După ce accepți un rol de management și rezultatele vizibile nu mai depind direct de tine, e posibil să ai un sentiment de inutilitate și la finalul unei zile să ai impresia că nu ai făcut nimic. Am avut și eu acest sentiment și discutând cu colegii mei am observat că nu sunt singurul. Un instrument de coaching este să te imaginezi în viitor având o conversație cu versiunea mai înțeleaptă a ta. Eu m-am gândit să îl aplic invers: oare ce discuție aș avea dacă m-aș întâlni cu mine cel de la început de drum?
În primul rând m-aș gândi la ce înseamnă că am rezultate. Fiecare rol de leadership e diferit chiar dacă poartă aceeași titulatură, pentru că fiecare dintre noi vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Primul lucru care mi l-aș spune ar fi:
Să nu îți simtă nimeni lipsa când ești plecat și să faci o diferență când ești prezent!
(Definiția de mai sus nu îmi aparține, din păcate nu mai găsesc sursa.)
Prioritatea ta principală devine binele și succesul oamenilor tăi din echipă. Cu cât îi poți ajuta mai bine să își facă treaba și să se dezvolte, cu atât lucrurile vor merge mai bine. Munca unei întregi echipe nu o poți înlocui, oricât de competent ai fi.
Creează-ți o relație personală cu ei, sunt oameni nu resurse umane. O zi are 24 de ore din care petrecem conștient aproximativ 16 ore. O zi obișnuită de muncă are opt ore, adică jumătate din timpul unei zile trăită conștient. Practic ne petrecem aproape jumătate din viața activă cu colegii de muncă, la fel de mult, dacă nu mai mult, decât cu familia. O relație mai personală duce la o relație de încredere și implicit la rezultate de echipă mai bune.
Fii predictibil, deschis și transparent cu deciziile din controlul tău, cu alte cuvinte folosește subtitrări. Mi-a rămas în minte expresia aceasta de la un training cu Antonia Onaca. Implică-i, când este posibil, în deciziile care îi privesc și lasă lucrurile să se așeze înainte de a lua decizia finală. Șansele de reușită cresc, nu mai trebuie să vinzi decizia deoarece au contribuit și ei la alegere.
Abordează atât oamenii cât și situațiile în care se găsesc în mod diferit. Un nou venit în echipă are nevoie de mentoring, pe când un membru experimentat ar fi ajutat mai bine prin coaching. Leadershipul situațional mi-a deschis ochii, pentru că anterior nu eram conștient că mă comport la fel în toate situațiile. Învață să faci coaching, - știu că e un cuvânt la modă acum-, ajută mai mult decât aș fi crezut. În primul rând, te cunoști pe tine și ajungi să-i cunoști mai bine pe ceilalți. Poți să încerci marea cu degetul citind Coaching zi de zi sau să urmezi un curs precum cel de la Humanco. Oricare curs ai alege, e important să fie de durată. Ai nevoie de timp să poți asimila și practica.
Abordează situațiile care nu funcționează, nu le ascunde sub preș. Știu că nu e confortabil să ai discuții dificile dar pregătește-te pentru ele. Ignorându-le, te ajung din urmă și se complică mai mult decât dacă le-ai fi abordat din timp. Chiar dacă sunt multe modalități de a da feedback, cred că cel mai b ine e să fii onest și direct și să îl oferi cât mai repede posibil. Feedbackul negativ oferă-l în particular și cu căldură. Un exemplu foarte bun, dintr-o sursă neobișnuită, e ultima scrisoare a lordului Mountbatten către prințul Charles din The Crown.
Să fii la curent cu tehnologiile folosite, mai ales când ești la primul nivel de leadership. Chiar dacă nu mai contribui din punct de vedere tehnic, te ajută să înțelegi cu ce se confruntă echipa și nu se știe niciodată când este nevoie de o mână de ajutor.
Ce am menționat până acum este o listă deschisă cu ceea ce am găsit eu mai relevant de-a lungul timpului. Oricând pot fi adăugate multe altele pe care încă nu le-am conștientizat sau descoperit. Sper să vă fie de folos.
de Ovidiu Mățan
de George Popa
