În momentul angajării, cauți oameni conform unei fișe a postului - abilități tehnice, experiență în domeniu și poate-poate soft skills că doar e nevoie să colaboreze, comunice și să facă parte dintr-o echipă. Sună bine, nu-i așa? Dar ce te faci când ai adunat 5-7 oameni într-o echipă și pe lângă abilitățile lor tehnice și un pic de experiență, nu știi nimic despre ei.
Într-o companie, un proiect de succes înseamnă și o echipa formată din oameni “aleși”. Ca manager de proiect, lider sau team lead ai responsabilitatea de a-ți cunoaște oamenii mai mult decât acele cifre din CV. Ce înseamnă mai mult? Aș începe cu personalitatea fiecăruia și specificațiile acesteia. De multe ori, vom observa că un mesaj transmis de către un coleg sau un comportament este derivat din temperamentul lui și nu neapărat din realitatea ta. Altfel zis, dacă te aștepți de la o persoană să reacționeze într-un x mod în timpul unei ședințe și aceasta nu îți satisface așteptările, este categoric greșit să îl cataloghezi din prima ca fiind inapt sau că nu se încadrează în echipă. Într-o altă ordine de idei, e important să devenim conștienți de diferențele dintre noi!
În acest articol, urmează să prezint o serie de caracteristici de bază ale personalității. Așadar, avem următoarele categorii:
Să revenim la extroverți din perspectiva vieții profesionale. Sursa energiei lor este lumea exterioară, iar la serviciu au nevoie să acționeze repede, ideile lor prind formă pe măsură ce le discută. Altfel zis, își clarifică ideile și problemele într-o discuție cu colegii. Dacă se întâmplă să rămână prea mult singuri în birou, se simt descurajați și deprimați, așa că vor porni, de obicei, în căutarea cuiva cu care să stea la o poveste; numai după o astfel de pauză se pot întoarce la activități.
Pe de altă parte, introvertiții preferă să lucreze în intimitate și dau randament când lucrează pe cont propriu. Analizează lucrurile pe îndelete și rareori spun celorlalți în ce stadiu se află. Nevoia de a vorbi a extrovertiților îi miră și mai mult decât atât, îi agasează.
Stop. Acest articol nu este pentru a delimita categoria cea mai bună sau prioritară, de fapt nu există! Fiecare personalitate are ce oferi și mai mult, extroverții cu introverții pot face lucruri faine, e important să știi ce să le oferi. De exemplu, extroverții vor lucra mai bine în compania introvertiților, dacă știu să le lase un spațiu și un timp de lucru personal. Trebuie, de asemenea, să nu acapareze discuțiile, dându-le și introverților șansă să intervină. Dacă ar asculta mai mult, ar putea să afle mai mult. Introverții vor lucra mai ușor în compania extrovertiților, dacă învață să spună răspicat ceea ce au de spus.
Când lucrăm împreună cu alții, mai devreme sau mai târziu, predispoziția noastră extrovertită sau introvertită iese de obicei la iveală. Trăsăturile senzoriale sau intuitive sunt mai greu de observat. La birou, senzorialii aleg informațiile precise și măsurabile. Observă detaliile și elementele specifice, merg la surse, caută proceduri și instrucțiuni. Preferă să lucreze cu lucrurile reale, pe care le înțeleg, nu cu posibilități, și mânuiesc cu ușurință datele concrete. Pe de altă parte, intuitivii sunt preocupați de legăturile dintre lucruri și de structurile dinăuntrul acestora. Observă mai degrabă întregul decât detaliile și se concentrează mai mult asupra conexiunilor decât asupra elementelor specifice. Se lasă călăuziți de fler, vrând să aducă schimbări și sugerând noi moduri de a o face. Cum putem să le creăm un cadru eficient de muncă pentru aceste două categorii?
Senzorialii lucrează mai bine cu intuitivii, dacă sunt pregătiți nu numai să le asculte ideile, ci și să le indice în ce măsură sunt aplicabile. Pe cealaltă baricadă, intuitivii lucrează mai bine cu senzorialii, dacă sunt pregătiți să-și verifice ideile și planurile împreună cu ei .
Opiniile reflexivilor și ale afectivilor aduc un plus de echilibru în afaceri și în relațiile de serviciu. Reflexivii privesc întotdeauna lucrurile de la distanță, gândesc logic și analitic, văd dintr-o ochire ce nu merge și sunt buni critici. Pe de altă parte, afectivii au mai mult tact în relațiile cu colegii, le înțeleg problemele și reușesc de obicei să comunice cu ușurință. Fiind interesați de sentimentele oamenilor și de relațiile dintre ei, contribuie la bunăstarea psihică a personalului dintr-o instituție. Conflictul cel mai des întâlnit între aceste două temperamente este că reflexivii nu înțeleg nevoia afectivilor de a “zâmbi tot timpul” la birou, iar ultimii sunt nedumeriți de răceală și “lipsa de inima” a reflexivilor. Afectivii ar lucra mai bine în compania reflexivilor, dacă nu s-ar mai simți victimizați de orice remarcă. Iar reflexivii ar lucra mai bine cu afectivii dacă ar da mai multă atenție efectelor oricărei decizii profesionale asupra salariaților și ar avea grijă să nu rănească sentimentele acestora.
Ultima categorie - judicativii și perceptivii. Perceptivii strâng la început cât mai multe informații și adesea amână la nesfârșit începerea unui proiect. Vor să aibă un program de lucru flexibil, care să le permită să facă modificări pe măsură ce avansează. Dacă termenul de realizare e îndepărtat, nu pot oferi rezultate concrete decât în ultimul moment. Pe când judicativii vor să vadă totul rezolvat cât mai repede și de aceea se apucă imediat de lucru. Dacă nu au un motiv temeinic de amânare, își termină treaba la timp și continuă să-și facă planuri, pe care le respectă. În cazul în care judicativii colaborează cu perceptivii, ar trebui să accepte să primească informații noi pe măsură ce lucrează. Deciziile lor ar fi mai echilibrate dacă ar lua în calcul mai multe variante. Perceptivii i-ar aprecia mai mult dacă nu ar fi atât de rigizi și de inflexibili. La rândul lor, perceptivii ar colabora mai bine cu judicativii, dacă ar încerca să-și termine treaba la timp și, în general, dacă ar respecta termenele. Perceptivii ar trebui să respecte orele de întâlnire pe care și le fixează cu judicativii și să nu le mai strice acestora programul. Ar avea numai de câștigat, dacă nu s-ar mai risipi în nenumărate proiecte, ci și-ar păstra doar unul sau două.
Cu siguranță, descrierile ar putea continua, dar ce e mai important este să începem să devenim conștienți de diferențele dintre noi. Așadar, următoarea dată când interacționezi cu un introvert, să știi că nu are o problema cu tine, ci e doar modul lui de a fi. Dacă ești team lead sau vrei să-ți cunoști cât mai bine oamenii din echipă, recomand cu încredere testul de la 16personalities.com unde fiecare dintre voi va putea să își vadă calitățile, vulnerabilitățile și mai mult decât atât modalități de a colabora eficient, chiar dacă suntem diferiți. Până la urmă, dacă am fi la fel - ne-am plictisi. Nu-i așa?
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
