Acest articol vorbește despre lungimea unui sprint și efectele colaterale pe care le are. Vrem să aducem argumente în favoarea sprinturilor mai scurte (e.g. 1 săptămână) nu mai lungi (2+ săptămâni), nu să comparăm diferitele moduri de a lucra. Nu vom discuta despre modul de lucru care nu se bazează pe sprinturi. Nu ne axăm nici pe contraargumente, adică nu discutăm ideea că sprinturile mai scurte pot forța echipele să practice învățarea în cicluri scurte.
Un sprint este un eveniment Scrum. Dacă nu știți ce este Scrum, Scrum este o paradigmă pentru dezvoltarea, livrarea și mentenanța produselor. În esență, este o manieră de a gestiona riscul la fel ca orice paradigmă ce se ocupă de gestiunea proiectelor. În Scrum, un sprint este un eveniment cu dată de finalizare, care are deci limită de timp, nefiind legat de lansarea funcționalităților în producție, de sarcinile de lucru sau despre statusul acțiunilor. Prin urmare, este strict despre timp și nimic mai mult. Dacă decideți că sprintul vostru durează două săptămâni, acest lucru nu se va schimba chiar dacă unii oameni sunt în vacanță. Trebuie să planificați munca pentru ca aceasta să se încadreze în sprint.
Marele beneficiu al sprinturilor mai mici este o cadență mai mare a feedbackului, ceea ce face ca ciclul de feedback să fie mai valoros, deoarece ne permite să ne ajustăm și să ne dăm seama dacă suntem pe drumul cel bun. Să zicem că unei echipe îi ia 4 sprinturi pentru a atinge un obiectiv. Timpul necesar rezolvării problemei va fi 4 săptămâni cu sprinturi de 1 săptămână sau de 8 săptămâni cu sprinturi de 2 săptămâni. Ideea de reținut este că echipele, adesea, nu rezolvă problemele raportându-se la numărul de zile, ci la numărul de sesiuni Inspect and Adapt care sunt necesare pentru a rezolva cauza.
Un alt beneficiu este că oamenii se concentrează mai bine dacă au un interval de timp mai mic, ceea ce înseamnă volum mai mic de muncă cu diferite nivele de progres. De cele mai multe ori, echipele au prea multe sarcini de lucru în desfășurare. De fapt, se poate considera că, dacă există mai mult de o sarcină de lucru în desfășurare în același timp, echipa nu livrează rezultatele ca un tot unitar. Se pot încerca mai multe optimizări, dar recomandarea mea inițială este de a livra mereu fiecare sarcină de lucru pe rând.
Sprinturile sunt benefice deoarece ajută echipele să învețe cum să finalizeze bucăți mici de lucru. Echipele fac acest lucru asumându-și mai puține sarcini de lucru. Când au mai puțin timp pentru finalizarea lucrului, echipele includ mai puține sarcini de lucru în Sprint Backlog. (Metoda "radicală" de a învăța echipele ce înseamnă colaborarea este de a le face să lucreze în formatul sprinturilor de 1 zi, dar aceasta este o discuție pentru o altă dată.) De aici rezultă încă un beneficiu: echipele vor învăța să-și împartă sarcinile de lucru în bucăți mai mici în loc să ia bucăți mari deodată. Dezvoltarea unui ritm constant de atingere a obiectivelor mici poate fi extrem de motivant pentru moralul unei echipe, ceea ce duce la rezultate pozitive.
Reducerea duratei unui sprint este precum activarea unei constrângeri la nivelul muncii unei echipe. Diferența dintre guvernanță și activarea constrângerilor este că, în timp ce guvernanța permite ca ceva să se întâmple într-un singur mod sau pentru a preveni o anumită situație, activarea constrângerilor forțează realizarea unei alinieri ce duce la rezonanță. Scrumul făcut bine este unul din exemplele de activare a constrângerilor, deoarece creează echipe ce performează la nivel înalt cu un grad mare de încredere. Ceea ce se poate întâmpla cu o echipă când se reduce lungimea unui sprint este un nivel mai înalt de colaborare și începerea de sarcini de lucru noi de dimensiuni mici.
Sprinturile de mici dimensiuni fac procesul vizibil la nivel de echipă. Când repetați (iterați) un proces săptămânal, există o mare șansă să vă gândiți cum puteți îmbunătăți procesul, din moment ce oamenii devin mai conștienți de ceea ce se întâmplă. Cu sprinturi de 2 sau mai multe săptămâni, este ușor să nu puneți accent pe proces și pe Scrum, deoarece sunt doar ședințe Scrum zilnice ce vă reamintesc de această paradigmă. Schimbările se pot observa ușor dacă sprinturile sunt mai mici. Similar, genetica studiază mutațiile la nivel de musculițe, nu la nivel de elefanți (sunt și alte motive, e.g. este greu și costisitor să se studieze elefanții în laborator). Musculițele au un ciclu scurt și simplu de reproducere, ceea ce înseamnă că foarte multe generații pot fi studiate în doar câteva luni. Același lucru este valabil și pentru sprinturi: echipele pot observa efectele schimbărilor și a experimentelor într-un timp foarte scurt.
După cum am menționat la începutul articolului, acestea sunt doar cinci dintre motivele importante pentru care să trecem la sprinturi săptămânale. Sprinturile săptămânale nu sunt imune la efecte negative. Totuși, din experiența mea, după ce oamenii se obișnuiesc cu această cadență, ei nu vor să se întoarcă la sprinturi mai lungi. Viteza poate părea mare la început, dar echipele corectează rapid ceea ce nu funcționează pentru ele. Aveți încredere în echipele voastre, aduceți beneficii clienților voștri, scurtați-vă sprinturile.
