Sunt doisprezece ani de la prima mea călătorie în Africa de la sud de Sahara. De atunci, de când am traversat deșertul din Maroc, prin Mauritania, până la fluviul Niger în Mali, m-am îndrăgostit iremediabil de acest continent. Între timp am călătorit în cincisprezece țări din "Africa neagră" și abia aștept de fiecare dată să mă duc din nou. De altfel, nu am cunoscut încă pe cineva care să fi ajuns în Africa și să nu tânjească să se întoarcă, să simtă pământul ei roșu sub tălpi, verdele adânc al junglei, intensitatea tunetului, culorile, muzica, deschiderea și căldura umană care te înconjoară peste tot. Acest dor special a căpătat un nume, se cheamă "Mal d'Afrique", un fel de boală, de care însă nu vrei să te vindeci vreodată.
În tot acest timp am văzut, an de an, Africa transformându-se. Am văzut șosele construindu-se prin deșert și tăind jungle pe unde altădată doar camioanele și cei mai îndrăzneți cu 4x4 înfruntau noroaiele până la osie și gropile în care se putea pierde ușor un copil. Am văzut clădiri de birouri de 20 de etaje înălțându-se în mijlocul capitalelor care și-au dublat populația de când le-am vizitat prima dată, am văzut apărând centre de conferință luxoase, malluri, spații de coworking cu nimic mai prejos decât cele din capitalele europene, pline de tineri localnici care își înființează startupuri tehnologice sau fac freelancing pentru piețele dezvoltate. Am văzut schimbarea mentalității dată de educație, tinerii ambițioși absolvenți de universități care devin manageri de companii și de instituții, clasa de mijloc care crește rapid și își permite un nivel de trai similar cu al nostru, gândirea strategică și sistemică luând locul oportunismului ad-hoc.
Este un eufemism să spui că Africa se dezvoltă. Africa explodează. Are deja 1.2 miliarde de oameni. În 2050 vor fi 2.4 miliarde. În 2100, unul din trei oameni pe planetă va fi african. Când am fost prima dată în Uganda în 2013, populația țării era de 36 de milioane. Când am revenit anul asta era 42. Când am fost în RD Congo în 2009 erau 60 milioane de congolezi. Acum sunt 81 de milioane. În multe țări deja peste jumătate din populație e sub 25 de ani. Acest enorm val de tineri, educați cel puțin la nivel gimnazial, intră pe piața muncii cu energia și ambiția de a reuși. Doar în Nigeria peste două milioane de noi absolvenți sunt gata să intre anual în câmpul muncii. Două milioane pe an! Adică aproape jumătate din toți angajații sectorului privat din România! Pe an! După aceste cifre probabil nu ne mai uimesc creșterile economice anuale nete de 7 și 8 la sută ale multor țări africane. De fapt, asemenea creșteri, fulminante comparându-le cu creșterile de 1, de 2 sau 3 la sută ale piețelor dezvoltate, sunt prea mici față de enorma creștere a capacității umane.
Dacă în educație, în asigurarea asistenței medicale și în infrastructură progresul a fost fenomenal, cu totul altfel stă Africa în privința dezvoltării suportului instituțional și al eficienței activităților, în sectorul privat și cel bugetar. Chiar dacă noi înșine suntem supărați mereu că statul român este prea puțin digital, nivelul de informatizare a Africii este mult sub ce avem aici. Fără suport informatic, fără a putea colecta și urmări datele într-un mod eficient, creșterea explozivă ascunde o mare capcană. Milioane de tineri sunt un enorm potențial dar și un pericol atunci când nu li se poate asigura absorbția într-un sistem care funcționează tot mai bine. Informatizarea Africii nu e doar oportună, este esențială, necesară acum așa cum până de curând era necesar să combați foametea, războaiele civile și holera. Pe de o parte, informatizarea instituțiilor, a fiscalității, a administrației este stringentă. Pe de altă parte, zeci de milioane de companii vor avea nevoie să își asigure un minim suport digital în următorii ani - o aplicație de contabilitate, un website de prezentare, o arhivă digitală de documente.
Până când resursă locală va avea și nivelul de pregătire și cantitatea necesară pentru a specifica și dezvolta aceste sisteme informatice, Africa are nevoie de ajutor din afară. Momentul e favorabil furnizorilor externi pentru că nu doar nevoia există ci și capacitatea financiară de a susține proiectele și voință politică de a le implementa în practică. Furnizori din Marea Britanie, SUA, Franța, Germania și alte țări sunt acolo. Japonia, Coreea, India investesc masiv la nivel de stat în relații strategice. Estonia, mică dar agila țară baltică, mă impresionează și concomitent, mă face invidios. Internaționalizarea IT-ului Estonian, exportul de soluții pentru "statul digital" în Africa sunt decretate ca prioritate națională, fiind promovate de președinte, primul ministru și ministrul de externe. Firmele estoniene semnează cu mâna premierului, contracte de zeci de milioane cu guvernele africane. În tot acest mix de oportunitate și competiție este încă mult loc. Încă este. Dar momentul este acum și nu mai e de așteptat.
De acum doisprezece ani am visat cu ochii deschiși că voi face în Africa mai mult decât călătorii în vacanțe, că voi găsi în Africa o piață pentru ceea ce fac zi de zi, pentru soluții și servicii IT. S-au legat lucrurile astfel ca în martie 2018 să ajung în sfârșit pe continentul negru în calitate profesională. Am aterizat la Kigali, capitala Rwandei, ca evanghelist pentru TYPO3, o tehnologie open source cu care Arxia, compania pe care o conduc, lucrează de mult, dar care e cantonată încă în doar câteva țări deși este platforma perfectă pentru portaluri enterprise, pentru guvern, administrație, universități și alte astfel de proiecte web mari. Am găsit teren fertil, deschidere și entuziasm la structurile din guvernul Rwandei, care a decis să își bazeze cele 200+ portaluri pe TYPO3. Am ajutat la crearea unei comunități de programatori TYPO3 acolo și de atunci am revenit de câteva ori pentru a-i ajuta să își dezvolte capacitatea. Apoi a urmat comunitatea TYPO3 din Zimbabwe și alte câteva sunt în formă incipientă. Dar asta a fost doar începutul. După un an intens de călătorii în diverse țări din Africa, conferințe și întâlniri cu reprezentanți ai instituțiilor, companii private, ambasadori, comunitățile de programatori și după multe cărți citite despre evoluția continentului, lucrurile se leagă astfel încât pot susține că Africa este o oportunitate uriașă dar în același timp accesibilă pentru noi, industria IT din România. O oportunitate pe care trebuie să o folosim.
IT-ul românesc poate cuceri Africa. O spun cu convingere. Nu avem încă soluțiile mature integrate ale estonienilor sau germanilor și nici banii firmelor mamut din Marea Britanie. Nu avem organizațiile donator care deschid drumul japonezilor (JICA), coreenilor ( KOICA), nemților ( GIZ). Dar avem agilitatea și capacitatea de a adapta și a combina expertiză tehnică și metodologică pentru a convinge și construi. Acolo unde abordările rigide ale marilor jucători dau greș pentru că sistemele monolit nu sunt adaptate politicilor publice locale și nu sunt susținute de procesele operaționale adecvate, acolo unde marile sisteme integrate nu pot fi operate local din lipsa de capacitate umană instruită adecvat, acolo unde cei mari umblă după contracte mamut fără să urmărească să construiască în timp în ecosistemele locale, în aceste circumstanțe care sunt regulă în Africa, nu excepție, este o oportunitate enormă pentru o altă filozofie de abordare, pe care noi o putem duce acolo.
Pașii următori se derulează cu repeziciune. O idee punctuală s-a dezvoltat într-un concept care deschide un drum pentru Clusterul Cluj IT și pentru IT-ul românesc. Lucrăm la o strategie a internaționalizării IT-ului românesc în Africa. Colectăm soluții, colectăm expertiză, identificăm oameni. Accesăm relații. Operăm, așa cum ne-am obișnuit aici în România să facem demult, prin forțele noastre, "bottom up". Nu cerem guvernanților bani. Dar le oferim o viziune și dezvoltăm ceea ce va deveni, cred, un pilon strategic pentru România și în viitor pentru politică națională de export. Organizăm o prima misiune economică în noiembrie în Africa de Est. La începutul lui 2020 vom merge cu o misiune a industriei IT în Africa de Vest. Dorim să ducem IT-ul românesc cu stand la cea mai mare conferință de digitalizare din Africa în 2020, la "Transform Africa Summit". Nu cerem, dar oferim. Ministerului de externe, ministerului economiei, ambasadelor noastre, colaborarea noastră directă pentru a-i ajuta în misiunea lor instituțională.
Mă uit la avântul Africii și am viziunea unui continent care crește și se dezvoltă cu aportul nostru direct, un continent unde vom oferi multă valoare și vom obține o recompensă pe măsură. Așa va fi dacă avem curajul să urmăm oportunitatea și înțelepciunea de a colabora în această direcție. În "Scramble for Africa" 2.0, IT-ul românesc poate fi câștigător. Depinde de noi.
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
de Ovidiu Mățan
