Cu siguranţă că mulți dintre noi suntem mai mult sau mai puțin familiarizați cu teoria "Piramidei de nevoi a lui Maslow". Teoria expune cele cinci nevoi fundamentale ale fiinţei umane, într-un model piramidal. Fără a intra în foarte multe detalii, Abraham Maslow clasifică nevoile după cum urmează: nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoie de afecţiune şi apartenenţă, nevoia de stimă de sine şi nevoia de auto-actualizare/auto-realizare.
Ordinea în care sunt prezentate nevoile nu este întâmplătoare. Potrivit autorului, nevoile fiziologice şi cele de securitate sunt primele care trebuie satisfăcute şi, doar după ce acestea sunt acoperite, oamenii caută instrinsec nevoia de afecţiune, apartenenţă şi stimă de sine, pentru ca, ulterior, să fie preocupați de auto-realizare.
Pentru a avea o viaţă cât mai sănătoasă şi împlinită, oamenii îşi setează obiective tot mai mari încercând să acopere toate nivelurile acestei piramide. Maslow susţine că, dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute, pe diferite nivele, oamenii pot suferi diferite tulburări ale sănătăţii mintale, lucru care le afectează starea de bine generală (well-being).
Pandemia dată de Covid-19 a adus o serie de schimbări dramatice în viața noastră: atât personală, cât şi profesională. Lucruri sau aspecte pe care le consideram ca făcând parte din obișnuitul civilizației noastre, în urmă cu un an, au suferit schimbări importante. Ce era considerat normal atunci, acuma este interzis sau mult prea periculos. Majoritatea angajaților şi-au schimbat modul de a lucra, trecând la WFH şi adaptându-se acestei culturi remote. Cu ce costuri s-a făcut această trecere? Cum s-au schimbat nevoile angajaților în această perioadă? În acest context global în care incertitudinea este singura constantă, acestea sunt întrebări la care tot mai mult se caută răspuns.
Peste tot avem impresia că citim doar lucruri negative: avertizări, atenționări şi restricții. Și da, este un lucru normal, psihologii ne spun că suntem mult mai atenți şi procesăm mult mai repede informația negativă. De ce? Pentru că ea este vitală pentru noi şi ne ajută să ne protejăm de pericole. Dar să fie totul chiar atât de negru?
În perioada aprilie-august, o cunoscută companie de publicitate şi consultanţă a făcut un studiu pentru a vedea cum s-au modificat nevoile oamenilor în această perioadă şi cum au fost ele satisfăcute. Accentul a fost pus pe studierea nevoii de afecţiune şi apartenenţă, care se găseşte chiar la mijlocul piramidei lui Maslow. Studiul a analizat toate aceste modificări survenite în contextul distanţării sociale şi a încercat să vadă dacă măsurile găsite pot fi o soluţie bună.
Oameni care până acuma nu aveau nicio intenţie să adopte animale s-au trezit făcând acest lucru, sau mergând pe stradă şi-au manifestat afecţiunea mângâind şi jucându-se cu caţei străini. Şi toate acestea s-au întâmplat pentru a acoperi golul emoţional sau nevoia de apropiere. Am început să facem videoconferinţe cu familia şi cu prieteni cu care poate nu am mai vorbit de mult timp. Am început să gătim, să pictăm şi să facem yoga. În mare, remarcăm cu tot felul de stimuli emoţionali ne conduc spre acţiuni până atunci nu foarte familiare.
Rezultatele studiului au scos la iveală câteva valori care ţin de nevoia de afecţiune şi apartenenţă care au devenit mult mai importante în acest context: simplicitatea, empatia, autenticitatea, vulnerabilitatea şi optimismul.
Simplicitatea: Lipsa sau dificultatea în obţinerea resurselor a forţat lumea să se întoarcă la lucrurile simple. Ne-am dat seama că se poate lucra remote o perioadă mai mare de timp, cu mai puţine resurse: de exemplu, două-trei monitoare, imprimantă sau fax și că ne putem limita deplasările în interes de serviciu. De asemenea, oamenii au devenit mai conectaţi cu natura şi au început să găsească bucurie în lucruri simple. Astfel, plimbările sau ieşirile în natură au devenit cea mai bună modalitate de petrecere a timpului liber. Dacă până acuma mulţi aşteptau weekendul pentru a se relaxa acasă sau pentru treburile casnice, acuma weekendul a devenit momentul în care vrei să ieşi, unde te simţi cel mai sigur, adică în natură. Vacanţele în străinătate, au fost înlocuite cu ieşiri în ţară şi redescoperirea unor locuri pe care, altfel, nu le-am fi văzut. Și dovada că majoritatea au gândit aşa, o arată aglomeraţia de pe traseele montane. (De văzut poza cu şirul de oameni de pe Muntele Omu).
Empatia: Realitatea comună pe care o trăim toţi din cauza Covid, a făcut ca oamenii să devină mai înţelegători, mai prietenoşi și mai dispuși să treacă dincolo de baierele culturale, ghidându-se după principiul "suntem toţi în asta împreună". Ajutorul a venit din toate părţile mai ales pentru grupurile vulnerabile : societatea civilă s-a mobilizat poate mai mult ca niciodată în acţiuni de CSR pentru susţinerea eforturilor depuse de personalul medical; S-a acordat mai multă atenţie către grupurile vulnerabile.
Autenticitate/Ingeniozitate: Toată această perioadă a făcut lumea să devină mai inovativă şi să îşi găsească resurse acolo unde nimeni nu s-ar fi aşteptat. Cei mai mulţi au trebuit să înveţe noi abilităţi, de care înainte de pandemie nu ar fi avut nevoie. Forţaţi să îşi desfăşoare activitatea într-un context total diferit, oamenii au început să se reinventeze, atât pe ei, cât şi modul în care făceau anumite activităţi. Evenimente online, abilităţile tehnice şi cunoaşterea platformelor de live streaming au devenit vitale pentru munca majorităţii.
Vulnerabilitatea: Pandemia a pus sub semnul întrebării invincibilitatea oamenilor şi i-a făcut să devină mult mai deschişi spre a-şi accepta şi împărtăşi cu alţii vulnerabilităţile şi neajunsurile. Social media s-a transformat într-o adevărată platformă în care lumea a putut să îşi împărtăşească experienţele prin care au trecut. Cu toții am citit curioși și cu empatie poveștile persoanelor care ne relatau şi descriau detaliat experienţa îmbolnăvirii, în ideea de a transmite şi altora sfaturi pe care ei le-au considerat utile. Apoi numeroşi părinţi, împovăraţi de lucrul de acasă şi şcoală online, nu s-au sfiit să recunoască dificultatea de a stabili un program eficient atât pentru ei, cât şi pentru cei mici, pe care l-au împărtășit și altora cu toată bunăvoința.
Optimism: Nu în ultimul rând, pandemia ne-a învăţat să fim mai rezistenți. În ciuda tuturor obstacolelor sau lucrurilor care nu merg bine, majoritatea oamenilor au încercat să rămână optimişti şi să transmită prin meme-uri sau scrieri motivaţionale, faptul ca există o luminiţă la capătul tunelului, pentru care trebuie să rămânem pozitivi şi puternici, atât pentru noi, cât şi pentru cei dragi nouă.
Sunt toate aceste valori mai bune? Sau valorile pe care le aveam înainte erau mai bune, în ceea ce priveşte nevoia de afecţiune şi apartenenţă? Se vor păstra ele după ce lucrurile vor intra în normalul pe care îl ştiam înainte de pandemie? Vom mai ajunge vreodată la acel normal? Sunt şi mai multe întrebări la care doar putem să ne dăm cu părerea şi poate să încercăm timid să intuim un răspuns. Adevărul este că nu se ştie şi nimeni nu ne poate zice cu certitudine cum o să arate viaţa noastră după această perioadă. Dar ceea ce putem face cu certitudine este să învăţăm din toate aceste experienţe, să le luăm ca o oportunitate prin care să ne dezvoltăm şi să ajungem singuri în vârful piramidei.
de Ovidiu Mățan
de Mihai Talpoș
