să folosească WEB 3. Simpla utilizare a termenului Blockchain pentru developeri cu vârsta de peste 28 de ani, aduce o oarecare complexitate nenecesară în conversații, care poate bloca dezvoltarea. Pentru că te gândești automat la ce e WEB 3, la cum e securizat, dar nu e necesar. Noi avem deja un SDK pe care să îl dăm pentru a ușura viața game developerilor, când vine vorba de publicat jocuri pe WAM. Scoțând complexitatea blockchainului din conversație, lumea se concentrează asupra creării de joc și, ulterior, asupra interactivității cu comunitatea care se joacă pe acele jocuri.
Daniel, modul tău de abordare este diferit față de altele companii locale. Cum vezi IT-ul clujean și care crezi că sunt atuurile, dar și problemele sale?
Daniel Tămaș: Cum să îl văd? A fost o etapă foarte utilă până acum doi-trei ani de zile în care companiile de outsourcing au contribuit foarte mult la dezvoltarea Clujului. Astăzi, Clujul nu ajungea unde e, fără ajutorul companiilor de IT. Problema este că pentru a juca în viitor și pentru a concura într-o piață globală, abordarea curentă e complet greșită. De ce e greșită? Omoară orice spirit de inovație, omoară orice dorință de a concura în adevăratul sens cu companii globale și omoară dorința de a crea ceva local. Modul curent în care astăzi se face IT la Cluj este contra inovației. Eu personal fac inovație în jocuri de 15 ani, din prostie, nu pentru că "vezi Doamne ce deștept sunt". Pur și simplu este o curiozitate nativă de "Ce s-ar întâmpla dacă ce creez eu, face o diferență la nivel global?". E un proces iterativ care durează, dar e mult mai captivant din punctul meu de vedere, chiar dacă e mai riscant. Până la urmă, a lucra pentru companii multinaționale care vin în România ca centru de cost, nu este visul meu și aici e un lucru legat de patriotism, nu de naționalism. Aici trăiesc astăzi, așadar mi se pare normal să vreau să aduc plus-valoare în Cluj. Nu doar noi la WAM facem acest lucru, ci sunt multe companii mai de admirat decât noi care fac asta și consider că toată lumea ar trebui să se îndrepte către modul acesta de abordare, în special în piața IT. Noi, în ceea ce privește gamingul și WEB 3, suntem privilegiați pentru că suntem cel mai puțin dependenți de prezența fizică într-un anumit loc, ceea ce înseamnă ca ne oferă posibilitatea să recrutăm oameni din Argentina, Malaezia, Indonezia, Australia. Iar Blockchainul ne mai oferă și posibilitatea de a putea să o facem fără o bătaie mare de cap, legislativă.
Crezi că putem avea un nou unicorn românesc după UIPath?
Daniel Tămaș: Da. Cred cu tărie că în doi ani de zile WAM va deveni unicorn, deoarece avem toate premisele să o facem. Am fost întrebat dacă mai cred în continuarea WAM având în vedere Bear Market-ul. Noi credem în WAM de cinci ani de zile, fie dacă intră în discuție Bear Market sau nu, pentru că noi credem în ideea că un grup de oameni adunați pentru un anumit scop, cu destul de multă dedicare și concentrare, poate să creeze ceva cu șanse să devină unicorn. Noi suntem încă la punctul în care în România nu am gustat ceea ce înseamnă foarte multe companii locale unicorn. Totuși avem câteva, una din ele fiind Dedeman, care este un model de inspirație, UIPath, Elrond și mai sunt încă și alte companii. WAM e prima companie de GameFi care are vizibilitate națională și care va crește. Motivul pentru care va crește este că există piața, know-howul în echipă și există dorința să o facem. Provocări? În fiecare zi, dar ele oricum există în fiecare zi.
Ce părere ai despre inovație?
Daniel Tămaș: Inovația se face, în primul rând, cu ajutorul curajului și în al doilea rând, cu prezența curiozității, pentru că, practic, inovația vine din curiozitate. Astăzi la Cluj nu se face inovație pentru că nimeni nu e curios, ci e pur și simplu IT-ul ca furnizor de cod pentru companii mai mari din afara României. Din punctul acesta de vedere și din punctul meu de vedere, suntem la un nivel scăzut. La nivel de Cluj și la nivel de mindset, avem o treabă foarte socialistă. Sunt corporațiile și angajații între care există o continuă luptă. Fie angajații se simt exploatați, fie corporațiile nu plătesc taxe. Se doresc salarii mari dar și plecat la cinci acasă și, în același timp, mult respect pentru că în teorie s-a creat ceva. Dar lucrurile acestea nu se întâmplă în viața reală, mai ales dacă e vorba de start-upuri care într-adevăr doresc să concureze pe o piață globală. Ce presupune? În primul rând, dorința de a depăși condiția de angajat și de a face parte dintr-o echipă. Asta e greu. A face parte dintr-o echipă care își dorește să facă lucruri mari, e greu. Pentru că echipele trebuie să se învețe una cu cealaltă, fiecare membru trebuie să conlucreze, trebuie să treacă prin momente dificile care să îi permită în momentul oportun să crească exploziv. Astăzi, clujenii, în special în IT, nu sunt pregătiți pentru așa ceva și este un efort destul de mare de a schimba mindsetul, mai ales la oameni de peste 25 de ani care s-au obișnuit cu un anumit corporate life. Salariul e bun, plânsul e mult pentru că exploatarea e mare și alte povești de genul... Pentru start-upurile care sunt în afara României și nu au softul acesta greșit în cap, noi nu suntem concurenți și nici nu avem cum să concurăm cu un mindset de competiție continuă în care contează cel mai mult echipa, dar la nivel personal, și apoi, commitmentul sincer și total. Pentru că nu ai cum să construiești altceva. Cam asta e părerea mea legată de inovație. O să fie o dezbatere nesfârșită cu o grămadă de lume care spune "eu vreau chestii, trebuie plătiți oamenii". Da, toată lumea trebuie plătită, dar și eu trebuie să fiu plătit. Până la urmă nivelul de risc asumat este enorm. Nivelul de finanțare în România este foarte scăzut, majoritatea finanțărilor, 90% plus, merg către produse B2B. De ce? Pentru că e mai puțin riscant. Dar produsele B2B, multe dintre ele sunt plictisitoare. Dacă vrei să creezi ceva și să ai vreo șansă, trebuie produse B2C. Asta se poate face din Cluj mai ales în contextul WEB 3. WAM face asta și nu doar WAM are dorința asta, pentru că sunt multe alte companii care încearcă asta, dar toate se leagă de un nivel de finanțare, de un nivel de legislație, de un nivel de politică pe companii. Și apoi e mult mai comod acum să mergi la o multinațională, să iei un salariu de 5000€ pe zi, să mergi la Electric Castle, la Untold și unde vrei tu. Că e fain ca nimeni să nu își asume riscuri, însă toată lumea să aibă mulți bani. Dar reversul este că dintr-o dată nu mai există curiozitate și nu mai există inovație. De aceea, România nu mai e atractivă din punctul acesta de vedere, pentru că nu e ca acum cincisprezece ani când companiile mari veneau aici pentru a face centre de cost, pentru că nu erau centre de inovație.
de Dan Sabadis , Peter Suciu
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
