Ilinca Luiza Cristian 
Livia Maria Dumitrescu Când vine vorba despre progres tehnologic, la ce ne gândim prima oară? Fie că suntem îndrumați de instinct să afirmăm că mașinăriile au facilitat dezvoltarea industriei și au adus progres economic, fie că luăm în considerare factorii domestici și de mediu, putem afirma că ne aflăm într-o eră digitală în care dispozitivele electronice și inteligența artificială câștigă din ce în ce mai mult teren. Impactul tehnologiei asupra vieții umane precum și asupra societății în care trăim a devenit un discurs recurent în zilele noastre.
Cu toții avem un ritm diferit de adaptare la progres, ceea ce creează un decalaj între viteza cu care se dezvoltă tehnologia digitală și ritmul cu care se schimbă modelele culturale și valorile umane.
În ciuda faptului că progresul tehnologic înregistrat în ultimele decenii este evident și incontestabil, în momentul în care se abordează acest subiect, aspectele negative capătă din ce în ce mai mult teren. Din punct de vedere personal, aplicațiile îmbracă un set de obiceiuri și un model de relaționare care caracterizează un individ. Utilizarea lor generală influențează aspecte ale unei personalități care tinde să fie îndreptată spre auto-promovare, dar care distrage atenția de la sinele interior. Dependența de gadgeturi și rețele de socializare ne împiedică să mai interacționăm în mod real cu oamenii din jurul nostru. Majoritatea persoanelor nu consideră că identitățile lor online și offline sunt foarte diferite, întrucât sferele private și cele publice nu sunt considerate cu adevărat separate. Argumentele care susțin acest lucru sunt numeroase, de la cele mai neînsemnate, până la cele mai sumbre și cu adevărat îngrijorătoare.
Cu toate acestea, ideal ar fi să facem un pas înapoi și să încercăm să privim imaginea de ansamblu. Este tehnologia cu adevărat atât de dăunătoare / contraproductivă?
Printre domeniile în care revoluția tehnologică și-a făcut puternic simțită prezența, remarcat este cel cultural. Unul dintre proiectele din anul 2019 care s-a bazat pe explorarea interacțiunii dintre mediul digital și cel cultural a fost cea de-a treia ediție a Cultural Management Academy. Tema din acest an, Cultura și arta în tranziție: era digitală, a vizat analiza impactului noilor tehnologii asupra managementului instituțiilor și proiectelor culturale. În decursul unei săptămâni presărate cu seminarii și ateliere captivante, participanții au avut ocazia de a explora o serie de proiecte de succes, dar și proiecte eșuate - din care înveți la fel de multe - care s-au bazat pe încorporarea instrumentelor digitale în activitățile de tip cultural.
În cadrul unuia dintre seminarii, participanții au fost provocați să facă un exercițiu de imaginație cu totul inedit. Aceștia au trebuit să se transpună în anul 2039 și să își imagineze cum va arăta societatea peste douăzeci de ani, care vor fi tendințele predominante, precum și să expună modalitățile prin care propria persoană ("Eu peste douăzeci de ani") s-a adaptat la noua realitate culturală și tehnologică la momentul respectiv? Nu mare ne-a fost mirarea când majoritatea participanților din cadrul workshopului au căzut de acord asupra unor noi mai trenduri culturale: creșterea importanței diplomației digitale, diminuarea resurselor naturale, creșterea densității populației în mediul rural ca urmare a dorinței de "dez-urbanizare". În ceea ce privește adaptarea lor la progresul digital, o mare parte din cei prezenți au împărtășit aceeași dorință, de a se rupe de tot ce înseamnă tehnologie și de a trăi departe de mediul urban, atunci puternic industrializat. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu s-a putut transpune în rolul eu-lui de peste douăzeci de ani, fără a conștientiza aportul din punct de vedere calitativ pe care tehnologia l-ar aduce mediului cultural și social în 2039. Printre progresele atinse se numără descoperiri științifice cu ajutorul noilor mecanisme, dezvoltarea unor remedii în plan medical pentru boli momentan incurabile și multe altele.
Pornind de la exercițiul de imaginație propus, putem afirma că noi înșine suntem responsabili pentru cum ne raportăm față de mediul înconjurător. De noi depinde ce alegem să vedem prima oară - progresul adus de tehnologie asupra calității vieții sau efectele secundare pe care acesta le are. O astfel de viziune a fost teoretizată de către Hans Rosling, Anna Rosling și Ola Rosling în cunoscutul studiu Factfulness. Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decât crezi. Potrivit autorilor, una dintre problemele societății actuale este că, dictată de prejudecăți și idei preconcepute, eșuează în a vedea lucrurile dintr-o perspectivă obiectivă. Principalul motiv pentru care ne găsim în incapacitatea de a vedea realitatea fix așa cum este se naște din tendința noastră de a ne lăsa conduși de o serie de instincte inerente. Unul dintre cele mai comune astfel de instincte este cel al negativității, născut fie atât din glorificarea oarbă a trecutului, fie din negativitatea transmisă prin intermediul canalele media, care, în căutarea lor continuă de senzațional, ajung să creeze o criză din orice. Pentru a controla acest instinct, nu trebuie să încercăm să găsim un echilibru între știrile negative și cele pozitive. În acest mod tot ce am face ar fi să creăm o realitate pe cât de reconfortantă, pe atât de înșelătoare. Soluția ar fi conștientizarea faptului că realitatea poate avea aspecte în egală măsură și pozitive, și negative. Cu cât explorăm mai mult ambele alternative, cu atât reușim să ne apropiem de o versiune mai obiectivă asupra lucrurilor care ne înconjoară.
Progresul tehnologic poate favoriza crearea unei identități culturale ce transcende barierele locale. Dacă sunt utilizate în mod corespunzător, tehnologiile noi pot facilita promovarea relațiilor inter-umane. Ține de noi să ne responsabilizăm și să privim realitatea dintr-o perspectivă cât mai obiectivă, a folosi în mod eficient noile descoperiri tehnologice în promovarea valorilor culturale. TU CE ALEGI?
Cultural Management Academy este un program post-universitar pentru management cultural care vizează consolidarea capacității organizaționale și stimularea schimbului și colaborării în Balcani și Europa de Sud-Est. În România a fost inițiat de Goethe Institut București și realizat cu sprijinul Cluster-ului Eunic și al Facultății de Sțiinte Politice a Universității București. Acesta va fi realizat în continuare de către Asociația Colectiv A din Cluj în strânsă legătură cu partenerii menționați. Mai multe pe: https://web.facebook.com/cmabucharest/
de Ovidiu Mățan
