Demersul dezvoltării personale nu este, întotdeauna, ușor, pentru că are de a face cu schimbarea modului în care am fost obișnuiți să acționăm și, mai ales, cu acceptarea părților care nu ne plac la noi. Procesul prin care trecem are trei etape: Conștientizare, Acceptare și Schimbare.
Conștientizarea ține de a înțelege modul în care noi percepem lucrurile, cum gândim și cum ne fac acestea să acționăm. Putem realiza acest lucru prin auto-analiză (observarea propriilor comportamente, sondarea modului în care gândim prin întrebări pe care ni le punem și prin diverse exerciții, teste, evaluări pe care ni le putem aplica) și prin informații primite de la ceilalți (solicitarea de feedback de la cei din jur).
Modul în care gândim ne definește acțiunile. Este important să înțelegem cât de constructivi suntem în gândirea noastră, pentru a putea decide dacă este nevoie să facem schimbări la acest nivel.
Modul nostru de a gândi, de a ne raporta la realitate, s-a dezvoltat în timp și a fost supus mai multor influențe, cele mai importante fiind legate de educația primită în familie, educația formală, experiențele de viață și persoanele cu care am intrat în contact și, nu în ultimul rând, de cultura locală la care suntem expuși.
În primii ani de viață nu avem discernământ, nu avem capacitatea de a decide ce este bine sau rău pentru noi. De aceea, preluăm de la cei din jur și interiorizăm tot ce vine către noi (comportamentele celor mari, sfaturile pe care ni le dau etc.) direct și prin imitație. Toate aceste învățăminte se aștern în mintea noastră și conturează o bază a modului nostru de a gândi care devine inconștientă și inaccesibilă nouă la maturitate fără un efort de conștientizare. Tot ceea ce înmagazinăm în această perioadă se transformă în criterii după care luăm decizii și acționăm. Părinții noștri au cele mai bune intenții, își doresc să ne pregătească pentru viață, pentru a face față realității. Sfaturile și practicile pe care le preluăm de la ei sunt legate, în special, de supraviețuire în mediul fizic și social la care vom fi expuși. Astfel, nevoia de siguranță devine foarte importantă pentru noi și, de multe ori, sacrificăm propria evoluție pentru a rămâne într-o zonă de confort care ne asigură sentimentul de protecție.
Acesta poate fi unul din cei mai importanți factori generatori de rezistență la schimbare. Iar pentru a ne dezvolta personal, pentru a evolua, avem nevoie să părăsim această zonă de confort.
Pe măsură ce devenim raționali și capabili să înțelegem mediul înconjurător, pe măsură ce suntem expuși la diverse experiențe de viață și persoane cu moduri diferite de a gândi, ajungem să testăm o parte din învățămintele primite de acasă și să decidem dacă dorim să le păstrăm sau nu. Experiențele noastre de viață, însă, sunt limitate și ne oferă oportunitatea testării unei mici părți din aceste învățăminte. Cele mai multe dintre ele rămân inconștiente dar acționează activ în alegerile pe care le facem, reprezentând criterii după care luăm decizii.
Demersul introspecției și al cunoașterii de sine este important pentru că ne ghidează activ către identificarea acestor criterii și ne oferă posibilitatea de a decide dacă dorim să le păstrăm sau nu.
Nu în ultimul rând, cultura locală în care trăim ne influențează alegerile comportamentale. Această cultură, exprimată în modul oamenilor de a se comporta, ne oferă o înțelegere a ceea ce este normal și acceptat în acest context. Dacă trăim într-o cultură centrată pe competiție, de exemplu, ni se va părea normal să acționăm tot timpul pentru a-i depăși pe ceilalți și a ne demonstra valoarea. Într-o cultură centrată pe cooperare, vom găsi ca normale comportamentele de susținere a celorlalți.
Feedbackul celorlalți este o altă sursă de cunoaștere a propriei persoane, care ne oferă perspective inaccesibile nouă, despre noi. Practica solicitării de feedback este una constructivă, atât timp cât ne dezvoltăm capacitatea de a nu reacționa la vești proaste despre noi ci a încerca să clarificăm informația, să o analizăm și să luăm din ea ceea ce este util. Cu alte cuvinte, înțelegerea faptului că nimeni nu este perfect și că negarea nu ne ajută să progresăm, pot fi practici foarte de ajutor în demersul propriei dezvoltări.
Înțelegând cine suntem, cum gândim și acționăm, putem decide ce este de păstrat și la ce vrem să renunțăm sau să schimbăm. În acest moment este de dorit să proiectăm în viitor și să definim unde vrem să ajungem și ce gen de persoane dorim să fim.
Odată făcute aceste demersuri, rămâne doar să definim cum vom ajunge unde ne propunem și să începem să acționăm.
Demersul dezvoltării personale ține de învățare și practică. Cunoscând unde suntem și unde vrem să ajungem vom putea identifica zonele de învățare către care să ne îndreptăm. Aici este util să cunoaștem care este stilul nostru preferat de învățare, pentru a ne ghida către metode preferate, care să facă acest proces unul plăcut.
Sunt mai multe modele teoretice care ne pot ajuta să ne structurăm abordarea. Două dintre ele, pe care le consider utile sunt FIRSRT și GROW.
Modelul FIRST, presupune structurarea abordării pe următoarele direcții:
Concentrare pe priorități - definirea pașilor și abordarea fiecăruia, pe rând.
Implementează ceva în fiecare zi - este important să ne obișnuim mintea încet, încet, cu noul context al vieții noastre. Mintea noastră are tendința de a respinge ce este necunoscut, din nevoia de auto-protecție și rezistență la schimbare. Familiarizarea cu un nou mod de a face lucrurile se întâmplă mai ușor dacă suntem consecvenți și ne propunem să ne expunem frecvent, puțin câte puțin, la noi modalități de a face lucrurile, până când acestea devin familiare.
Reflectă asupra a ceea ce s-a întâmplat - este util să ne luăm din când în când timp pentru a analiza efectele acțiunilor noastre și a înțelege mai bine cum să redefinim calea pe care am pornit.
Solicită feedback - așa cum am menționat mai sus, practica solicitării de feedback ne ajută pentru a face conștientizări realiste despre acțiunile noastre și impactul lor.
Transferă învățămintele - odată ce am dezvoltat ceea ce doream să dezvoltăm la noi, putem identifica și alte arii din viața noastră în care putem folosi noile deprinderi.
Modelul GROW este un cadru pentru coaching, însă poate fi utilizat foarte bine și prin aplicare la propria persoană. El are în vedere parcurgerea următoarelor etape:
Goal (scop) - răspunde-ți la întrebarea: "Unde vreau să ajung?" Este util să te întrebi și "De ce vreau să ajung acolo?", ca să înțelegi beneficiile și să păstrezi motivația.
Reality (situația curentă) - Unde sunt acum?
Options (opțiuni) - Ce pot face pentru a ajunge la starea dorită, la atingerea scopului?
Un mod foarte util de abordare a acestui demers de ghidare personală este acela prin care proiectăm locul în care ne vom afla peste un an, apoi ne gândim la cum am ajuns acolo. Dacă mintea noastră consideră real ceea ce proiectăm, își va concentra toate eforturile pentru a găsi căi de a ajunge acolo.
Un factor important de luat în considerare în procesul dezvoltării personale, care poate reprezenta o barieră, este rezistența la schimbare. Rezistăm schimbării pentru că avem nevoie să ne simțim în siguranță. Modul în care ne-am definit, ritualurile pe care ni le-am dezvoltat, ne dau sentimentul ancorării în realitate. Și asta ne face să ne simțim în siguranță. Părăsirea zonei de confort înseamnă a păși pe teren mișcător. Și asta ne sperie. Ce ne sperie, mai precis?
Sunt două mari temeri pe care le avem, atunci când vine vorba de schimbare:
Teama de necunoscut - pe aceasta o putem depăși transformând necunoscutul în cunoscut, mai precis prin a analiza și defini exact ce presupune schimbarea.
După cum putem concluziona din informația prezentată aici, demersul dezvoltării personale presupune timp, energie și multă disciplină. Pentru a putea, cu adevărat, să alocăm aceste resurse, este important să punem propria dezvoltare în lista priorităților noastre în viață.
În cartea pe care am scris-o "Mind the Gap (sau, în română, Atenție la Cusur) - introspection and self actualizing exercises", am pus la un loc 70 de exerciții care să ajute pe oricine care a decis să investească în propria dezvoltare.
Este un instrument ce conține abordări utile pentru Introspecție, Definirea obiectivelor, Modalități de abordare a demersului dezvoltării personale și exerciții care ajută la a deveni mai eficient în Gestionarea energiilor, a timpului și a relațiilor cu ceilalți.
Dacă consideri de interes acest instrument, contactează-mă la adresa cristian.philipp@essentialtm.ro și îți voi da mai multe detalii.
Mult succes!
de Ovidiu Mățan
de Victor Popa
