Articolul descrie rezultate obținute prin elaborarea proiectului național ROINFO 2018-2020 "Romanian Informatics". Prin studiile și activitățile de cercetare s-au adus numeroase argumente în "descifrarea" fenomenului informaticii românești. Unele aspecte se știau, altele nu, iar cele care se știau erau cunoscute de foarte puțini oameni, cu atât mai puțin studenții și elevii. Rezultate cu care România trebuie să se mândrească: 1. În perioada 1953-1954, România ocupa locul III în lume, după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind "Teoria circuitelor de comutație" - după numărul de articole, aplicațiile logicii matematice în tehnică (Grigore C. Moisil, Activitatea CCUB, revista AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970); 2. În perioada 1955-1957, România a proiectat și construit primul său calculator electronic numeric (anul 1957, calculatorul CIFA 1), de către un colectiv condus de ing. Victor Toma, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) - Măgurele București; 3. România a fost a 8-a țară din lume ce a proiectat și a construit un calculator electronic (1957) și cea de-a 11-a țară din lume, care a construit un calculator electronic cu tranzistoare (1963).
Motto:
"Orice știință care nu se dizolvă în aplicații practice este o știință infirmă și inutilă. Marile invenții au fost făcute de savanți care erau în același timp erudiți. Cu simple incursiuni nu se poate reuși mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai într-o asemenea manieră se va putea produce o străpungere mai importantă în frontul inamic al necunoscutului."
- Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), Părintele ciberneticii generale, membru post-mortem al Academiei Române
"Calculul, în toată generalitatea sa, este una dintre competenţele umane fundamentale, ne naştem cu această predispoziţie. A fost nevoie de un efort istoric pentru a se realiza o analiză moleculară a calculului uman în componentele sale ireductibile, efort care a culminat prin rezultatul britanicului Alan Turing în urmă cu 80 de ani, prin ceea ce ştiinţa desemnează cu sintagma maşina Turing şi care a prefaţat calculatorul electronic pe bază de program realizat de John von Neumann şi echipa sa în 1948. În mod inadmisibil, acest itinerar, care realizează trecerea de la calculul tradiţional, numeric, la calculul calitativ, cu entităţi de natură abstractă, nespecificată, lipseşte din programa şcolară."
- Acad. Solomon Marcus (1925-2016)
Societatea contemporană are ca obiective primordiale să ajungă la o societate a cunoașterii (knowledge society), deoarece societatea umană își organizează realitatea tehnică, economică, socială etc, pe baza nivelului de dezvoltare a cunoașterii. Volumul cunoașterii pe care îl avem la dispoziție se dublează în prezent la fiecare cinci ani, prin cercetările și rezultatele tuturor științelor. Nevoia de cunoaștere a naturii și a lumii a condus la apariția și dezvoltarea științelor, ce sunt reprezentări și modele virtuale ale cunoașterii. Evoluția și dezvoltarea științelor sunt procese continue, deoarece "nu se pot prevedea limitele cunoașterii și previziunile științifice", după cum afirmă Dimitri Mendeleev (1834-1907), iar teoriile și metodele sunt inventate și pentru că "Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Cunoașterea este limitată, imaginația face ocolul lumii" conform lui Albert Einstein (1879-1955). Acesta mai spune că "singura sursă a cunoașterii este experiența, iar informația nu este cunoaștere". De asemenea, "Ştiinţa noastră este suma gîndurilor şi experienţelor a nenumărate minţi" afirmă Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Pe de altă parte, conform lui Francis Bacon (1561-1626) "Cunoașterea este prin ea însăși putere". Dar odată cu apariția calculatoarelor electronice și dezvoltarea Computing (hardware + software), informația deținută de om îl face puternic.
Proiectul național ROINFO "Realizări românești în domeniul Informaticii" și-a propus să elaboreze studii și cercetări pentru a descrie și explica fenomenul apariției, evoluției și dezvoltării informaticii în România. Acest demers nu poate fi complet și cuprinzător- fiind un început- , decât dacă avem în vedere diversitatea de variabile în timp și spațiu. Suntem conștienți de faptul că studiile vor fi caracterizate de subiectivism, fiind vorba de oameni, evenimente, instituții, procese, teorii și aplicații, metode și tehnologii, evoluții și schimbări etc. De asemenea, demersul nostru este cu atât mai oportun și major, având în vedere faptul că încă mai există în viață oameni de știință, profesori, cercetători, ingineri, economiști etc, ce au trăit în deceniile '50-'60, când se consolida informatica pe plan mondial și când s-au construit primele calculatoare electronice din generațiile I-III.
Pionier al informaticii românești este instituția sau omul de știință, profesorul, cercetătorul, inginerul etc., ce are contribuții în (când Informatica/Computer Science și-a căpătat statutul de știință de sine stătătoare, în perioada 1955-1990):
studii și cercetări privind domeniul Computing (hardware și software, The 2012 ACM Computing Classification System - DL:DIGITAL LIBRARY);
dezvoltarea teoriilor, metodelor și tehnicilor de Computer Science și Tehnologia informației și a comunicației (IT&C), inclusiv dezvoltarea de produse software și hardware;
utilizarea produselor software instalate pe calculator pentru rezolvarea problemelor din domeniile științific, ingineresc, economic, sănătate, educație, militar etc.;
promovarea și răspândirea utilizării calculatoarelor de către toate categoriile de oameni, inclusiv în rândul elevilor și studenților;
(M. Vlada, 2018, Proiectul ROINFO "Romanian Informatics" 2018-2020)
Primele rezultate ale proiectului național ROINFO 2018-2010 au apărut prin publicarea primelor două volume din "Istoria Informaticii Românești. Apariție, dezvoltare și impact": Volumul I "Computing - Contextul internațional", Volumul II "Computing - Contextul național". Volumele au fost elaborate din dorința de a descrie relevant și cu dovezi ale evenimentelor desfășurate în realitatea vremii, înțelegerea corectă a evoluției informaticii românești, atât pentru contemporani - pentru cei ce au trăit unele dintre aceste etape din informatica românească, cât și pentru generațiile viitoare de informaticieni. În felul acesta, în viitor, se va înțelege mult mai ușor evoluția unor teorii, metode și tehnologii din domeniul Informaticii și al Tehnologiei informației (IT).
Recent, au fost finalizate și pregătite pentru publicare vol. III (cap. 3-6) și IV (cap. 7-10) ce întregesc finalizarea unor studii privind evoluția informaticii românești. Astfel se poate afirma că a fost "descifrat" modul de apariție și dezvoltare a informaticii românești. Ideea scrierii unei istorii a informaticii românești nu a apărut dintr-o dată. La fel cum în natură fenomenele și procesele ce se desfășoară au nevoie de condiții și de timp pentru a apărea și a se exercita prin funcțiile lor, tot așa și conceperea și elaborarea unei istorii a informaticii românești a avut nevoie de timp și de unele condiții pentru:
înțelegerea multiplelor și diverselor etape în apariția și dezvoltarea conceptului de Computing (= tehnică de calcul; metode și tehnici, echipamente etc.- hardware și software); • testarea și utilizarea metodelor de rezolvare a problemelor folosind calculatorul, înțelegerea rolului și impactului informaticii teoretice în dezvoltarea științei și tehnologiei informației (IT);
necesitatea utilizării facilităților oferite de calculator în dezvoltarea societății omenești, necesitatea utilizării calculatorului în toate domeniile de activitate pentru eficiența și optimizarea activităților;
Volumul III "Computing: Apariție și dezvoltare" cuprinde patru capitole (cap. 3-6): 3. Dezvoltarea industriei de calculatoare în România; 4. Grigore C. Moisil-Computer Pionieer, fondatorul informaticii în România; 5. Solomon Marcus, o viață dedicată matematicii și informaticii: 6. Pionierii informaticii românești - Universitatea din București.
Volumul IV "Computing: Dezvoltare și impact" conține patru capitole (cap. 7-10): 7. Pionierii informaticii românești - Oameni și instituții; 8. Dezvoltarea și impactul informaticii în România; 9. Informatica și Cibernetica la Academia de Studii Economice (ASE); 10. Istoria informatizării în mediul preuniversitar românesc 1985-2018.
Astăzi, se poate afirma cu tărie și cu convingere că România trebuie să fie mândră de eforturile și de contribuțiile importante ale oamenilor de știință, profesori, cercetători, ingineri etc., în apariția și dezvoltarea informaticii din România. Tinerii au dreptul și datoria de a afla aceste aspecte privind apariția și dezvoltarea informaticii în Romania - în școală, prin manuale, în universități, prin cursuri de istoria informaticii românești-, și să se mândrească cu aceste realizări remarcabile ale înaintașilor, ce au influență în învățământ, cercetare, industrie, economie etc., în prezent, dar și în viitor. În studiul privind apariția și dezvoltarea informaticii românești se poate constata că oamenii de știință români (matematicieni, ingineri, fizicieni, economiști, sociologi, lingvişti, logicieni etc.) în frunte cu Grigore C. Moisil, Tudor Tănăsescu, Tiberiu Popoviciu, Mihai Drăgănescu, Mircea Malița etc., au influențat și determinat conducerea României de atunci, să constate repede că este nevoie de utilizarea calculatoarelor electronice în economie și în toate activitățile societății românești.
De remarcat, este faptul că în acei ani, în domeniul construirii și utilizării de calculatoare electronice, deciziile erau luate de jos în sus. De regulă, în regimul politic de atunci, era invers.
Argumente prin care ne mândrim că avem o informatică românească (Computer Science, IT, Computing= hardware + software).
Astăzi, se știe că matematicianul acad. Grigore C. Moisil este considerat fondatorul informaticii românești pentru eforturile sale în apariția și dezvoltarea informaticii în România, iar mulți colaboratori ai săi sunt pionieri ai informaticii românești, fiind specialiști cu rezultate semnificative în domeniul Computing/IT, cu multe rezultate de pionierat în aceste domenii. În anul 1996 activitatea sa a fost recunoscută la nivel internațional prin decernarea premiului Computer Pioneer Award "For the development of polyvalent logic switching circuits, the Romanian School of Computing, and support of the first Romanian computers". După anul 1950, Moisil a fost figura cheie în promovarea informaticii și a ciberneticii în mediile academice, universitare și liceale românești. Această stare a fost într-o perioadă în care România a fost puternic influențată de dominația politică sovietică. La acea perioadă, Dicționarul Filozofic oficial, tradus din rusă și publicat în 1953, încă descria cibernetica drept o "știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei muncitoare". În urma instalării comunismului în România, după cel de-al doilea război mondial, cibernetica era considerată o ştiinţă reacţionară: "Cibernetica - pseudoştiinţa reacţionară inventată de burghezia internaţională pentru a abate atenţia proletariatului de la lupta de clasă".
În România, primul calculator electronic de tip paralel cu tuburi electronice se construieşte în anul 1957 (pentru măsurarea gradului de radioactivitate la reactorul nuclear Măgurele), la Institutul de Fizică Atomică (IFA) - director acad. Horia Hulubei, sub conducerea ing. Victor Toma şi este numit CIFA-1. În anul 1961 la Institutul Politehnic din Timişoara (IPT) se construieşte calculatorul cu tuburi electronice MECIPT-1. A urmat între 1959-1963, la Institutului de Calcul Cluj, construirea calculatorului DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj) având ca elemente constructive tuburi electronice şi tranzistori. Apoi, alte calculatoare care s-au construit în ţară: seria FELIX C-256/1024, INDEPENDENT, CORAL şi unele tipuri de calculatoare personale. Construcţia acestor calculatoare s-a realizat începând cu anul 1970 la Fabrica de Calculatoare Electronice din Bucureşti (Felix) și la ITC.
Anul 1958 - primul Simpozion Naţional de Cibernetică din România, organizat la Institutul de Calcul Cluj. Este meritul incontestabil al acad. Tiberiu Popoviciu de a fi organizat primul Simpozion Naţional de Cibernetică la Cluj, la Institutul de Calcul, în 1958. Apreciem că, probabil, acest lucru a fost posibil şi datorită faptului că Uniunea Sovietică produsese de câţiva ani primele sale calculatoare electronice, ceea ce arată că se schimbase mentalitatea despre această "pseudoştiinţă reacţionară Cibernetica".
Pentru a stimula cercetarea în domeniul calculatoarelor, în anul universitar 1959/1969 acad. Grigore C. Moisil înființează secția Mașini de Calcul (utimii 2 ani din 5 ani de studii), iar în februarie 1962, a fondat Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), la Facultatea de Matematică și Fizică, primul cu acest profil din ţară. Cererea de înfiinţare, scrisă de mână de Moisil, a fost aprobată de Ministrul Învăţământului de atunci, prof. Ştefan Bălan, fost coleg cu Moisil la Institutul Politehnic din Bucureşti (prin anii '40). CCUB a fost creat ca laborator pe lângă catedra de algebră condusă de Moisil, el fiind și primul director al Centrului.
Un exemplu privind promovarea ciberneticii în România este cursul de cibernetică ținut de acad. Grigore C. Moisil și având secretar pe ing. Petre Dimo la Universitatea Populară București "Ioan I. Dalles", în anul univ. 1964-1965 (al treilea an de activitate). Programul cursului "CIBERNETICA" constă în : 1. Ce este cibernetica; 2-3. Elemente de matematică; 4. Ce este un model; 5. Calculatoare analogice; 6. Automate finite - sisteme de numerație; 7. Calculatoare digitale; 8. Calculatoare CIFA; 9. Programarea calculatoarelor; 10. Calculatorul MECIPT; 11. Noi tipuri de calculatoare digitale; 12. Utilizarea calculatoarelor în economie; 13. Utilizarea calculatoarelor în transport; 14. Succesele școlii românești de analiză numerică; 15. Sisteme de reglare automată; 16. Elemente ale sistemelor automate; 17. Proprietăți ale sistemelor automate; 18. Utilizarea calculatoarelor în automatică; 19. Modele biologice; 20. Sisteme automate biologice; 21. Reglarea endocrină; 22-23. Ce este neurocibernetica; 24. Cibernetica și psihologia; 25. Inteligența artificială; 26. Lingvistica matematică; 27.Traducerea automată; 28. Implicațiile filozofice ale ciberneticii; 29. Realizările Școlii românești de cibernetică; 30. Perspectivele ciberneticii.
În anul 1966, un eveniment important ce a contribuit la creşterea calităţii activităţii CCUB, a fost Colocviul Internaţional "Tehnici de calcul şi Calculatoare" organizat de Universitatea din București, ASE şi Politehnica din Bucureşti, pe baza unui consistent sprijin financiar din partea Guvernului României. La organizarea acestui Colocviu au contribuit substanţial tinerii cercetători ai CCUB, acad. Grigore C. Moisil şi a acad. Nicolae Teodorescu- decanul Facultăţii de Matematică. Colocviul a adus în ţară noi experienţe în domeniul calculatoarelor.
Congresul Internațional de Cibernetică și Sisteme Generale (Third International Congress of Cybernetics and Systems, Romania) a fost organizat la București, în perioada 25-29 august 1975, sub egida World Organisation of General Systems and Cybernetics (WOSGC), având cooperarea Comitetului Român de Organizare. Comitetul român și secretariatul congresului aveau sediul la Academia de Studii Economice, în laboratoarele catedrei de cibernetică economică (LCCE), precum și locația consilierului Congresului, dr. John Rose - directorul general al WOSGC. Din Comitetul Internațional de Patronaj al Congresului făceau parte doi laureați Nobel și 15 președinți de academii. Secretariatul congresului se afla la ASE, la Facultatea de Cibernetică economică, Informatică și Statistică, iar Secretariatul operativ, pus la dispoziția participanților (circa 1.500 din 30 de țări). De asemenea, la parterul Sălii Palatului a fost organizată, cu prilejul Congresului, o Expoziție Internațională de Calculatoare și Echipamente Auxiliare (20-30 august 1975), reprezentată de cele mai mari firme de calculatoare, echipamente automate și de telecomunicații de pe mapamond (IBM, Control Data, ICL, Elliott, Siemens și Bull).
Masa Rotundă a Congresului a avut ca temă: "Dezvoltarea informaticii în următorii 25 ani", organizată de ICI . Forumul deschis, prezidat de Signor A. Peccei, președintele Clubului de la Roma, a inclus trei conferințe sub genericul "Perspectivele științei și tehnologiei în următorii 30 de ani", susținute de: dr. S.L. Fawcet - președintele Institutului Battelle; de dr. H. Chilver - vice-cancelar al Cranfield Institute of Technology din Marea Britanie; și de Prof. univ. dr. Mircea Malița - Universitatea din București. La acest congres a participat și dr. Ștefan Odobleja (1902-1978) - atunci, necunoscut, iar azi, membru post-mortem al Academiei Române, considerat părintele ciberneticii generalizate, deoarece a publicat lucrarea monumentală, în două volume "Psyhologie consonantiste", Librairie Maloine, vol.I, 1938; vol. II, 1939, înainte cu 10 ani de lucrarea matematicianului Norbert Wiener (1894-1964) Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine, Paris, 1948. Lucrarea prezentată la București în 1975 a fost publicată în The Proceedings are published as: Modern Trends in Cybernetics and Systems, ed. J. Rose & C. Bilciu, Editura Tehnică, Bucharest and Springer, New York, 1977 (Cybernetics and Consonantal Psychology, vol. III, section 7 Neuro- and Bio-Cybernetics, pag. 1211).
Recunoașterea internațională a dr. Ștefan Odobleja ca precursor al ciberneticii este realizată în anul august 1978, la Fourth Congress, Amsterdam, când lucrarea sa a fost prezentată participanților de către dr. ing. Stelian Bajureanu (cu doctoratul în Cibernetică, anul 1975). Inițial, congresul a fost organizat în onoarea matematicianului Norbert Wiener, prin aniversarea "30 Years of Cybernetics", dar după ce a fost prezentarea comunicării științifice a dr. Ștefan Odobleja, participanții au aplaudat mai multe minute și au scandat "40 Years of Cybernetics". Lucrarea a fost publicată în The Proceedings are published as Current Topics in Cybernetics and Systems, ed. J. Rose, WOGSC, Springer-Verlag, Berlin, 1978 (Ștefan Odobleja - Romania, Diversity and Unity in Cybernetics). După acest eveniment, dr. Ștefan Odobleja a fost recunoscut și în România, prin publicarea lucrării colective Romanian Precursors of Cybernetics, Editura Academiei Române, 1979, și Odobleja between Ampere and Wiener, 1981, iar în anul 1990 este ales membru post-mortem al Academiei Române.
Unele aspecte se știau, altele nu, iar cele care se știau erau cunoscute într-un cerc foarte restrâns Pentru a se înțelege mai bine, aș vrea să povestesc un episod din timpul studenției mele la Facultatea de Matematică a Universității din București, fiind student la secția de Informatică, cu programă de studii de informatică din anul I. Din anul III de facultate obișnuiam să particip la diverse evenimente științifice: sesiuni științifice, simpozioane științifice, conferințe, teze de doctorat etc. Cred că era anul 1978 (sau 1979), când am participat la conferința "Cercetări privind contribuția matematicianului Gabriel Sudan privind primul exemplu de funcție recursivă ce nu este primitiv recursivă" (titlul din memorie) susținută de profesorii Cristian Calude, Solomon Marcus și Ionel Țevy, în amf. Spiru Haret de la Facultatea de Matematică. Era o problemă de teoria calculabilității. Atunci, nici prin gând nu mi-a trecut faptul că după ani și ani acest episod va avea un rol important în istoria informaticii românești. În anul 2017, când am scris articolul "Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence", In Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning (ICVL), mi-am adus aminte de acea cercetare pe care a prezentat-o Cristian Calude. Apoi, în anul 2018, când am început să lucrez pentru Proiectul ROINFO, m-am consultat prin e-mail cu acad. Gheorghe Păun privind acest subiect. În volumul coord. de acad. Florin Gheorghe Filip, Civilizaţia Românească (coord. Victor Spinei) - Ştiinţa şi tehnologia informaţiei în România, Editura Academiei Române Bucureşti, 2018, acad. Gheorghe Păun realizează următoarea abordare privind pagini din istoria informaticii teoretice românești: "Vom rememora totuşi o serie de momente semnificative din evoluţia domeniului în ţara noastră. Vom merge în trecut până în "preistoria" informaticii (teoretice), chiar înainte de constituirea "ştiinţei calculatoarelor" în lume (preiau sintagma curentă, computer science, folosită în limba engleză), invocându-l pe Gabriel Sudan, cel care, în 1927, producea - fără a avea această intenţie, pentru că nici terminologia nu exista pe atunci - primul exemplu de funcţie recursivă care nu este primitiv recursivă, insistând apoi asupra celor doi fondatori ai informaticii (teoretice) româneşti, Grigore C. Moisil şi Solomon Marcus, ajungând în zilele noastre, la multitudinea de contribuţii ale informaticienilor români la cele mai diverse direcţii de cercetare active internaţional".
Aceasta a fost una din temele ce trebuiau cercetate pentru a descrie corect fenomenul informaticii românești. În continuare, vom da mai multe detalii despre această tema studiată.
În aprilie 1973, înainte de a pleca în Canada, Moisil i-a spus lui Solomon Marcus că Sudan, student al matematicianului german David Hilbert împreună cu Ackermann în anii 1920, la Göttingen - şi-a susţinut teza de doctorat în 1925 - ar fi produs un asemenea exemplu. Nu a apucat Gr. C. Moisil să dea amănunte- nu este clar ce amănunte avea- iar în Canada a decedat. S-a declanşat o veritabilă operaţiune detectivistică care avea ca scop găsirea lucrării în care Gabriel Sudan avea exemplul respectiv. (Desigur că în cu totul alt context şi cu altă terminologie decât cea a funcţiilor recursive, domeniu dezvoltat abia în anii 1930). Au pornit căutarea Cristian Calude, student atunci la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, şi Ionel Ţevy, cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. "După o examinare atentă a tuturor articolelor şi cărţilor prof. Sudan, Cristian Calude îşi opreşte atenţia asupra articolului Sur le nombre transfini ω^ω [omega-la-omega], publicat în Bulletin Mathématique de la Société Roumaine Gabriel Sudan des Sciences, vol. 30, 1927, fasc. 1, pp. 11-30." (Sursa: S. Marcus, Din gândirea matematică românească, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975.)
În urma lucrării C. Calude, S. Marcus, I. Ţevy, The First Example of a Recursive Function which Is Not Primitive Recursive, Historia Mathematica, 6 (1979), pp. 380-384, ambii matematicieni, W. Ackermann şi Gabriel Sudan sunt acum consideraţi a fi simultan şi independent autorii primului exemplu de funcţie de cest fel.
Mărturia prof. dr. Cristian Calude susținută și în 26 septembrie 2019 cu ocazia lansării vol. I & II din "Istoria informaticii românești", amf. S. Haret, Facultatea de matematică și Informatică : "La începutul carierei mele de cercetător am lucrat (împreună cu acad. S. Marcus şi prof. I. Țevy) la documentarea paternităţii matematicianului român Gabriel Sudan într-o problemă de teoria calculabilităţii. Rezultatele noastre, publicate în revista Historia Mathematica, în 1979, nu au putut dovedi decât simultaneitatea construcţiei lui Sudan cu cea a matematicianului german W. Ackermann (singurul citat în literatură până la acel moment). Simpla publicare a acestui articol n-ar fi modificat atitudinea comunităţii internaţionale privind această paternitate; au trebuit eforturi concertate, relaţii personale, citări repetate în articole şi cărţi, reveniri, eşalonate pe mai mult de 15 ani pentru ca numele Ackermann să fie înlocuit cu Ackermann-Sudan în principalele monografii ale domeniului. Prioritatea se obţine în primul rând prin dovezi ştiinţifice, dar şi prin eforturi sociale" .
Acum pot să afirm că prin obiectivele proiectului ROINFO se continuă, de fapt, niște demersuri precedente privind istoria informaticii în România. Primul demers este realizat de acad. Grigore C. Moisil prin articolul "Activitatea Centrului de Calcul al Universității din Bucurșeti - CCUB", AMC nr. 13-14, 1970, Editura Tehnică. Al doilea demers este realizat de vietnamezul Pham Gia Duc, Istoria înființării și a dezvoltării științei calculatoarelor în R.S.R., 1972 (Teza de doctorat are 185 de pagini și are cota IV 40230 în catalogul Bibliotecii Naționale a României)., în anul 1972 prin teza de doctorat. Al treilea demers este cartea lui Marius Guran, Monografia informaticii din România, repere istorice, Editura AGIR București, 2012.
După conceperea și elaborarea primelor două volume din proiectul ROINFO, s-au desprins concluzii importante prin înțelegerea fenomenului informaticii românești. Astfel, în cele două lucrări au fost scoase în evidență eforturile și contribuțiile importante ale oamenilor de știință, profesori, cercetători, ingineri etc., privind apariția și dezvoltarea informaticii din România. De aceea, sintagma "informatica românească" este argumentată prin exemple, studii, realizări, inițiative și acțiuni.
Aceste aspecte au fost descrise în Prefață la vol. III:
CERCETĂRI PRIVIND FUNCȚIILE RECURSIVE, LOGICA ȘI TEORIA DEMONSTRAȚIEI - În anul 1927, matematicianul român Gabriel Sudan (1899-1977), cu doctoratul la David Hilbert, a dat primul exemplu de funcție recursivă care nu este primitiv recursivă, înaintea lui Wilhelm Ackermann (1928). În perioada 1934-1942, la Universitatea din Iași, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de Logică și teoria demonstrației. Propunându-și "să învețe matematica de la început", a studiat la "minunata bibliotecă" a Seminarului matematic din Iași, cartea lui Hilbert și Ackermann, dar și cele trei volume Principia Mathematica ale lui Russel și Whitehead. Profesorul Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, în primăvara anului 1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varșovia a ținut la Iași trei conferințe publice și o scurtă lecție la Seminarul Matematic asupra scrierii fără paranteze a lui Lukasiewicz.
CIBERNETICA S-A NĂSCUT ÎN ROMÂNIA (1938-1939) - Astăzi se știe că înainte cu 10 ani de momentul apariției cărții matematicianului american Norbert Wiener (1894-1964), Cybernetics: Or Control and Communication in the Animal and the Machine", românul dr. Ștefan Odobleja (1902-1978) - medic militar (membru post-mortem al Academiei Române, 1990), publică în două volume "Psihologia consonantistă", 1938-1939, la Editura "Maloine", Paris, în limba franceză (însumând peste 800 de pagini), în care stabilește legi generale, pe care le aplică atât ştiinţelor naturii inerte, cât şi ştiinţelor lumii vii, psihologiei şi fenomenelor economico-sociale. Dr. Ştefan Odobleja face o descriere a funcţiilor psihologice folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic, unde organele de simţ, care primesc informaţii din mediu, reprezintă intrările (INPUT), iar muşchii sunt consideraţi ieşirile (OUTPUT). Acestea face "pași peste granițele psihologiei" trecând de la om la alte sisteme complexe (comunități, organizații sociale etc.), inventând o nouă știință: Cibernetica.
FUNDAMENTAREA MODELELOR PENTRU COMPUTING ȘI DEZVOLTAREA DOMENIULUI INFORMATICĂ - În perioada 1953-1954, ROMÂNIA ocupa locul III în lume, după SUA și URSS, în activitatea de cercetare privind "Teoria circuitelor de comutație" - după numărul de articole (Gr. C. Moisil, Activitatea CCUB, revista AMC, Editura Tehnică, nr. 13-14, 1970). Programe pentru sistemul național de informatică și conducere, privind dotarea cu tehnică de calcul în perioada 1971-1980 (1967, 1971, 1972).
REALIZAREA DE CALCULATOARE ROMÂNEȘTI - În perioada 1955-1957, ROMÂNIA a proiectat și construit primul său calculator electronic numeric (anul 1957, calculatorul CIFA 1), de către un colectiv condus de ing. Victor Toma, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) - Măgurele București.
Câteva exemple pentru argumentarea fenomenului informaticii românești, prin diverse strategii de dezvoltare, inițiative și rezultate concrete.
Sigur, acest lucru pot să-l realizez după ce am parcurs aproape toate obiectivele proiectului ROINFO "Romanian Informatics" 2018-2020, concretizate prin publicarea a patru volume, fiind în lucru și volumul V, după care vom continua cu 1-2 volume privind prezentarea informaticienilor de prestigiu din România. Acest obiectiv a fost anunțat încă de la lansarea proiectului, din mai 2018, în anul Centenar al Marii Uniri. E un obiectiv ce reclamă multe eforturi, dar printr-o bună informare și promovare, prin implicarea unui număr cât mai mare de specialiști din Computing (hardware + software). Precizez faptul că au contribuit 114 autori la cele 4 volume: 15 autori - vol. I, 41 autori - vol. II, 34 autori - vol. III, 24 autori - vol. IV. În acest fel, vom încheia un tablou de ansamblu privind apariția, dezvoltarea și impactul informaticii în România, prin evidențierea unei evoluții privind contribuțiile unor oameni, instituții, concepte, teorii și tehnologii.
E important de subliniat că toată această evoluție nu avea loc dacă în perioada 1955-1965 domeniul automaticii nu era susținut prin cercetare, proiectare și producție. În anul 1955 se înființează Institutul de Cercetări electrotehnice (ICET, viitorul ICPE), după care se înființează întreprinderea "Automatica" care înglobează "Termotehnica", în anul 1960. În anul 1962, prin concentrarea întreprinderilor de profil în grupuri industriale, apare Grupul de Uzine pentru Aparataj Electrotehnic și Instalații de Automatizare (GUAEIA), ce cuprinde mai multe întreprinderi: Electrotehnica, Electromagnetica, Electroaparataj, Automatica, inclusiv Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Automatizări (IPA). Conform unei mărturisiri a lui Gr. C. Moisil făcute profesorului univ. dr. Dragoș Vaida, asocierea domeniilor Logică - Automatică - Informatică exprimă, cu adevărat, viziunea sa asupra informaticii.
În rândurile de mai jos sunt expuse câteva exemplele semnificative, analizate în cadrul proiectului ROINFO. Guvernul României adoptă programe strategice de dezvoltare -Programul de dotare a economiei cu calculatoare electronice și Planul de Informatizare a țării în perioada 1971-1980:
La 21 iunie 1967 a fost lansat "Programul de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne de calcul și prelucrarea datelor", primul program de informatizare în România (Arhivele Naționale 33/1967). Acest program a fost elaborat de colectivul de specialiști: profesorul Mihai Drăgănescu, profesorul Mircea Petrescu, Nicolae Costake, Vlad Iancovici, Ștefan Bârlea, Emil Mitescu, Cornel Mihulecea, Edmond Nicolau, Radu Sipoș, Simion Florea și Nicolae Sucitulescu. Acest program prevedea crearea unui institut de specialitate (ITC), a unor fabrici de profil, a unei intreprinderi de service, a unui institut care să se ocupe de informatizare (ICI), a unei rețele de Centre Teritoriale de calcul electronic (CTCE), a unor Centre de calcul departamentale etc.
Elaborarea programului strategic, Perioada 1970-1971 - Dezbateri şi clarificări -Hotărâre a CC al PCR (aprilie 1972) "Perfecţionarea sistemului informaţional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor şi dotarea economiei naţionale cu tehnică de calcul în perioada 1971-1980".
Se aprobă (Hotărâre a CC al PCR, aprilie 1972) "Programul privind perfecţionarea sistemului informaţional economico - social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor şi dotarea economiei naţionale cu tehnică de calcul în perioada 1971 - 1980" prin care se dizolvă Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor, şi transferarea atribuţiilor ei la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (CNST), creat în anul 1967.
Chiar dacă au apărut calculatoarele românești (CIFA, MECIPT, DACICC etc.), până în anul 1969 nu aveam o fabrică de calculatoare electronice. De aceea, s-au achiziționat din străinătate - ex. calculatorul IBM 360, calculatoare electronice de generația a III-a:
La Universitatea din București, Facultatea de Matematică, un IBM 360 model 30 cu care a fost dotat Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB). În anul 1963, Ministerul Învățământului a achiziționat un calculator analogic MEDA cu care a fost dotat CCUB.
Calculatorul Siemens de la Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor, al cărui director era dr. ing. Mihai Mihăiță, actualul președinte al AGIR și al ASTR.
Calculatorul Siemens de la Direcția Națională de Statistică.
Calculatorul Elliott de la Combinatul Hunedoara, unde erau exploatate aplicații specifice, deși acolo erau acceptate uneori și alte tipuri de aplicații, din alte domenii de activitate.
Calculatorul Elliott de la Dispecerul Național de Energie Electrică.
Cursuri de utilizare a calculatoarelor electronice desfășurate la sediul următoarelor instituții, în perioada 1963-1969, când Gr. C. Moisil era director al CCUB: Centrul de Calcul al Universității din București (CCUB), Institutul de Matematică al Academiei, Institutul Energetic al Academiei, Observatorul Astronomic al Academiei, Institutul de Mecanica fluidelor al Academiei, Centrul de Cercetări Aerodinamice, Ministerul Petrolului și Chimiei, Ministerul Construcțiilor de Mașini, Ministerul Căilor Ferate, Ministerul Forțelor Armate, Academia Militară București, Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții București, Facultatea de Matematică din Iași, Institute de Proiectare, ISPE, IPROMET, ISCAS, CEPECA, IPACH, CSCAS. (Sursa: Gr. C. Moisil, Activitatea CCUB, AMC nr. 13-14 1970, Editura Tehnică).
În domeniul calculatoarelor electronice, un moment important, în România a fost perioada 1968/1969, când s-a discutat înființarea (decizia de înființare în anul 1970) Întreprinderii de calculatoare electronice Felix (ICE Felix) - licență franceză IRIS 50, ca urmare a prevederilor contractului de licență semnat cu CII (Franța), fiind o reproducere a construcției fabricii similare din Toulouse a firmei licențiatoare.
Pentru mine, dr. Ștefan Odobleja (1902-1978) - medic militar (membru post mortem al Academiei Române), a fost un mister, deoarece nu am avut prilejul să-i cunosc opera și nici meritele sale în domeniul ciberneticii. Prima dată i-am cunoscut numele la unele conferințe și sesiuni științifice la care participam când eram student la Facultatea de Matematică a Universității din București. Nu am dat mare importanță. Îmi aduc aminte că la unele conferințe l-am văzut pe ing. Victor Toma, un pionier al informaticii, cel care a coordonat construirea primului calculator electronic românesc CIFA 1 (anul 1957).
Construirea calculatorului electronic (computer systems) și apariția informaticii în lume nu avea loc dacă, mai înainte, nu apărea o nouă știintă cibernetica (știința sistemelor) și nu se obțineau rezultate remarcabile în domeniul calculabilității de către matematicienii: David Hilbert (1862 - 1943), Alonzo Church (1903 - 1995), Kurt Friedrich Gödel (1906-1978), John von Neumann (1903 - 1957), Alan Mathison Turing (1912 - 1954) etc. După inventarea celor două domenii și prin rezultatele obținute în perioada 1930-1945, s-a ajuns la apariția și dezvoltarea domeniului Computing (hardware + software). Acum evidențiem misterul de care vorbeam, și anume că, în anii 1938-1939, dr. Ștefan Odobleja, la Lugoj, "departe de lumea științifică" publică în două volume Psihologia consonantistă, la Editura "Maloine", Paris, în limba franceză (însumând peste 800 de pagini), în care stabilește legi generale, pe care le aplică atât ştiinţelor naturii inerte, cât şi ştiinţelor lumii vii, psihologiei şi fenomenelor economico-sociale. După cum era să aflu în ultimii ani - de când am început să-i studiez viața și opera, dr. Ștefan Odobleja a avut un destin cu urcușuri și coborâșuri, cu o viață grea ținând seama că a fost medic militar în primul război mondial, apoi persecutat de securitate și de regimul politic al vremii. Mulți oameni de știință nu i-au înțeles opera, deoarece era un vizionar, iar noile concepte și legi pe care le-a definit necesitau o înțelegere în contextul nivelui cunoașterii al celorlalte științe. Mulți l-au contestat din acest motiv, alții, din contra, l-au ajutat în demersul său.
Voi da două exemple semnificative. Primul exemplu este conceptul de sistem (general) introdus de Odobleja în cele două volume din anii 1938-1939. Chiar am fost surprins să constat că toate conceptele pe care le studia erau descrise prin "definiții" clare și precise, așa cum obișnuiesc matematicienii în teoriile lor, el nefiind matematician. După mulți ani, la Congresul de la Amsterdam, din anul 1978 (înainte de a muri), i se recunoaște paternitatea pentru termenul de "feedback" (legea reversibilității) referitor la sisteme. Al doilea exemplu se referă la domeniul Inteligenței artificiale ce a început să se dezvolte după anul 1950, fondator fiind matematicianul englez AlanTuring. Fiind medic, în cele două volume studiază modul de desfășurare a proceselor fizice și psihice în corpul omenesc, punând accent pe mintea omului ("Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă"- afirmă dr. Ștefan Odobleja. De aici, Odobleja prevede construirea unei mașini ce poate funcționa printr-o "Gândire mecanizată", ajungând să prevadă apariția peste ani a roboților de astăzi.
Recunoașterea internațională a dr. Ștefan Odobleja ca precursor al Ciberneticii este realizată în august 1978, la Fourth Congress of Cybernetcs, Amsterdam, când lucrarea sa a fost prezentată participanților de către dr. ing. Stelian Bajureanu (cu doctoratul în Cibernetică, anul 1975). În memoria sa fiul său, ing. Ștefan Odobleja jr., înființează Fundația "Ștefan Odobleja" Drobeta-Turnu Severin, pentru amenajarea casei memoriale și pentru publicarea operei marelui savant. Personal, în colaborare cu domnul ing. Ștefan Odobleja jr. și cu suportul IT oferit de firma Advanced Technology Systems din Târgoviște, am realizat un site al fundației ce urmează a fi actualizat anul acesta.
Marin Vlada (coord.), "Istoria Informaticii Românești. Apariție, dezvoltare și impact. Oameni, instituții, concepte, teorii și tehnologii", Editura MATRIXROM, 2019-2020, Vol. I, Computing - Contextul internațional (Capitolul 1), Vol. II, Computing - Contextul național (Capitolul 2), Vol. III, Computing - Apariție și dezvoltare (Capitolele 3 - 6) , Vol. IV, Computing - Dezvoltare și impact (Capitolele 7 - 10)
Proiectul ROINFO - 2018/2020 "ISTORIA INFORMATICII ROMÂNEȘTI. APARIȚIE, DEZVOLTARE ȘI IMPACT"
A II-a întâlnire a generațiilor de informaticieni - 26 sept. 2019, amf. S. Haret
Proiectul ROINFO "Romanian Informatics" 2018-2020 - activități de elaborare, promovare și diseminare
